Pămînt, Soare, Pluto

Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

„Centrare“ e un termen fotbalistic. Atunci cînd îl rostește crainicul (nu mă duc la meciuri, deh!), știi că pe stadion lumea e deja în picioare, cu ochii ațintiți pe poartă. Urmează ori gol, cu zvîcnirea brațelor în sus odată cu suflul de aer care năvălește din plămîni, ori ratare, cu revenirea flască în scaun. Tertium non datur.

Despre centrare mai vorbeam pătimaș în adolescență, atunci cînd meșteream la spițele bicicletei. Dup-aia n-am mai apucat să-mi iau și carnet auto, așa că preocuparea dacă o roată e bine centrată sau nu mi-a zburat din minte.

În vremea din urmă, termenul și-a extins aria de utilizare de la fotbal și ciclism la educație. Se folosește de regulă atributiv, pe lîngă un substantiv mai degrabă abstract, de genul „educație“ sau „învățămînt“.

Sintagma „învățămînt centrat“ sugerează ideea că sistemul educațional, cu toate articulațiile lui, este, asemeni sistemului solar, un întreg coerent, ale cărui piese componente nu se mișcă alandala, fiecare în legea ei, ci se supun unei ordini interioare dictate „de la centru“. Istoria pedagogiei poate fi astfel povestită ca bătălia epică dintre două modele concurente, aidoma înfruntării dintre teoria geocentrică și cea heliocentrică în astronomie, cu eroii săi binecunoscuți, de la Ptolemeu la Copernic, Giordano Bruno, Tycho Brahe, Galileo Galilei pînă la Isaac Newton.

Spre deosebire de astronomie, unde lupta s-a purtat pentru înțelegerea corectă a cum este sistemul solar, în pedagogie miza a fost și este descrierea adecvată a cum ar trebui să fie sistemul educațional. Ca atare, nu am avut de-a face cu înfruntarea unor instrumente tradiționale ale cunoașterii – intuiția, investiția valorică – cu altele mai reci și mai viguroase în explicarea structurii lumii, precum formulele matematice. În pedagogie, intuiția și investiția valorică au rămas să se lupte cu ele însele, în încleștarea dorințelor noastre nu numai de a ști, ci și de a face mai bine.

Intuiția spune că în centrul educației ar trebui să se afle nomothet-ul, dătătorul ei de lege, cel care, populînd planeta unei ocupații stabile, îi dă acesteia valoarea pe care o merită: Profesorul. Dar nici intuiția, nici valorile nu sînt imuabile. În sistemul educațional orbitează un corp ceresc cu o masă mult mai mare: Studentul, în sens generic, de „cel care învață“, din primară pînă la doctorat. În plus, Studentul face să fie eclipsată strălucirea tuturor celorlalte planete din sistem. În el trecutul abia dacă aruncă două-trei umbre firave, prezentul fierbe și viitorul scînteiază.

Preocuparea fără precedent pentru masificarea educației, dimpreună cu deplasarea existenței umane tot mai mult dinspre trecut spre viitor au pecetluit victoria „învățămîntului centrat pe Student“ asupra celui „centrat pe Profesor“.

Îmi amintesc de o ședință a Senatului UB în care a fost adoptată, cu o caldă unanimitate, o „profesiune de credință“ a instituției, care statuta, între altele, intenția acesteia de a adopta un model educațional „centrat pe student“.

Au urmat apoi și urmările. De pildă, evaluarea tuturor cursurilor de către beneficiari, consultarea studenților în chestiunile curriculare, reprezentarea acestora în forurile decizionale ale universității ș.a.m.d. Unanimitatea se topea văzînd cu ochii. Unii profesori clamau, de pildă, că studenții ar fi incapabili să judece calitatea unui curs – că, dac-ar fi apți pentru așa ceva, n-ar mai avea de ce să învețe. Alții susțineau sus și tare că studenții vor da note mari profesorilor care sînt la rîndul lor generoși cu notele. Se spunea, de asemenea, că studenții vor vrea scoaterea din curriculum a materiilor „grele“ și înlocuirea lor cu altele mai „aplicate“, i.e. mai ușoare, eventual mai amuzante. A apărut rapid și ideea că poziția lor în forurile de decizie va fi precumpănitor populistă, orientată către benficii i­me­dia­te, cum își dorește orice ins aflat în trecere printr-o gară – un ceai cald, dacă e frig, o bere rece dacă e caniculă – respectiv, printr-o universitate. Am auzit chiar, din partea organizațiilor studențești radicalizate, sloganul „Universitatea e a studenților“. Într-o atare accepție, cadrelor didactice le rămîne, în cel mai bun caz, poziția de „națiune tolerată“, un fel de rău necesar, iar planeta lor e expulzată în marginile înghețate ale galaxiei.

S-a mai adăugat la aceste temeri, colac peste pupăză, și sentimentul din ce în ce mai acut al lui „tot mai“. Iar acest „tot mai“ nu e de bine: studenții sînt tot mai ignoranți, dezinteresați, leneși, ipocriți ș.a.m.d. Sîntem pentru investiția în viitor, că asta e chiar esența meseriei pentru care am optat, dar viitorul pe care sîntem chemați să-l facem nu „sună bine“ deloc și nici nu arată „bright“. Sau, în termeni încă și mai sumbri: „Eu nu vreau să apuc să trăiesc în viitorul lor!“

Poate că ceva a fost în neregulă în însăși perspectiva adoptată, de înfruntare între principalii competitori la poziția de „centru“. Poate că sistemul educațional nu seamănă cîtuși de puțin cu cel solar și pedagogia nu are nici în clin, nici în mînecă cu astronomia. De o vreme încoace, se vorbește tot mai mult de o nouă paradigmă, centrată pe rezultatele învățării. Sincer să fiu, nu m am lămurit cam ce ar vrea să însemne. O soluție de provizorat prin care, pentru a domoli zarva dintre Pămînt și Soare, i se delegă centralitatea lui Pluto? Rămîne de văzut.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.