Povestea ProPublica (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 719 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2017
Povestea ProPublica (I) jpeg

ProPublica este o organizație americană non-profit, cu sediul la New York, care produce jurnalism de investigație. A luat ființă în 2008, cu o echipă de 28 de oameni. Pînă astăzi a cîștigat patru premii Pulitzer și a publicat anchete extrem de puternice, iar succesul ei indică un drum deschis pentru jurnalismul de mîine. Fondatorul și primul redactor-șef al ProPublica, Paul Steiger, figură de prim-plan a presei americane, s-a aflat recent în România, la invitația Fundației Friends for Friends, în al cărei birou l-am întîlnit pentru un interviu. Într-un fel, mi-a ieșit. Am folosit reportofonul, am pus întrebările pe care aveam de gînd să le pun și omul mi-a răspuns, amabil. Dar, reascultînd înregistrarea, mi-am dat seama că am pe bandă mai mult decît un interviu: dincolo de povestea ProPublica (accesibilă, de altfel, în multe surse online), am o reflecție profundă asupra meseriei de jurnalist în timpurile de ieri, de azi și de mîine. Autorul ei este un om care are astăzi, la 75 de ani, experiența, luciditatea, liniștea și inteligența pe care noi nu le avem. Paul Steiger a lucrat 17 ani la Los Angeles Times, a fost, apoi, 16 ani redactor-șef al prestigiosului Wall Street Journal și, apoi, a fondat și a condus direct, pentru patru ani, ProPublica. A văzut multe în meseria asta. Iar acum, are multe de spus.

Am pornit discuția de la experiența trecerii de la o organizație de presă construită ca afacere la una construită pe modelul non-profit. „Modelul presei construite ca afacere scîrțîie serios“, i-am spus eu. Era, desigur, un model stabil, care asigura independența jurnalistului tocmai pentru că îl punea în dependență de mulțimea de cititori. Cumpărau ziarul, jurnalistul trăia, nu-l cumpărau, murea. Împreună cu jurnalistul, trăia sau murea și patronul. În modelul jurnalismului non-profit, dependența de public este suprimată – depinzi de donatori. Ei devin publicul tău. Sînt mult mai puțini și, poate de aceea, pot fi mai insistenți decît erau patronii.

Paul Steiger mi-a răspuns: „Avantajele modelului presei ca business sînt indiscutabile. Am lucrat la LAT, care în acea vreme era un ziar extrem de profitabil. De asemenea, în cea mai mare parte a șederii mele la WSJ, publicația aducea profit. Cum spunem noi, cititorii votează cu dolarii pe care îi plătesc pentru ziar. E o recunoaștere că faci treabă bună cînd vezi cifrele pe profit și publicitatea, firesc, vine din urmă. Vremurile s-au schimbat, însă. Vechiul jurnalism, produs de acest model, aproape a dispărut. Modelul presei ca organizație non-profit duce jurnalismul direct în sfera binelui public. E ca la pompieri. Nu aștepți să-ți ardă casa pentru a plăti pompierii – susții permanent întregul serviciu prin taxe sau prin donații. În America, jurnalismul de investigație, ca și jurnalismul despre ce se întîmplă în străinătate, costă cel mai mult și a fost clar că exact acest gen de jurnalism nu mai poate fi susținut în noile condiții de piață.“

ProPublica este, de fapt, o soluție pentru aceste reduceri de costuri, fiind construit pe modelul susținerii acestui gen de jurnalism scump, în mare parte prin donații private.

„Am fost norocoși“, continuă Paul Steiger, „căci am găsit un cuplu de oameni bogați, familia Sandler, care asta voia să facă: să susțină, în numele binelui public, exact acest gen de jurnalism. Eu îi cunoșteam de mulți ani și, cînd am părăsit WSJ, m-au solicitat să începem proiectul ProPublica. Nu aveau nici o legătură cu presa. Ea a lucrat pe Wall Street și el a fost avocat cu practică în banking. Au construit împreună un business financiar de succes, l-au vîndut chiar înaintea crizei pentru o sumă imensă și au acum această disponibilitate.“

„Se comportă ca donatorii pentru o cauză frumoasă sau ca proprietarii unui ziar?“ – întreb eu. „În mare, experiența e cam la fel“, răspunde Paul Steiger. „Am avut experiența lucrului cu proprietarii unui ziar construit ca business și apoi experiența lucrului cu principalii donatori ai acestui proiect de jurnalism non-profit. Lucrurile nu sînt foarte diferite ca mod de lucru. Interacțiunea, însă, este de alt gen. Dow Jones, care era proprietarul WSJ cînd eu eram acolo, era o companie imensă, listată la bursă, cu mulți acționari, reprezentați de un board. Eu am lucrat cu doi CEO și ambii au fost foarte buni. Ei înșiși veneau din jurnalism și știau bine regulile. Vorbeau cu mine, din cînd în cînd, despre chestiuni redacționale, editoriale, dar la o manieră generală și lăsau cu totul în seama mea conducerea ziarului. Cu donatorii pentru proiectul ProPublica a fost un pic mai personal. Gradul de intimitate s-a văzut și în diferența de bugete. La WSJ, aveam un buget anual de la 100 de milioane de dolari și aveam în subordine peste 600 de jurnaliști în toată lumea – era o veritabilă corporație, iar eu eram cu adevărat un manager a cărui grijă principală era să aibă oamenii potriviți la locurile potrivite. Cu ProPublica, am început cu un buget de 10 milioane pe an, atins abia în al doilea an. Așa că era o chestie mult mai personală, iar contactul cu donatorii era direct. Dar și ei au acceptat că eu sînt decidentul în privința jurnalismului. Ei și ceilalți membri ai board-ului ProPublica putem sugera subiecte, dar numai unuia dintre cei doi editori-șefi. Ei nu au nici un contact cu jurnaliștii, pentru că un asemenea contact, evident, i-ar intimida pe aceștia. Iar după ce sugerează un subiect, nu mai au nici o implicare în modul în care acel subiect este tratat, dacă este tratat – pentru că, atîta timp cît eu am fost editor-șef la ProPublica, din 30 sau 40 de teme sugerate de ei, doar una s-a concretizat într-o anchetă jurnalistică.“

Pentru România, povestea ProPublica sună ca un basm – unde poți găsi pe malurile mlăștinoase ale Dîmboviței asemenea donatori pentru un asemenea proiect? Totuși, convins fiind că într-o bună zi va veni vremea și la noi, întreb: „Trecerea aceasta de la modelul presei ca afacere la modelul presei ca organizație non-profit este un trend în presa liberă din lume?“ „Nu este un trend, este o cale spre viitor. Una, printre altele. De altfel, continuă să apară organizații de presă pe model business. Buzzfeed, de pildă.“

Foto: Claudiu Popescu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

22 decembrie catherine durandin foto Alianta Franceza Moldova jpg
Catherine Durandin, istoric: „Nu am fost deranjată de eliminarea lui Ceaușescu, ci de modalitățile acestei eliminări și de spectacolul oferit”| INTERVIU
Istoric și cercetător francez și expert în istoria Europei de Est și a României, Catherine Durandin a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”, despre motivele căderii lui Ceaușescu în 1989 în România, dar și de ce România a avut cea mai sângeroasă cădere a comunismului.
muncitor meserias unsplash jpg
Cât va costa renovarea unui simplu apartament în 2025 față de acum 5 ani. „Nici la Palatul Élysée sau Buckingham n-ar avea așa factură”
Nu doar casele, apartamentele și terenurile s-au scumpit într-un ritm accelarat în România, ci și muncitorii din domeniul construcțiilor. Deși au existat și perioade în care prețurile unor materiale de construcții au dat înapoi, prețul imobiliarelor și pretențiile meșterilor au crescut permanent.
image png
23 decembrie, ziua în care au fost salvați supraviețuitorii unuia dintre cele mai tragice accidente aviatice. „Mi-am mâncat prietenii ca să supraviețuiesc”
Pe 23 decembrie 1963 Cargoul „București” a ancorat în portul Constanța, după prima călătorie în jurul Pământului realizată de o navă românească. Nouă ani mai târziu, în 1972, erau salvați supraviețuitorii zborului Andes, a căror poveste a făcut obiectul unui film nominalizat la Oscar.
nasterea domnului jpg
Rial Iran FOTO EPA-EFE
Criza energetică din Iran lovește industria și educația. Țara se prăbușește sub presiunea sancțiunilor și atacurilor externe
În Iran, birourile guvernamentale sunt închise sau lucrează după un program redus din cauza crizei energetice, iar școlile și colegiile au trecut la cursuri online pentru prima dată de la pandemia de coronavirus.
Tanar ridicat de soldați în Timișoara în timpul Revoluției Române, decembrie 1989GettyImages jpeg
Cum s-a transformat protestul a 30 de pensionari în revoluție anticomunistă. Gafele lui Ceaușescu care au aprins scânteia la Timișoara
Protestele pașnice de la Timișoara, de pe 16 decembrie, s-au transformat în Revoluție pe fondul unor gafe monumentale ale lui Ceaușescu. Desprins de realitate, acesta a scos efectiv lumea în stradă și a amplificat nemulțumirile într-o încercare disperată de a stinge mișcările de stradă.
dimitrie tomozei captura video jpg
Crima care a şocat România în perioada comunistă. Cum a fost „sinucis“ un mare inginer, după ce a înfruntat Securitatea
În decembrie 1965, moartea lui Dimitrie Tomozei, un cunoscut inginer de la uzina 1 Mai Ploiești, a provocat o mare tulburare în oraș. În noaptea de 11 decembrie, acesta a fost găsit fără suflare într-un tunel subteran care separa două secții ale uzinei. Avea o singură rană la cap, iar anchetatorii d
dinamo rapid facebook fc dinamo jpg
Ataca rus in Ucraina FOTO FB zelenski jpg
Scenariile FMI pentru Ucraina. Când apreciază că se va încheia războiul
În cel mai recent raport privind prognozele economice, FMI a actualizat scenariile pentru Ucraina, estimând că războiul ar putea ajunge la final la sfârșitul anului 2025, în condițiile unui scenariu optim.