Parol, monşer!

Publicat în Dilema Veche nr. 567 din 24-30 decembrie 2014
Alte confuzii jpeg

În urmă cu mai bine de patru ani, am fost la Universitatea din Padova cu oarece treburi academice. L-am luat cu mine şi pe băiatul meu, Andrei, pe atunci elev în clasa a IX-a. Întrucît plănuia deja să devină student la Medicină (lucru care, de altfel, s-a şi întîmplat între timp), m-am gîndit că vizita la una dintre cele mai vechi şcoli de anatomie de pe continent l-ar putea interesa. Nu m-am înşelat. Andrei a fost fascinat de istoria medicală a instituţiei şi a petrecut destule ore în amfiteatrul de disecţii padovan, studiind instrumentarul chirurgical din secolele XVI-XVII şi, cu precădere, trapa care se deschidea deasupra rîului Brenta. Acolo se descotoroseau medicii şi studenţii de rămăşiţele cadavrelor secţionate, rămăşiţe ce ajungeau, ulterior, în Marea Adriatică. Un prieten italian – profesor la Medicina din Padova –, atent la interesul fiului meu pentru butaforia chirurgicală obsoletă din Universitate, mi-a zis că, în momentul cînd Andrei va fi acumulat ceva experienţă, în postură de medicinist, să-i scriu negreşit: va încerca să-i faciliteze un stagiu de practică în prestigiosul lor departament anatomic. I-am mulţumit, dar, fireşte, am considerat propunerea un simplu exerciţiu de politeţe, uitînd de ea în secunda următoare. Deunăzi însă, la (în curînd) un cincinal de la discuţia respectivă, primesc mesaj de la profesorul padovan. Aţi ghicit – întreabă dacă Andrei se simte pregătit să accepte mai vechea sa propunere.

Am realizat că, pe parcursul a zece ani de prezenţă (aproape) constantă în România, m-am „vindecat“ de o „diformitate“ comportamentală, dobîndită în deceniul postrevoluţionar, cînd m-am aflat (aproape la fel de) constant la studii şi cercetare în America, Anglia sau Germania: aceea de a lua spusele oamenilor în serios. Ar fi extrem de neobişnuit ca, în Statele Unite, în Regatul Unit ori în fostul Imperiu Prusac, cineva să vorbească în dodii, adică să facă afirmaţii gratuite, care nu se vor materializa niciodată. Cu alte cuvinte, nimeni nu şi-ar permite acolo să trăncănească de dragul trăncănelii. Trăind un interval semnificativ printre asemenea oameni, m-am „molipsit“ eu însumi de curioasa „maladie“. Am început să cred, necondiţionat, în tot ceea ce mi se garanta „ferm“, prin vorbe, de către interlocutori. Am revenit în ţară cu un grav handicap şi, cîţiva ani, am suferit teribil din acest motiv. Mă dezvăluiam cînd naiv incorigibil, cînd stupid cu înclinaţie spre situaţii absurde. Bunăoară, prin 2000, de exemplu, am dat măsura întreagă a deficienţei mele de percepţie a realităţii. Catedra universitară unde sînt angajat a organizat un simpozion internaţional, iar şefa mea directă, ştiindu-mă conectat la lumea presei, m-a rugat să-i aduc, la deschiderea conferinţei, oameni de televiziune, care să dea puţină vizibilitate evenimentului. Am ales să vorbesc cu un reporter, pe care-l cunoşteam din copilărie şi care se afirmase, în ultimii ani, cu relatările lui „din teren“.

L-am sunat cu două săptămîni înainte. S-a arătat extrem de încîntat că îl chemam să transmită de la o astfel de „onorabilă manifestare“. Şi-a luat notiţe, a făcut comentarii tehnice (unghiuri de filmare, număr de operatori, puncte de amplasare a luminilor etc.), a dorit planificarea unor interviuri cu savanţii străini participanţi la simpozion şi mi-a dat repere de difuzare a reportajelor pe care urma să le realizeze. Aşadar, în dimineaţa ceremoniei inaugurale, mă plimbam, optimist, printre invitaţi, amintindu-le că, din minut în minut, trebuie să sosească „Televiziunea“. Minutele treceau însă, iar „Televiziunea“ refuza să apară. Keynote speaker-ii se aşezaseră în prezidiu. Îngrozit, am ieşit din sală şi mi-am apelat amicul. Culmea, mi-a răspuns şi mi-a zis că se afla pe drum cu echipa. M-a rugat chiar să-l aştept la intrarea principală din Universitate. Am stat o oră în soare, ratînd festivitatea. Eram aidoma personajului lui Hasek, deţinutul care nu vrea să-şi împartă bunătăţile alimentare cu fraţii de captivitate. Aceştia îi mănîncă pe furiş proviziile şi, descoperind paguba, ipochimenul începe să plîngă amar. Un băiat din celulă, mai hîtru de felul lui, îi recomandă să închidă ochii şi să numere pînă la zece, poate-poate mîncarea va reveni. Victima e atît de idioată, încît se execută, numărînd rar şi clar. Aşa şi eu, după o oră de aşteptare, dacă reporterul nu şi-ar fi închis, între timp, telefonul şi ar mai fi vorbit o dată cu mine, solicitîndu-mi încă vreo cîteva minute de îngăduinţă, probabil că i le-aş fi acordat, nebănuind o clipă posibilitatea „fraudării“ cuvîntului dat.

A trebuit totuşi să recunosc faptul că întîmplarea mea a fost mai blajină decît aceea trăită de un alt universitar (umblat, la rîndul său, pe mapamond) care şi-a sunat instalatorul, într-o după-amiază, pentru o urgenţă casnică. Tipul i-a comunicat că nu va putea veni decît a doua zi, la prima oră, fiind prins în multiple activităţi. În dimineaţa următoare, la 7,30, într-un ger teribil, profesorul nostru aştepta în faţa blocului, pentru că interfonul nu funcţiona. Linişte totală. Mobilul instalatorului părea lipsit de semnal. Disperat, universitarul buclucaş l-a sunat, în final, pe fix. A răspuns, buimacă, soţia meseriaşului, menţionînd, cu stupoare, că omul ei plecase – cu o seară înainte –, la muncă, în Spania. Ca atare, voi observa că mediul autohton m-a vindecat de morbul credulităţii inocente, dezvoltat în putredul Occident. Am (re)învăţat că, nu întîmplător, Caragiale îşi pune eroii să repete, obsesional, „Parol, monşer!“. Într-un spaţiu al lejerităţii morale, individul se simte mereu obligat să-şi reitereze onoarea şi, mai ales, greutatea „cuvîntului“ dat. De aceea, am receptat e-mail-ul din Padova ca pe un mesaj extraterestru. Un mesaj însă la care fibra mea mioritică reinventată mă va determina să replic pozitiv, plin de duioşie şi solicitudine.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Fost director de școală și consilier local din Suceava, la închisoare pentru că a întreținut relații sexuale cu o elevă
Nicolae Adrian Achihăiei s-a întâlnit de două ori pe săptămână, la el acasă, cu o elevă de 15 ani, timp de aproape doi ani, pentru a întreține relații sexuale cu adolescenta. Relația interzisă era cunoscută de tot satul, dar bărbatul a rămas profesor până a fost ridicat de polițiști.
image
Româncă stabilită în Germania, după experiența care i-a salvat vacanța din România: „Suntem un popor frumos!”
O româncă a povestit pe o rețea de socializare cum gestul unui cuplu de români din Turnu Severin i-a salvat vacanța. Femeia a reușit în aproximativ două ore să-și recupereze documentele pentru care ar fi trebuit, cel mai probabil, să alerge săptămâni întregi.
image
Scandal politic la Eurovision: reprezentanta Israelului a fost huiduită, iar concurentul olandez a fost dat afară din finală VIDEO
În contextul protestelor pro-Palestina din Malmo și a criticilor la adresa organizatorilor, reprezentanta Israelului, Eden Golan, a fost huiduită de spectatori și vizată direct sau indirect de alți concurenți, printre care Joost Klein din Olanda.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a