Performanţă şi echitate

Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Care sînt așteptările noastre majore de la sistemul de învățămînt, cărora acesta nu le face față? Adesea răspunsul vine dintr-o suflare, ca și cum ar fi de la sine înțeles: performanță și echitate. Performanță, desigur, pentru că avem copii cărora le ducem grija; echitate pentru că sîntem, totuși, altruiști și ne gîndim că și alții au copii.

Ce e dezarmant în acest răspuns e că ia drept axiomatic faptul că cei doi termeni conjuncți ar fi nu numai valori incontestabile, ci și frați siamezi, că ei s au născut și conviețuiesc într-o caldă camaraderie.

Mă uit în DEX, poate nu înțeleg eu bine ce înseamnă „performanță“. Citesc: „rezultat deosebit de valoros obținut de cineva într-o întrecere sportivă; p. ext. realizare deosebit de bună într-un domeniu de activitate.“

„Performanța“ nu e greu de recunoscut. Lumea noastră modernă și-a construit o sumedenie de instrumente de măsurat, de certificat. În sport, ea se atribuie celor suiți pe podium la final de competiție, celor care doboară recorduri stabilite anterior, în fine, celor care îi întrec pe ceilalți.

În educație, recunoaștem performanța elevilor după rezultatele individuale la învățătură în comparație cu colegii de clasă, cu ceilalți participanți la competițiile parașcolare, cu rezultatele generale la testările periodice pe parcursul școlarității sau la examenele de final de ciclu. Măsurăm „productivitatea“ muncii profesorilor cu aceleași criterii de „performanță“: cîți olimpici, cîți absolvenți intrați la licee sau la universități de vîrf etc. Instituțiile școlare sînt și ele puse sub presiunea crescîndă a clasamentelor de tot felul: gradul de solicitare, media de intrare, procentul de reușită la Bac ș.a.m.d. Toată lumea se bulucește să facă „performanță“. Mai puțin „sistemul“ care, în ciuda a ceea ce recomandă școlilor să obțină, în pofida a ceea ce școlile vor de la profesorii lor și profesorii de la elevi, continuă să se tîrîie gîfîind pe la coada clasamentelor internaționale la mai toți indicatorii.

Unde-i hiba? Uitați-vă la jocurile olimpice: nu toți sportivii încap în final pe podium. Poate că dacă, de pildă, testele Pisa s-ar aplica la nivelul premianților din fiecare țară am obține și noi un loc mai onorabil, dar inițiatorii lor se încăpățînează să nu accepte un atare criteriu, tot așa cum organizatorii olimpiadelor refuză să împartă vreo cîteva sute de medalii la aceeași probă. Avem, evident, de a face cu o incongruență majoră, întrucît performanța sistemului se definește diferit față de cea pe care aleargă piesele componente: instituții, profesori, elevi, părinți. E ca un soi de vehicul în care degeaba apeși pe accelerație, pentru că roțile și volanul trag în altă parte.

Sloganul „performanței“ produce, între altele, cumplitul decalaj între școlile din România, isteria părinților de a-și plasa copiii, încă de la grădiniță, într-o instituție care să le asigure viitorul, sistemul adînc înrădăcinat al segregării claselor în fiecare școală, cu „spuma“ elevilor adunată la A și dup-aia tot așa către coada alfabetului, clivajul dintre urban și rural, exorbitanta industrie paralelă a meditațiilor, folosită uneori cu cinism de către profesori pentru a-și spori veniturile pe seama propriilor elevi de la clasă, pe scurt, un sistem care, în temeiul azimutului său prost fixat, cultivă o inechitate endemică, condamnabilă moral și contraproductivă social, prin cantitatea covîrșitoare de „rebuturi“ pe care le produce: în rîndul copiilor din familii defavorizate, sau al celor cu o dezvoltare mai înceată, sau al celor cu o inserție motivațională labilă.

N-aș vrea să se înțeleagă că propun să dăm afară cuvîntul „performanță“ din vocabularul educațional. Avem nevoie de un învățămînt capabil să formeze și elite – profesionale, culturale, poate, într-o bună zi, chiar și politice –, nu doar clasă de mijloc. Numai că ar fi mai echitabil, și preferabil, să construim elite pe o bază cît mai largă de selecție, nu doar prin autoreproducere, așa cum se întîmplă azi în majoritatea cazurilor.

Îmi doresc deci să punem punem „performanța“ acolo unde îi e locul. Și locul său este, după părerea mea, dincolo de granița învățămîntului general și obligatoriu. Nu la grădiniță, nu la primară, nici în gimnaziu. Eventual, începînd de la liceu, cînd – dacă – acesta își va clarifica statutul, deocamdată rămas incert.

Paradoxal este că acolo unde cuvîntul-miraj și-ar găsi cel mai bine sensul, în activitatea didactică și de cercetare, în competiția instituțională internă și internațională – așadar, în universități –, tocmai acolo egalitarismul e la el acasă.

Așa arată învățămîntul românesc: grădinițe care aspiră la performanță și universități fabrici-de-diplome.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.