Referinţe academice

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
O povestire cu tîlc jpeg

În ultimele decenii, am împrumutat de la occidentali un obicei revoluţionar. Acela de a scrie recomandări. Spun „revoluţionar“, întrucît scrisoarea de referinţă – cum este ea, de pildă, numită în America – reprezintă, cu adevărat, un fenomen funcţional în sistemele sociale supraaglomerate de informaţie, de tipul celor postindustriale. Cînd trebuie să iei o decizie rapidă şi bună (ca angajator sau ca instituţie de învăţămînt), în privinţa unui solicitant, recomandările unor persoane autorizate, care l-au cunoscut pe individul respectiv, devin veritabile instrumente de lucru. Din păcate, noi nu gîndim deocamdată aşa. Scrisoarea de recomandare constituie aici o favoare personală, şi nu o componentă de funcţionare a societăţii. Referinţa, în România, nu poate fi decît pozitivă (ba chiar neobişnuit de elogioasă) şi ea trebuie dată ca ajutor umanitar. (Dacă refuzi să o redactezi ori te arăţi reticent faţă de calităţile reale ale solicitantului, eşti „un rău şi un famen“, nemeritîndu-ţi locul printre oameni.) Vorbesc în profundă cunoştinţă de cauză, fiind unul dintre românii care au scris sute (poate chiar mii) de recomandări în ultimii 20 de ani. Am cedat mereu presiunilor emoţionale şi am elogiat multitudini de studenţi şi foşti studenţi de-ai mei, aflaţi în căutare de burse şi slujbe pe diverse meridiane ale globului. Nu am făcut-o întotdeauna cu meticulozitate şi conştiinciozitate occidentală – mărturisesc deschis. Ardoarea unui tînăr dornic să evadeze din România contemporană mi-a creat impresia unei mize morale mai mari decît eventuala mea „obiectivitate“ sau, mai rău, „intransigenţă“. Ca atare, i-am făcut adesea „geniali“ şi pe unii care ar fi putut fi, în cel mai bun caz, „mediocri“. Fără excepţie, i-am clasat pe toţi solicitanţii, ca valoare, între primii 5-10% din totalul studenţilor mei, aşa cum prevede regula unei recomandări excelentissime. Ei mi-au preluat mereu gestul ca pe unul firesc, dovedind, în lipsa vreunui comentariu de uimire, o naturaleţe demnă de invidiat.

Recent, un astfel de caz mi-a prilejuit palpitaţii şi confuzie. Am fost sunat, la o oră tîrzie, de o companie de baby-sitters din Anglia, pentru a oferi o recomandare prin viu grai. „Obiectul“ caracterizării era Monica S., o fostă studentă de pe la începutul anilor ’90. Sincer să fiu, eu nu mai reţin nici cum arată Monica, ce să mai spun, prin urmare, despre calităţile ei „morale“ şi „intelectuale“, evaporate în negura timpului? I-am scris o referinţă cîndva, în acele vremuri postrevoluţionare (îmi amintesc distinct doar faptul – nostim – că străinii care îi dădeau bursa ori ce va mai fi fost o trecuseră greşit în documente, parcă Molica sau Colica, în loc de Monica, şi avusese, de aici, o groază de încurcături birocratice), fata a plecat din ţară şi, ulterior, mi-a tot cerut, din diverse colţuri ale lumii, alte şi alte recomandări pe care, perseverent, i le-am trimis în perfect acord cu progresul tehnologic: la început, prin poştă; apoi, prin fax şi, mai încoace, prin e-mail. Acum, iată-mă şi în postura de a vorbi despre Monica la clasicul telefon (fix)! Mă trecuse, în dosar, la rubrica „persoane care pot da referinţe despre candidat“, iar administratora de baby-sitters anglofoni m-a sunat, pe înserat, plină de simţul răspunderii. M-a întrebat, fără ocolişuri, de cînd o cunosc pe „Ms. Morbica“. „Monica“, am corectat-o eu timid. „Scuzaţi?“ m-a luat tare doamna. „Monica, adică Mónica la dumneavoastră“ – am schimbat eu accentul, după reguli britanice. Pauză prelungită. „Stimate domn – a revenit tipa cu destulă fermitate – mie computerul îmi zice altceva: Mor-bi-ca!“ A silabisit numele, subliniind morb-ul din structura lui, cu ironie sesizabilă. „Dar poate că e vorba despre altă persoană“ – m-a ispitit şefa de baby-sitters – „poate nu o cunoaşteţi pe această Morbica, solicitanta noastră, şi aţi vrea să vă recuzaţi din postura de referent...“ Într-o fracţiune de secundă, am vizualizat-o pe Monica-pe-care-nu-o-mai-ştiu ca pe Fefeleaga, mergînd oropsită prin Trafalgar Square (cu dosarul de la baby-sitters în mînă, respins) şi cîntînd, în răstimpuri, „Maaameeeloor din luuumeaa-ntreeeagăă eeu văă daaauu uun siinguur sfaaat/ Nuu lăăăsaaaţi cooopii pee straadăă dee draaaguul unuui băăărbaaat!“ „Staţi, staţi!“ am urlat sub apăsarea demonilor imaginaţiei. „O cunosc pe Morbica. Indubitabil! Anglistă remarcabilă, între primii 5-10% din grupă. Caracter impecabil, inimă zburdalnică etc. etc. Superb calificată pentru orice funduleţ de bebeluş englez şi orice căpşunică a Marelui Albion.“ Se pare că ultimele fraze nu au fost auzite de interlocutoare – sau poate că nici nu le-am zis cu glas tare. S-a limitat să întrebe, în final, cu uşoară neîncredere: „Deci o ştiţi bine pe Morbica şi acesta e numele ei real?“ „Absolut, absolut! Morbica, negreşit!“

În viitor, mă aştept, practic, la orice. Nu m-aş mira să primesc un telefon de prin Orientul Mijlociu şi să fiu abordat în ritmuri de Halimà: „Mai, tu fost profesor la nevastă şapte al meu, Ciorbica?“ „Da, sigur, fostul profesoraş al Morbicăi sînt.“ „Ce, Murbica, mai? Ciorbica! Am găsit recumandări de la tine în lucrurile lui Ciorbica, mai. Supărare mare la mine de-aia.“ „Dar de ce, frate?“ „Eu scut tuţi dinţi la tine, mai. Vezi că făcut Stomatoloji la Iaji. Eu scut dinţi. Tuţi, mai. Pun bamba sub bat! Cum sbui tu că ai cunosgut la Ciorbica, nevasta şapte al meu, şi ea la primele 5-10% este, mai? Cînd ai cunosgut tu, mai, aşa de bine la Ciorbica? Te umbor cu mîna al meu. Ca baieţii lui Ussama te ciumbîrţesg, mai!“

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

poiana stejarilor (4) jfif
Locul de basm creat de Ștefan cel Mare în nordul Moldovei. Paradisul de pe malurile Prutului, cu arbori vechi de jumătate de mileniu
În județul Botoșani, aproape de malurile Prutului, se află peisaje de basm care ascund locuri pline de istorie și legendă. De neratat este „Poiana celor patru stejari”, o pădure crescută în jurul unor arbori seculari despre care localnicii spun că ar fi fost plantați chiar de Ștefan cel Mare.
George Simion si Nicusor Dan  Congres BNS Foto Inquam Photos  Madalina Norocea (6) jpg
Jucător sau spectator? Președintele României și economia: „Nu este pus pe post de floare în glastră”
Multe dintre promisiunile candidaților la președinție au avut legătură cu economia, deși atribuțiile președintelui României în acest domeniu sunt mai degrabă limitate. Economistul Radu Nechita ne explică cum poate influența economia și cum au făcut-o președinții de până acum.
girl 60636 1280 jpg
Țara unde viața atârnă de un fir de păr. Este cea mai periculoasă din lume
Lumea este plină de locuri frumoase și fascinante, dar și de zone în care viața de zi cu zi este o luptă constantă pentru supraviețuire.
Cancerul de rinichi Foto National Cancer Institute jpg
Semnele subtile ale cancerului renal și vârsta de la care nu mai ai voie să le ignori: „E tot mai frecvent întâlnit la persoane tinere”
După 40 de ani, cancerul renal devine o amenințare tăcută, dar prevenția și depistarea timpurie pot salva vieți. Află semnele și ce măsuri să iei.
Parcul dendrologic Simeria  Foto Daniel Guță  ADEVĂRUL (36) JPG
Transformarea celui mai vechi parc dendrologic. Locul de poveste cu sute de arbori uscați și doborâți de furtuni
Arboretumul din Simeria, unul dintre cele mai vechi parcuri dendrologice din România, trece prin ample transformări. Numeroși arbori vor fi extrași, după ce fenomenele climatice, bolile și dăunătorii au dus la uscarea și putrezirea lor.
Vizita premierului maghiar, Viktor Orban, la sediul guvernului României, în București. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Criza din Ungaria: s-au raționalizat mai multe produse, după ce Viktor Orban a reglementat prețurile
Guvernul condus de Viktor Orban a decis pe 8 mai să prelungească plafonarea adaosului comercial pentru unele produse non-alimentare, din 19 mai până pe 31 august, măsură care deja s-a dovedit ineficientă, dat fiind că deși plafonate prețurile au crescut în aprilie.
zodii pixabay jpg
Zodia care o să dea peste cap orice așteptare. Carul cu noroc se răstoarnă în acest weekend în casa ei
Pentru una dintre zodii, finalul acestei săptămâni aduce o schimbare neașteptată de destin. După o perioadă în care lucrurile păreau că bat pasul pe loc, toate planurile își găsesc, brusc, drumul.
spatii verzi darabani (8) jfif
Cel mai cochet oraş de la frontiera României: are cele mai frumoase spații verzi din Moldova și mobilier stradal unicat
Un orășel de la capătul țării are cele mai frumoase spații verzi din Moldova. Este vorba despre Darabani, cea mai nordică așezare urbană din România, premiată de Ordinul Arhitecților din România pentru amenajările sale peisagistice. Orașul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă.
image png
Prosoape de plajă divin de moi. Cum să le speli astfel încât să-ți ofere mereu acel moment „aaaah” la soare
Să ne imaginăm scena perfectă: o plajă liniștită, o briză caldă, soarele blând și tu, întins(ă) pe prosopul tău preferat – moale, parfumat și fin ca o îmbrățișare tropicală.