Povestea regelui, povestea noastră

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
26 aprilie 1992  Un rege, un simbol, o poveste jpeg

M-am tot întrebat ce anume poate determina zeci de mii de oameni să stea la coadă iarna, timp de multe ore (jurnaliștii au zis chiar și pînă la opt ore, deși eu am stat zece încheiate), pentru a se închina timp de cîteva secunde în fața unui sicriu acoperit cu un steag. Istoricul Noah Harari, a cărui carte despre istoria omului tocmai am citit o, ar zice probabil că motivul sînt miturile despre state naționale, suveranitate și regi, pe care, spre deosebire de toate celelalte specii de pe Pămînt, homo sapiens le poate crea pentru a obține o cooperare între foarte mulți indivizi care, de fapt, nu se cunosc între ei. E o explicație bună, dar de la o înălțime amețitoare. De jos, de la coadă, din interiorul fenomenului, lucrurile nu păreau așa, cel puțin la început.

Problema e cu atît mai incitantă cu cît, se știe, românii ar trebui să fie sătui de cozi. Cineva spunea însă că, spre deosebire de cozile la unt sau la pîine pe care nu le am uitat, la acest rînd nu s-a stat pentru a căpăta ceva, ci pentru a oferi. E și asta o explicație posibilă, deși eu, drept să spun, am simțit, ca mulți alții probabil, că am căpătat ceva. Iar pe de altă parte, ce aveam de oferit? O plecăciune?

Un jandarm dintre cei responsabili cu păstrarea ordinii (deși acolo lucrurile decurgeau într-o ordine desăvîrșită, de la sine) m-a surprins cu vorbele sale: „Aici e istorie, nu-i ca la moaște, unde mai poți veni și la anu’. Aici nu mai există «și la anu’»“. Jandarmul descoperise un alt posibil răspuns. Oamenii participau la ceva unic, un fenomen despre care, pe bună dreptate, socoteau că nu se petrece decît extrem de rar și, de fiecare dată, în mod diferit.

Și omul avea dreptate, nu era ca la moaște, nu neapărat latura religioasă a lucrurilor era cea care aduna acolo atîția oameni. Să fi fost și o latură civică, ba chiar un fel de protest implicit? Adică să fi avut lumea, chiar și în mod inconștient, dorința de a-și arăta atașamentul față de valori autentice și tradiționale, în contrast cu sila de prea mulții ticăloși, caraghioși și trepăduși care se tot cațără în posturi de mare demnitate și de care au ajuns să depindă în mod inacceptabil destinele tuturor? Era poate și asta.

M-am gîndit și la ceva despre care s-a mai vorbit zilele acestea. Regele nu era un superman. Calitățile lui erau dintre acelea care par accesibile oricărui om de rînd, iar destinul lui dramatic s-a suprapus în mare măsură cu destinul țării. A fost poate un fel de identificare a oamenilor cu regele lor? Ăsta mi se pare un motiv destul de plauzibil pentru care să stai zece ore pentru a i te închina în fața sicriului. Adică te pleci și-i plîngi destinul așa cum ți-l plîngi și pe al tău. Ar fi putut fi și purul patriotism. Acela exprimat simplu prin formula „Regele și Patria!“.

Orele treceau și recunosc că am avut momente cînd am simțit că răbdarea mi-e pe sfîrșite. În jurul meu erau însă persoane mai în vîrstă care suportau fără să crîcnească. Cum am fi putut renunța tocmai noi? Ce rușine ne-ar fi fost după aceea…

Oamenii de toate felurile și vîrstele vorbeau între ei cu voce scăzută, așa că, în ansamblul său, acel șarpe imens de oameni avea un fel de murmur nocturn liniștitor. Am aflat toate amănuntele vieții celor două profesoare, colege între ele, care stăteau în spatele nostru. Am băut ceai adus cu o dubă a Primăriei. Am ronțăit bomboane. Încetul cu încetul ni s-a conturat vag ideea că parcă făceam o călătorie. Ca o excursie pînă la vîrful Omu. Un drum inițiatic la finalul căruia aveam să pătrundem într-o cameră tainică. Sigur, sicriul, garda, mulțimea tăcută care trecea prin sala tronului, toate puteau fi văzute, și chiar le văzusem înainte, la televizor. Nici o legătură însă cu senzațiile de la fața locului. Zece ore pentru cinci secunde? Dar nu sînt atîtea bucurii care țin doar cîteva secunde? Călătoria noastră a avut cîteva treceri importante. Întîi am scăpat de zona de lîngă Sala Palatului, acolo unde erau instalate cordoane șerpuite printre care te duceai și te întorceai de vreo cinci ori, pînă la maxima plictiseală. Acolo se petreceau și abandonurile. Apoi ajungeai în zona bulevardului Știrbei, unde mai vedeai mașini, reclame (purgatoriul?). După colțul Palatului Regal te gîndeai că ai ajuns într-o zonă privilegiată, că te apropii de sfîrșit. Cînd, în fine, am mai trecut o poartă și am intrat în curte, am răsuflat mai ușurați. Am stat acolo încă o oră și ceva, pînă să trecem pe sub arcada de la intrare și prin ușile deasupra cărora scrie Nihil Sine Deo. Eram deja în cercul fericiților (paradisul?). Spre surprinderea noastră, coada continua să fie lungă și viguroasă chiar și în interior. Măcar era mai cald. Era de străbătut holul de la intrare, apoi trebuiau urcate scările de marmură pînă la primul și pînă la al doilea palier. Ei bine, acolo mi-a trecut prin cap că iubirea e cea care îi împinge pe oameni înainte. Iubirea de rege. Iar iubirii nu are rost să-i cauți explicații. Pe măsură ce ne apropiam, un fel de suspans tot creștea în sufletele noastre. Lumea nu mai prea vorbea. În cele din urmă, înaintea noastră s-a înfățișat camera dorințelor, încăperea tainică, scopul și finalul „călătoriei“. Sala tronului era cufundată într-o tăcere colosală, grandioasă. Dar o tăcere în care cine era atent (vă rog să nu credeți că am dat în vreo doagă mistică) auzea coruri de îngeri. De altfel, dacă nu acolo, unde să cînte îngerii? Se spune că lui Dumnezeu îngerii îi cîntă Bach, dar între ei își cîntă Mozart. Ei bine, aș zice că Mozart era… Soldații de gardă arătau ca-n povești, numai ochii din cap li se mișcau. Magie și starea de grație domneau acolo. Ca într-un basm. Dar iată că mă întorc la ce spunea Harari, la nevoia de poveste a oamenilor. Povestea care unește, povestea care mută munții din loc. Povestea unui rege. Povestea noastră.

Foto: Adevărul

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.