Perfecţiunea nu e totul

Publicat în Dilema Veche nr. 596 din 16-22 iulie 2015
Reacţii omeneşti jpeg

Wimbledon-ul s-a încheiat. E un moment în care putem să ne întrebăm cum mai arată tenisul mondial şi ce ne poate spune el. Aş risca nişte observaţii, nu ca profesionist, dar ca unul care m-am învîrtit cîteva zeci bune de ani în preajma acestui sport. În primul rînd aş constata că regularitatea continuă să fie o calitate pe care se pune mare accent. Sînt o mulţime de jucători (şi mai ales jucătoare) apropiaţi de perfecţiune, care scot orice minge, oricît de tare sau oricît de bine le-a fost plasată. Ei reuşesc să cîştige multe meciuri şi să se menţină în top. Dar asemenea jucători stau mai prost cu partea de spectacol şi nici nu prea reuşesc să devină campioni absoluţi, din aceia care se ţin minte peste generaţii. Sînt sportivi care au învăţat un tenis standard, de o pisălogeală infinită. Au exersat de milioane de ori aceleaşi lovituri. Sînt atleţi desăvîrşiţi, pot alerga la nesfîrşit şi se pot întinde după orice minge. Pentru ei şi pentru antrenorii lor, tenisul nu mai e un simplu joc, ci un fel de industrie. Eficienţa e pusă la mare preţ, în vreme ce subtilităţile jocului propriu-zis sînt lăsate în plan secund. Acum cîţiva ani, Caroline Wozniacki a reuşit să se menţină două sezoane în fruntea ierarhiei WTA jucînd peste tot ca o furnicuţă, fără să cîştige însă nici un turneu de Mare Şlem. În singura ei finală de Mare Şlem, la US Open, a fost învinsă de proaspăta mămică Kim Clijsters (ce jucătoare!). Angelique Kerber e o altă figură asemănătoare Carolinei, parcă şi mai „tocilară“, care reuşeşte să scoată din minţi orice jucătoare de atac. E un stil la modă. 

Totuşi, în vîrful ierarhiei mai sînt şi cîteva jucătoare care ştiu să şi rişte, pentru care tenisul a rămas încă un joc. Ofensivă şi agresivă e Maria Sharapova, care nu te lasă să te plictiseşti, chiar dacă ritualurile şi răcnetele ei războinice te pot trimite cu gîndul la atacarea Ucrainei. Mai nou, Garbine Muguruza se anunţă o jucătoare puternică şi, de ce nu, cu o pregătire îmbunătăţită, Irina Begu ar putea deveni de-a dreptul redutabilă. Sînt fete care lovesc tare şi care ştiu că sportul acesta nu înseamnă doar să dai mingea înapoi în terenul adversarului. Vă întrebaţi, probabil, unde aş plasa-o pe Simona Halep. Ei bine, aş zice că tinde să intre mai degrabă în categoria „tocilarelor“ decît în cea a „jucătoarelor“. Poate că şi fizicul o determină să fie acolo. 

Şi la băieţi sînt unii precum David Ferer (absent de la Wimbledon anul acesta), muncitorul fără odihnă care aleargă fără oprire şi nu cedează niciodată. Dar nici el nu face mare lucru în turneele de Mare Şlem, fiind totdeauna parcă la discreţia unor Djokovici, Nadal sau Federer. Varietatea e totuşi parcă ceva mai mare la băieţi. Novak Djokovici e numărul unu mondial, fără rival la ora actuală, cu un joc complet, dar destul de standardizat şi el. Tenisul lui e extraordinar de bun (poate chiar perfect), dar nu şi frumos în aceeaşi măsură. Faţă de „atleţii“ care prind orice, el are şi o latură yoghină. E mai elastic decît oricine şi, dincolo de calităţile fizice, are o putere mentală pe care doar Rafael Nadal o mai poate egala. Dacă Djokovici e un drac, cum spunea cineva, Nadal e un superman. Şi Nadal prinde(a) tot, dar, spre deosebire de Djokovici, efortul depus părea să-l consume mai mult. Tenisul lui Nadal e ciudat. Are lovituri pe cît de urîte, pe atît de senzaţionale. Acum e într-o oarecare derivă şi soluţia propusă public de veteranul McEnroe a fost să-şi schimbe antrenorul, adică pe unchiul său care l-a antrenat încă din copilărie. O soluţie similară ar fi probabil şi pentru Wozniacki, care nu renunţă nici în ruptul capului la antrenorul tată. 

Mi se pare limpede că victoriile în marile turnee dau adevărata măsură a unui jucător. Acolo e bătălia adevărată şi mai puţin contează adunarea punctelor şi locul în clasamentul general. E, cumva, ca la şcoală. Nu neapărat cei care învaţă totul şi iau numai note mari sînt şi cei mai buni. 

Dar i-am lăsat la urmă pe campionii campionilor. Evident, e vorba de Serena Wiliams şi de Roger Federer. „Bătrînii“ spectaculoşi. De Serena Williams nici o altă jucătoare nu reuşeşte să se apropie măcar. Pe lîngă ea, toate celelalte par nişte fetiţe venite să se joace cu mingea. Faţă de ele, Serena are acea forţă ieşită din comun şi o personalitate puternică. E o jucătoare născută, nu făcută, ea însăşi a afirmat ceva de genul ăsta. La rîndul lui, dincolo de partea fizică sau mentală, Federer are un talent cu totul excepţional. E geniul absolut în acest sport şi iată că, la aproape cei 34 de ani ai săi, încă reuşeşte să-i facă faţă într-o finală de Wimbledon unui Novak Djokovici. 

De observat că nici Serena, nici Federer nu au regularitatea celorlalţi aflaţi prin fruntea clasamentului. Dacă te uiţi la jocurile lor, şi unul, şi celălalt greşesc cu nemiluita. Îşi asumă riscuri, adică. Nu doar de dragul spectacolului, ci şi pentru că, probabil, au atîta caracter încît să nu aştepte doar greşeala adversarului. Nu doar că joacă, dar şi gîndesc în stil mare. Meschinăriile nu-s pentru ei. De asta probabil că sînt şi aşa de importanţi în istoria sportului şi aşa de iubiţi de public. Fiindcă pe teren, amîndoi, deşi dominatori, par cît se poate de umani. Nu au nimic de roboţei. Nu sînt perfecţi. Dincolo de sportul în sine, cu toată frumuseţea lui, cred că e ceva de învăţat din asta.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.