Post-gurmandism

Publicat în Dilema Veche nr. 109 din 23 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am nimerit zilele trecute într-unul din acele restaurante din categoria "doar dacă sînteţi invitaţi" - şi chiar şi atunci cu grijă, căci s-ar putea ca a doua oară să nu vă mai invite nimeni. Impecabil, nimic de zis, elegant, rafinat, serviciu ireproşabil, bucătărie deosebită. Foarte deosebită! De fapt, la asta m-am gîndit de-a lungul întregii nopţi de indigestie care a urmat excesului meu de curiozitate "antropologică". Aparent, ar fi fost vorba de un evantai de bucătării: japoneză, thai, franceză, poate ceva portugheză... În fapt, o "nouvelle cuisine" pentru dîmboviţeni rafinaţi - sau, în orice caz, pretenţioşi. Ne-a trebuit tuturor multă vreme ca să ne hotărîm, dar şi mai multă ca să înţelegem cam despre ce ar putea fi vorba. Personal am renunţat destul de repede şi m-am aruncat într-un experiment cultural-gastronomic pe spezele stomacului propriu. Fie ce-o fi, cine ştie cînd şi dacă voi mai avea o asemenea ocazie! Am început cu un tartar somon cu x, y, z, pe un pat de w, îngheţată de fistic şi sos de... altceva. Asta a fost simplu, căci un tartar de somon îmi puteam imagina ce este. Am continuat cu nişte ficat de gîscă cu măr nu-ştiu-cum, o sumedenie de plante care nu prea ştiam dacă sînt de mîncare sau decorative, totul "badijonat" cu sosuri fine şi dulci, presărat cu bucăţi de mandarină şi alte fructe exotice. Finalul a fost însă apoteotic: o combinaţie pe care nu mi-aş fi putut-o imagina vreodată între "croquant" de şocolată şi "mousse" de spanac. Totul pe un pat de ceva şi o îngheţată în vîrf, cu felii transparente care am dedus în final că sînt comestibile (dar nu şi neapărat de mîncat), crenguţe suave de fructe de pădure (?) - dar fără sparanghel, precum îngheţata vecinei mele de masă. Tot dineul s-a desfăşurat pe un fond muzical asortat la mîncare, unduind cu graţie şi precizie între muzică indiană, Chopin, şansonete franceze şi muzică peruană - sau cam pe-acolo. Cînd am ajuns acasă, am simţit irepresibil vocaţia mitocanului român pentru o pereche de mici pentru a mă regăsi în această nouă ordine culinară a lumii. Nimic de zis, bucătarul era într-adevăr un maestru, totul fiind gătit cu mare îngrijire şi mult rafinament. Dar exact acest rafinament m-a lăsat perplex. După toate aceste opere culinare din preparate care mai de care mai deosebite şi apetisante, prin cerul gurii mele adia un gust uniform dulce-exotic în care somonul, gîsca, spanacul şi ciocolata îşi pierduseră identitateaîntr-o uşor perversă transgresare de gen, rasă şi limbă. Această amintire răcoroasă de fistic din cerul gurii era somonul, senzaţia catifelat dulce pe papilele mele venea de la spanac şi aşa mai departe. Desigur, nimic nu era întîmplător în această alcătuire. Mai mult decît atît, era evidentă o anumită filosofie din spatele meniului: zeii postmodernităţii intraseră în bucătărie. Principiul era simplu: se ia o categorie de alimente şi se întreabă, aşteptînd inspiraţia: ce este, în mod tradiţional, mai incompatibil cu aceasta? De pildă, ciocolata. Păi, nici o bucătărie din lume nu a combinat ciocolata cu spanacul, de pildă. Răspuns corect: vom combina ciocolata cu spanacul. Se iau, mai ales, alimente bine conotate, cu gusturi puternice şi amatori declaraţi: somon, ficat de gîscă etc. După acelaşi principiu, vor fi combinate cu alte categorii de alimente, cît mai depărtate ca gust, pentru a fi scoase din somnul lor tradiţional şi aduse la o nouă viaţă culinară în/şi printr-o simfonie imprevizibilă a gusturilor şi aromelor. Dacă vreţi, pot să continui încă multă vreme, mai detaliat şi sofisticat. Mă opresc însă aici pentru a mă întreba, cu voce tare, ceea ce m-am întrebat, de unul singur, în lunga mea noapte post-gurmandă: la ce ne duce toată această jubilare a transgresării? La ceva nou, e adevărat. Dar doar o dată, căci a doua oară este, pur şi simplu, acelaşi lucru. Ceea ce se vroia o improvizaţie sim-fonică permanentă, mereu vie şi mereu surprinzătoare, este de fapt o mono-tonie ce naşte o primă şi singură perplexitate. Ca în orice alt domeniu de exersare al acestei "reţete", de la gastronomie la literatură şi de la gen la artă, transgresarea ad libitum nu creează o explozie de diversitate, ci omoară, de fapt, diferenţa. Pentru a rămîne un joc, transgresarea trebuie să aibă nişte "reguli de joc", să rămînă creaţie şi nu simplă "deconstrucţie". Rămînînd în domeniul culinarului, m-am tot întrebat în lungul drum al stomacului meu către ziuă care ar fi, de fapt, diferenţa dintre McDonald's şi această Nouvelle cuisine? În fond, amîndouă mondializează şi uniformizează. Doar că, mi-am dat eu seama uitîndu-mă la nota de plată, dacă hamburger-ul este post-gurmandismul săracului, mousse de chocolat cu spanac este cel al bogatului. Şi mai este ceva: dacă într-un restaurant cu "bucătărie etnică", oricare ar fi aceasta, te poţi imagina undeva, într-un restaurant de acest gen te poţi imagina oriunde - sau nicăieri, ceea ce Marc Augé numea un "non-lieu"...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.