Responsabilitatea academică

Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Mă caută, la intervale mari, o fostă excelentă studentă, acum profesoară de engleză într-o şcoală din Iaşi. Persoana în cauză este de o admirabilă fineţe şi discreţie, învăluindu-şi rarele solicitări de întrevedere cu nenumărate scuze şi politeţuri. În aparenţă, nu are probleme majore sau controversate, ce ar putea să mă pună în situaţii delicate, ci doar cerinţe extrem de benigne, cum ar fi, de exemplu, sfaturile profesionale pentru circumstanţe sociale cît se poate de inofensive. Totuşi, dincolo de suprafaţa neutralităţii, eu intuiesc o dilemă uriaşă în structura de adîncime a interlocutoarei, care, mărturisesc, mă îngîndurează, trezindu-mi un irepresibil sentiment de responsabilitate. Pentru ca să înţelegeţi exact stranietatea emoţiei ce mă copleşeşte, am să vă rog să-mi îngăduiţi o mică derogare „istorică“.

Fosta mea studentă – pe care o voi numi, ficţional, A. – a făcut anglistică spre jumătatea anilor 2000. A., în pofida unei timidităţi native, s-a remarcat în interiorul grupului de viitori anglo-americanişti. Eu revenisem, după lungi peregrinări, din SUA şi Anglia, şi aveam mari proiecte educaţionale. Decisesem să lucrez cu aceşti tineri după reţetele cele mai exigente ale universităţilor apusene. I-am „îndopat“ cu teorie critică şi filozofie culturală euro-americană de ultimă oră, i-am „forţat“ să scrie lucrări academice, sugerîndu-le eventualitatea şi chiar necesitatea publicării lor, i-am antrenat în discuţii libere, încercînd să le dezvolt abilităţile de public speaking pe diverse teme umaniste. În sfîrşit, m-am străduit să-i aduc la un nivel compatibil intelectual cu ceea ce văzusem la doctoranzii din spaţiul anglofon. Tinerii respectivi au răspuns neaşteptat de pozitiv la provocare, asumîndu-şi, cu neverosimilă rigoare, toate sarcinile pregătirii propriei performanţe academice. Oricare dintre ei ar fi putut urma o carieră universitară la noi sau aiurea.

Domnişoara în discuţie m-a impresionat constant prin potenţialul ei academic şi intelectual. O ştiam deja din anii facultăţii ca pe o persoană cu calităţi de cercetare reale, însă, la masterat, inteligenţa sa culturală a explodat pur şi simplu. Deţinuse o bursă de studii în Regatul Unit şi cred că precizia britanică a catalizat, oarecum, calităţile ei native. A. scria cu uşurinţă şi vedea detaliile semnificative acolo unde aglomerarea informaţiilor şi confuzia terminologică păreau să inhibe orice impuls analitic. M-a ascultat mereu cu atenţie, respectîndu-mi sugestiile întocmai. Ei bine, aici, degetele încep să-mi alunece mai greu pe tastatura computerului, întrucît amintita „ascultare“ şi menţionatele „sugestii“ sînt adevăratul punct nevralgic al relaţiei mele cu A. şi colegii săi. La nivelul acestei intersecţii – adesea obscure – între planul paideic subtil al profesorului şi receptivitatea ascunsă a studentului simt apăsarea unui neobişnuit sentiment de responsabilitate.

Tinerii respectivi au terminat masteratul şi au devenit, finalmente, indivizi sociali ai României contemporane. Cei mai mulţi, ca şi A., au intrat în centrifuga mistuitoare a învăţămîntului preuniversitar. Şi-au procurat manualele multicolore, puse la dispoziţie de edituri legate cumetrial de MEC, s-au acomodat cu atmosfera de cancelarie, apoi au mers la clasă. S-au ciocnit, treptat, de mica abrutizare a dascălului de tranziţie, de degringolada elevilor, de dispreţul public (pentru profesori), de sărăcia lucie, de indiferenţa guvernanţilor. Au făcut mai întîi haz de necaz, s-au consolat, ulterior, cu optimismul tinereţii, dar, la un moment dat, au început, discret, să se înnegureze. Şi-au dat seama că România nu are nevoie de ei decît, cel mult, ca masă de manevră şi – fapt absolut înfricoşător! – au descoperit că educaţia înaltă nu le foloseşte la nimic, fiind, într-o abordare pragmatică şi necosmetizată, mai degrabă un handicap sever. Au suferit şi au căzut în blazare. Mă tem că unii dintre ei şi-au spus cu năduf, aidoma tînărului medic despre care citeam, năucit, cu puţin timp în urmă, în presă: „În facultate credeam că voi salva lumea. Acum, singura bucurie ce mi-a mai rămas este băutura.“

Nu ştiu, sincer, dacă A. a atins astfel de culmi ale disperării ori nu. Cum spuneam, fineţea ei structurală o face complet impermeabilă la investigaţii psihologice de intimitate. Observ însă o umbră de tristeţe ce a coborît pe privirea sa altădată vie şi iscoditoare. Sînt, prin urmare, tot mai timorat cînd ne întîlnim. Ar putea să mă întrebe cum stă treaba cu teoria critică şi filozofia culturală? Ce mai spun psihanaliştii, structuraliştii şi feminiştii? Dar deconstructiviştii, postcolonialiştii şi culturaliştii? Ce-ar zice toţi băieţii aceştia deştepţi dacă l-ar întîlni, fie şi pentru o secundă, pe elevul Vasilică Bobîrnat dintr-a VII-a B? Sau dacă ar încerca să trăiască cu 3 euro şi ceva pe zi? Ori ce-aţi zice dumneavoastră, domn’ profesor, dacă v-aş reaminti de entuziasmul cu care ne vorbeaţi despre ideologiile critice, de parcă ar fi fost începutul şi sfîrşitul omenirii? Închid ochii pe parcursul dialogului nerostit şi accept culpabilizarea, fără replică. Sîntem, uneori, responsabili în mod indirect şi, lucru grav, sîntem responsabili prin înseşi acţiunile noastre pozitive, încărcate de fior altruist. Nu putem pune o floare în glastră fără conştiinţa că undeva, cumva, influenţăm atunci întreaga istorie a umanităţii, devenind răspunzători de tot ceea ce va urma pentru noi şi pentru ceilalţi.

Ultima oară, A. a venit la mine şi mi-a spus că pleacă definitiv în Anglia, cerîndu-mi un sfat legat de o posibilă temă de doctorat. Am consiliat-o cu măsură, fără excese de optimism, apoi am privit-o plecînd. M-am bucurat enorm pentru ea şi i-am urat (şi în gînd) mult succes.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.