Sînt trei puştoaice mici-mici care se joacă în gunoi: Buchi, Zînă şi Nicoleta. Se joacă de-a gătitul. E greu de vorbit cu ele, iar Zînă e oricum tot timpul cu capsa pusă, de încep să mă întreb dacă e din neam cu mătuşa Geta.

Azi nu are nici un chef să vină să vorbească cu mine şi nici un gînd să vrea să fie înscrisă la grădiniţă. Taică-su e dedicat în întregime drogurilor şi maică-sa tocmai a primit o sentinţă cu suspendare, tot pentru droguri, încercînd să găsească o metodă pentru a-şi întreţine cei trei copii pe care îi are. Pe primul l-a făcut la 14 ani. Acum are 21.

Bobo e copilul cel mai mare. E clar că e isteț, dar nici el nu vrea la şcoală. Ne am împrietenit jucînd fotbal. Faptul că le aduc din cînd în cînd şi mîncare, şi lucruri de îmbrăcat mă face cumva tolerabil. Un pic ţăcănit, dar tolerabil.

Insist să vorbesc cu Zînă. Gîlma de copil ia o piatră şi mă ameninţă că îmi sparge capul. Sînt în ghetou, aşa că nu sînt foarte surprins de asta. Zînă e hotărîtă să supravieţuiască şi zona este una dintre cele mai periculoase din Bucureşti. Tocmai l-am văzut pe unul dintre mulţii drogaţi din zonă în sevraj, alergînd şi ţipînd desculţ şi pe jumătate gol pe aleea plină de seringi folosite.

Mă înjură şi Bobo, şi Moşu, prietenul lui. Pisică, Pavel, Găbiţu şi Ana se hlizesc pe lîngă ei. Vorbesc cu bunica lui Bobo şi o conving să-l înscrie la şcoală. Alberto se ia la bătaie cu Totonel, îi despart cu greu şi îl duc pe Alberto la centrul de zi. E un puşti dificil tare, înjură continuu şi se bate cu oricine apucă.

Au trecut mai bine de șapte ani. Bobo a mers la şcoală. Vine în fiecare duminică să facem teme şi pînă de curînd jucam şi fotbal o dată pe săptămînă. Acum nu mai putem, că sala de sport e în renovare. O renovare care nici măcar nu a început şi nu ştim cînd o să se termine.

Din cînd în cînd exploda la fotbal, dar reuşeam să-l liniştesc de fiecare dată. La teme se poartă foarte bine şi tocmai a început să citească cu drag poveşti. A fost super-fericit cînd a realizat că înţelege ceea ce citeşte. Eu am fost probabil cel puţin la fel de fericit.

Maică-sa a ajuns pînă la urmă în puşcărie, tot pentru vînzare de droguri. Cei patru copii sînt crescuţi de bunică şi sînt ajutaţi de un unchi care e la furat prin străinătate.

Fetele vin şi ele toate în fiecare săptămînă la teme. Nu sînt strălucite, dar se străduiesc cît pot. Zînă, în continuare, trosneşte orice puşti care o enervează şi, din cînd în cînd, mai ales cînd insist că trebuie să facă teme pe care ea nu vrea să le facă, simt cum creşte o piatră imaginară în mîna ei. Ultimii care şi-au luat-o de la Zînă au fost Moşu, pe care l-a băgat într-o băltoacă, şi Mariţu, pentru că i-a pus mîna pe fund.

Rebeca, sora cea mică, vine şi ea la teme şi e isteaţă foc. Dacă stă la şcoală are şanse să ajungă la o facultate, în ciuda faptului că porneşte cu un handicap uriaş.

Alberto e mai înalt decît mine, un -puşti frumos foc. Îmi povesteşte cum se duce la agăţat cu o trotinetă cu leduri pe roţi. Face bani descărcînd TIR-uri prin piaţă, dar de ceva vreme vine constant la teme.

Fricile copiilor de acum șapte ani nu s au schimbat. Le e frică de şobolanii din ghetou şi fiecare dintre ei are o poveste cu un şobolan care a sărit să muşte un copil. Le e frică şi de drogaţii care intră în sevraj – „se panichează“. Gagae e cel de care le e acum cel mai frică. Le e un pic frică şi de Garganel, poliţistul care vine des prin ghetou.

Moşu e singurul care nu vine la şcoală, în rest toţi se ţin de carte. Şi Pavel, şi Pisică, şi Găbiţu.

Acum vreo cinci ani, marea majoritate a copiilor nu veneau la teme dacă era frig. Nu aveau nici haine călduroase şi nici încălţări bune de iarnă. Azi (duminică) au fost 54 de copii la teme. Marea lor majoritate sînt îmbrăcaţi şi încălţaţi binişor. Le cumpăram haine şi încălţăminte primăvara, la începutul anului şcolar şi la începutul iernii. Sînt cîteva zeci de oameni care vin şi ne ajută la fiecare sfîrşit de săptămînă. Oameni care fac posibile sărbători frumoase în ghetou.

Bobo vrea să se facă deocamdată fotbalist. Planul B este să se facă profesor de matematică. Am de gînd să-i scriu lui Moş Crăciun şi să-l rog să mă ajute cu dorinţa asta a lui Bobo.