Profiterolul geomagnetic

Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
Profiterolul geomagnetic png

Mare ghinion cînd am văzut filmul lui Kubrick 2001: A Space Odyssey (1968). Una din scene cuprinde un neașteptat pasaj arheologic care a început în mod absurd să mă preocupe atît de tare, încît n-am mai putut să mă concentrez la film. Echivalentul unei pietricele în bocancul minții. Iată despre ce e vorba. Astronauții lui Kubrick cercetează un artefact găsit îngropat pe Lună, un gigantic monolit negru. Pînă aici, totul e normal… Identificarea acestuia se datorează, ni se spune, unei anomalii magnetice. Unul din astronauți e arătat ținînd în mînă ceva ce într-adevăr aduce cu hărțile geomagnetice folosite frecvent de arheologi. Tot mai des (ar trebui întotdeauna), înainte de săpătura propriu-zisă se investighează subsolul prin metode geofizice bazate pe rezistivitate electrică, ground-penetrating radar (GPR) și altele. Cînd săpam în Milet am avut ocazia să mă conving pe teren de eficiența cercetărilor geomagnetice. Zidurile pe care le descoperisem într-un lung sondaj puteau fi înțelese, chiar fără alte săpături, ca parte dintr-o bazilică, așa cum se vedea din contururile fantomatice ale navelor și absidei pe harta respectivă. Cărămizile din ziduri, fiind arse, erau mult mai magnetice decît solul din jur. Bun, în continuare totul în regulă.

Apoi astronautul respectiv începe să explice că, după descoperirea monolitului, au început să-l investigheze arheologic, săpînd în jurul lui: „We excavated it out on all sides“. Aici, ca să zic așa, mi s-a rupt filmul (fișt, fișt, fișt). Din două motive. În primul rînd, de bucurie: ideea unei săpături pe Lună pentru a cerceta ceva pentru care nu ai nici o analogie, nici o jurisprudență, este o excelentă metaforă pentru obligația arheologului de a depăși epistemologia în care nu observi decît lucruri a căror relevanță o poți concepe, în care așadar nu poți găsi decît ceea ce cauți. (În literatura despre raționamentul științific e celebru exemplul lui Faraday, care a descoperit inducția electromagnetică doar pentru că era convins că există, adică ignorînd rezultatele obținute în aproape o sută din experimentele conduse chiar de el însuși, care spuneau că nici vorbă de așa ceva. Teologie curată!) În general, întrebarea ar fi: cît de bine se vor comporta mecanismele noastre de interpretare în fața unui caz absolut insolit, dat fiind că ele sînt calibrate firesc într-un anumit habitus și tind să fie selectate pentru funcționare optimă în situații medii? Cît vom pierde din înțelesul și miezul cazului excepțional? Prin forța lucrurilor, și în arheologie e foarte multă rutină. Numai pentru cei care văd Atlantida peste tot munca asta e o distracție continuă. Dar inacceptabil e să ajungi să nu mai poți înțelege decît rutina.

În al doilea rînd, de supărare: a săpa în jurul monolitului este, arheologic, o abordare cum nu se poate mai proastă. (Ui­tîn­du-mă la film, îmi dădeam seama că eram ridicol criticînd competența arheologică a unui scenariu SF de Arthur C. Clarke – iar asta mă împiedica și mai tare să mă concentrez!) De ce așa de proastă? Pentru că, degajînd complet o structură verticală, nu se cîștigă decît un lucru: poți să arunci o privire de jur-împrejurul ei, și-atît. Dar orice posibilitate de a o data sau de a-i înțelege relația cu alte structuri din jur a dispărut pentru totdeauna, pentru că aceste lucruri depindeau de relația, ilustrată în contactul fizic, dintre ea și straturile de cultură adiacente. Nu sînt rare momentele în arheologie cînd nu-ți dai seama unde se termină fundația și unde începe elevația unui zid care azi e complet îngropat. Între alte indicii se află tocmai acest raționament: fundația zidului taie vizibil prin straturile preexistente, în vreme ce straturile depuse ulterior sînt, normal, în contact direct cu pietrele elevației. Și uite-așa mă enervam eu gîndindu-mă la monolitul lui Kubrick, bine săpat de jur-împrejur ca să nu mai știm cine l-a parcat acolo și de ce. Dar m-am lungit. Cert e că, la apariția oricărei descoperiri promițătoare, graba de a cerceta e primejdioasă. În folclorul profesional se consemnează obligația arheologului de a se așeza să fumeze o țigară îndată după ce apar semnele unei asemenea descoperiri. Presupun că și asta se va interzice acum printr-o ordonanță de urgență. E musai să reziști impulsului de a scoate cît mai repede obiectul respectiv din pămînt; trebuie să-ți închipui că se anunță o serie de descoperiri conexe, pe care va trebui să le înțelegi (și să le fotografiezi) laolaltă. Dacă în loc de un singur bloc negru, înfipt cu delicatețe în suprafața selenară ca pișcotul în profiterol, sînt de fapt mai multe?

Dar destul cu cinema-ul pentru azi. Aș putea să mai spun că acest foarte scurt pasaj arheologic din filmul clasic al lui Kubrick se încheie cu reflecția astronautului cum că monolitul nu pare să fi fost îngropat prin procese de „eroziune naturală“. Cum să fie, dacă pe Lună nu există apă și aer?! În fine.

Data viitoare cînd săpați după monoliți pe Lună, v-aș ruga, maximă atenție!

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.