Pledoarie pentru casele mici şi mijlocii

Publicat în Dilema Veche nr. 143 din 20 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

A mai căzut încă una. Ieri-dimineaţă, cînd am plimbat cîinele, era încă acolo. Aseară nu mai erau decît nişte urme de moloz şi un escavator cu braţul ridicat ameninţător către cer. Un cer care se întindea liber peste mahalaua bucureşteană în care locuiesc, un cer pe care îl vedeam de aici, de la fereastra biroului meu şi pe care mi l-a răpit de curînd calcanul unui bloc cu apartamente de lux. Dar oare - mă tot întreb eu de cînd a început această agonie vorace - nu acesta era luxul mult visat de tot bucureşteanul înghesuit în blocuri, să "stea la curte"? Atunci de ce acum, cînd pot să o facă (cei care pot să o facă), bucureştenii se reped care mai de care să betoneze curtea şi să astupe cerul? Dar mai ales mă întreb care este ideea (idealul) de confort a acestor oameni, a românilor recenţi, ca să spun aşa - sau, mai exact, a românilor recent bogaţi, care visează la confort şi îşi permit luxul de a-l cumpăra? Dacă te uiţi puţin dintr-un capăt într-altul al ţării, răspunsul statistic se impune cu forţa evidenţei: confort înseamnă lux, iar luxul este ceea ce toată lumea poate să vadă că este luxos. Altfel spus, confortul este ostentaţia bunăstării - adică ţine de imagine. Iar expresia materială a acestei imagini călăuzitoare se traduce mai întîi şi mai întîi prin ceva foarte simplu şi foarte vizibil: dimensiunea. Pentru aceşti oameni, confortul nu poate fi decît ceva mare - sau măcar ceva care să pară cît mai mare, cît mai impunător. S-ar părea că gradul confortului este direct proporţional cu mărimea locuinţei, că acel sentiment, altminteri inefabil, de a te simţi bine este integrat în dimensiunile cele mai nemijlocit fizice ale bunăstării. Această reprezentare spontană, dar sistematică a confortului îmi aduce aminte de ceva similar din psihologia copilului. Este vorba despre "judecata morală" şi investigarea ei de către Jean Piaget. În acest scop, psihologul elveţian a inventat aşa-numitele "dileme morale", nişte povestiri simple de genul următor: Doi copii intră într-o cameră, în care nu aveau voie să umble, şi se joacă. La un moment dat, unul răstoarnă o călimară şi face o pată mare de cerneală în mijlocul biroului. Peste cîtva timp şi celălalt răstoarnă călimara şi face o pată mică într-un colţ. Psihologul îi întreabă apoi pe copiii cu care face experimentul, ce părere au, cei doi copii din povestire sînt la fel de vinovaţi sau nu? Iar copiii, pînă pe la 7-8 ani, răspund fără să ezite că cel care a făcut pata mai mare este mai vinovat, iar cel care a făcut pata mai mică este mai puţin vinovat. Altfel spus, moralitatea faptei nu se desprinde de dimensiunile fizice ale acesteia. Aşa şi cu noii noştri bogaţi în căutare de confort: s-ar părea că vîrsta lor mentală, în această privinţă, este cam aceea a unor copii de 7-8 ani. Altfel spus, s-ar părea că, în privinţa "judecăţii estetice", societatea noastră tranzitorie suferă de un oarecare infantilism... Lucru de înţeles, în anumită măsură. În măsura în care ontogeneza repetă filogeneza, în care anumite procese sociale tind să fie luate şi ele de la capăt, în ciuda experienţei istorice acumulate. Fenomen mai greu de acceptat însă, căci de aceea s-au inventat statul, instituţiile publice, normele sociale şi cîte şi mai cîte: pentru a împiedica repetarea la voia întîmplării a istoriei "naturale". În cazul de faţă, nu poţi să nu te întrebi de ce "instituţiile abilitate" (căci ele există!) nu încearcă măcar să promoveze maturitatea urbanistică a localităţilor ţării pentru asigurarea minimului disconfort al cetăţenilor săi. Imaturitatea agresivă, de care dăm dovadă (şi) în acest domeniu, nu este o fatalitate a tranziţiei şi nu este nici legea implacabilă a pieţei. Nu pot să nu mă gîndesc astfel la cartierul iniţial feroviar din Budapesta, unde locuiesc la prietenii mei de fiecare dată cînd merg în capitala vecină şi unde în prezent locuieşte "clasa de mijloc" a Ungariei: nu a dispărut un metru pătrat de curte şi nu a fost supraetajată o singură casă faţă de nivelul şi stilul iniţial al cartierului. Doar confortul interior a fost mărit exponenţial, la nivelul oricărui burghez respectabil din orice capitală bogată a lumii. În lipsa unei politici publice de acest gen şi la noi, visez la o Brigitte Bardot a căsuţelor neajutorate, la o asociaţie a prietenilor caselor mici şi mijlocii. Mă plimb pe străzile Bucureştilor şi notez în minte aceste fiinţe imobiliare ce se cer protejate. Unele sînt muribunde. Altele sînt încă ţanţoşe: în Băneasa, o bătrînică a refuzat zecile de mii de euro pentru teren şi s-a aşezat temeinic în căsuţa sa, printre zecile de vile supraponderale; pe Popa Nan, la umbra unui bloc de birouri, o casă de ţară cu prispă de lut s-a primenit şi priveşte albă la trecători. Cum să nu le iubeşti? Nostalgii senile? Nu cred. Este vorba, mai degrabă, despre o calitate a vieţii, de care avem nevoie cu toţii şi pe care o vor cumpăra tot mai scump cei care vor avea posibilitatea să o facă. Municipalităţile investesc adesea (pentru că nu au încotro - iar uneori rentează!) în păstrarea unor astfel de "cordoane sanitare" de cartiere populare în textura marilor aglomeraţii, iar imobiliarul scoate bani buni din reamenajarea şi repopularea unor astfel de zone. Nu-mi fac deci iluzii (din păcate...) cu privire la soarta bătrîneilor şi a prispelor lor însorite sau la viitorul plimbărilor mele romantice. Dar măcar de dragul banilor am putea fi ceva mai maturi şi să gîndim pe termen ceva mai lung soarta caselor mici şi mijlocii din ţara noastră!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.