Penitenţă

Publicat în Dilema Veche nr. 570 din 15-21 ianuarie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Am vrut să ţin rubrica învăţăturii de minte departe de hărmălaia cotidiană. N-am reuşit. Nu doar pentru că jurnalismul te trage, vrei-nu vrei, în vîrtejul timpului imediat.

Am scris, în ultima vreme, despre pseudostudenţi care organizează pseudoproteste studenţeşti; despre ordonanţe de urgenţă vîrîte pe sub preş, în bătaie de joc faţă de învăţămîntul românesc, ca să-i iasă pasienţa lui Cutărică. Îmi dau seama că am început să scriu tot mai scrîşnit, cu furie, cu obidă. Şi asta nu-mi place deloc, pentru că n-aş vrea să intru în corul de vociferări jurnaliere la adresa educaţiei pe meleagurile noastre. Prietenii îmi zic că prea o iau personal. Îi ascult şi le dau dreptate. Dar mi-e greu să fac altminteri.

Acum mai mulţi ani m-am nimerit, în holul Facultăţii de Istorie, la o lansare de carte. Un volum colectiv de poezie, al unor tineri. Am rămas să ascult. După încheiere, unul dintre autori a venit spre mine şi mi-a spus: „Nu cred că mă mai ţineţi minte. V-am fost student în anul I, la seminar. Mi-aţi dat un 10 la un referat, şi nu dădeaţi zecele cu una, cu două. Iar atunci pe mine nu mă băga mai nimeni în seamă.“

Mă consider un om norocos, pentru că am ajuns să fac în viaţă ce mi-am dorit. Iar acum constat tot mai des că o astfel de bucurie mărturisită trece drept ceva între neghiobie şi parşivenie. Cum adică îţi place meseria pe care ţi-ai ales-o? Vrei să ne abureşti, sau ai o problemă?

Da, am ales să fiu profesor în deplină cunoştinţă de cauză. Pentru că nu-s prea grozav la muncitul cu mîinile, pentru că îmi place să îmi pun mintea la treabă şi, mai ales, pentru că prefer să lucrez cu oameni, decît cu hîrtii.

Cine se decide pentru o carieră academică ştie din capul locului că nu o să se umple de bani. Nici de glorie. Sau de privilegii de un fel sau altul. Are parte, în schimb, de ceva ce pentru mine a stat, încă de la început, la mare preţ. Este, probabil, una dintre cele mai libere meserii din cîte există. Simţi lucrul ăsta de fiecare dată cînd apuci clanţa ca să intri în amfiteatru. Eşti doar tu cu tine, şi cei care te aşteaptă de partea cealaltă a uşii.

Unii ne privesc ca pe nişte belferi care s-au aranjat de nişte sinecure comode. Cum, predai numai şase ore pe săptămînă? Şi ce faci în restul timpului? Citeşti? Şi te plăteşte statul ca să citeşti? Alţii zic că s-au săturat de aroganţa universitarilor, care-ţi trîntesc de fiecare dată nişte cuvinte savante, să arate cît sînt de docţi. Iar dacă-i pui să facă ceva cît de cît, îşi dau cu stîngu-n dreptul. Vorba lui Murphy: „Cine nu ştie îi învaţă pe ceilalţi.“ Unii, mai clemenţi, sînt doar de părere că universitatea a adunat o puzderie de aiuriţi, înduioşători în felul lor.

Pînă la un punct, au cu toţii dreptate. Pînă la punctul în care îmi vine şi mie să spun că îmi pare rău, dar eu îmi iubesc meseria şi poate n-ar trebui să fiu în culpă pentru asta.

Pînă în 1990, am fost ferm convins că nu poate fi nimic mai de preţ decît libertatea. Să poţi să spui ce gîndeşti şi să poţi să gîndeşti ce crezi. A durat destul de puţin ca să realizez că nu toţi simţeau la fel ca mine. Mai erau şi prosperitatea, şi siguranţa... Dup-aia am început să văd tot mai mulţi oameni – atîţia tineri printre ei! – cocîrjaţi de libertatea pe care şi-o tîrau silnic în spinare.

După 25 de ani, mai ceva ca-n Alexandre Dumas, văd şi aud jurnalişti români comentînd nonşalant atentatul de la Charlie Hebdo, cum că hăbăucii ăia şi-au făcut-o cu mîna lor, de ce s-au legat de islam? Nu ştiau că pe alţii asta îi supără? Sîntem – nu-i aşa? – în război, trebuie să înţelegem logica inamicului, căci altminteri va fi vai de noi.

Pe CNN, pe BBC, pe Euronews, pe posturile franceze, altfel curg vorbele. De la rudele victimelor pînă la liderii politici sau religioşi, mai toţi par să fi înţeles că monstruozitatea evenimentului stă mai puţin în proporţiile carnagiului, cît în direcţionarea lui simbolică. Că oamenii au fost omorîţi pentru a ucide valori. Şi, cu telecomanda în mînă, zappînd de la un post la altul, am sentimentul că, pentru societatea românească, a vorbi despre „valori“ e un soi de bălmăjeală ipocrită a political corectness-ului occidental.

Cu scuzele de rigoare, mă declar de altă părere. Pentru mine, „valorile“ sînt acele lucruri din capul nostru care fac să merite să te scoli din pat dimineaţa. Care fac să te duci la slujbă cu un pic mai mult în gînd decît aşteptarea zilei de salariu. Şi care, atît în viaţa noastră profesională cît şi în cea privată, fac să merite să trăim.

Acum mai bine de şapte secole, cînd au luat fiinţă în Europa primele universităţi, ceea ce a făcut posibilă această invenţie era tot de acelaşi ordin imaterial: nevoia de libertate, în gîndire, în expresie, şi pasiunea pentru adevăr. Îngăduiţi-mi să mă simt, între atîţia alţii, legatar al acestei moşteniri. Şi să revin, în numărul viitor, la o temă deja planificată, dincolo de larma cotidianului: educaţie şi valori.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

felix baumgartner instagram webp
Mister deslușit. S-a aflat cine este femeia cu care Felix Baumgartner a petrecut cu 4 zile înainte să moară
Iubitul Mihaelei Rădulescu s-a prăbușit în timpul unui zbor cu motoparapanta.
Nicușor Dan și familia sa au fost primiți la Salzburg Foto Președintele României jpg
„Un adevărat motor de relansare economică în regiune”. Ce aduce reconcilierea relațiilor dintre România și Austria după VETO-ul Schengen
În spatele vizitei efectuate de președintele Nicușor Dan în Austria, alături de familie, sunt interese strategice ale celor douǎ state, punctează analiștii consultați de Adevǎrul.
Viktor Orban FOTO Inquam Photos / Tudor Pană
Viktor Orban a folosit „o practică de manual” în noul său discurs de la Tușnad: „Urmărește câteva proiecte strategice cu Bucureștiul"
Liderul Guvernului de la Budapesta, Viktor Orban, a adoptat anul acesta un discurs mai „soft”, însă nu a omis să își atingă obiectivele și a făcut lucrul acesta „ca la carte”, explică specialiștii.
david popovici jo fb2 jpg
Dragos Pătraru. Sursa: Facebook
Câte mese trebuie să avem, de fapt, într-o zi? Dragoș Pătraru: „E greu și din două mese”
Așa cum ne-a obișnuit deja, jurnalistul Dragoș Pătraru revine cu informații utile despre alimentație și sănătate. Recent, acesta a abordat un subiect intens dezbătut, legat de numărul de mese pe care o persoană ar trebui să le aibă într-o zi.
Emmanuel Macron FOTO Profimedia
Mizele deciziei prin care Franța a recunoscut Palestina și de ce România nu are o poziție fermă. Analist: „Exista o decizie pe care azi România o nuanțează"
Decizia Franței de recunoaștere a statului palestinian are la bază mai multe motive ce țin de pozitionarea țării la nivel global. Din aceleași motive, România trebuie sǎ păstreze un ton neutru, potrivit experților.
pictura maica domnului aripi jpg
Postul Adormirii Maicii Domnului începe cu o zi mai devreme în 2025. Regulile de care credincioșii țin cont în această perioadă
Postul Adormirii Maicii Domnului se numără printre cele mai importante sărbători românești. Și cum acest eveniment creștin se apropie, iată câteva lucruri importante de care credincioșii trebuie să țină cont.
Biarezina  Бярэзіна (V  Adam, 1801 50) jpg
De ce a fost Rusia imposibil de cucerit de-a lungul istoriei. Secretele invincibilității rusești în fața oricărei armate
Rusia s-a transformat într-un adevărat iad pentru toate armatele care au încercat să o cucerească. Nici cei mai geniali generali cu cele mai bune armate nu au reușit să invadeze cu succes această țară din Estul Europei. Specialiștii au găsit și secretul invicibilității rusești.
Schimb de focuri Cambodgia Thailanda 2 FOTO EPA EFE jpg
Conflictul reaprins între Thailanda și Cambodgia pune față în față doi adversari inegali. Cât de puternice sunt armatele lor
Conflictul izbucnit la granița dintre Thailanda și Cambodgia opune un aliat vechi și experimentat al Statelor Unite unei țări cu o forță armată relativ tânără, care are în schimb legături strânse cu China, relatează CNN.