Numai pentru abonati

Andrei MANOLESCU | libertatea de impresie

Proprietatea prost înţeleasă

Nu ştiu cîţi îşi mai amintesc cum, imediat după Revoluţie, un Radu Câmpeanu trebuia să explice oamenilor, la televizor, ce înseamnă privatizare. Şi exemplifica prin tutungeria sau franzelăria de la colţul străzii, care, spunea el, nu vor mai fi ale statului, ci ale unui particular care se va ocupa de respectiva afacere.

 

0 comentarii 1050 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 494, 1-7 august 2013

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Să ne ferim a-l înțelege pe Fellini

Să ne ferim a-l înțelege pe Fellini: în această reușită zace, mai întotdeauna și un eșec. Eșecul de a ne bucura de el, de a-l savura ca pe un mare (poate cel mai mare) poet ermetic pe care l-a dat Cinematograful. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Puţine lucruri întrec în stranietate ce poţi auzi, din senin, într-un autobuz. Cum ar fi aceste vorbe, înregistrate într-o seară, aproape fără să-mi dau seama, în 381: „Cînd am venit acasă m-am documentat că era un basm“. (D. S.) 
 
● Cînd am urcat în tren, fata din faţa mea, care trebuie să fi fost prin anul doi-trei de facultate, citea Idiotul lui Dostoievski. După vreo jumătate de oră, a pus cartea în rucsac şi a scos un alt volum: Fii demn! al lui Dan Puric. Să fie masa bogată. (A. M. S.) 
citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI