O maladie autohtonă

Publicat în Dilema Veche nr. 463 din 27 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Nemulţumirea şi întreaga simptomatologie aferentă ei au devenit, în ultimele decenii, o chestiune de stilistică a comunităţii noastre. Toată lumea e nemulţumită de toată lumea aici, totul ni se pare nouă, românilor, viciat şi corupt. Nimic nu scapă, în spaţiul carpato-danubian, defectului, imperfecţiunii, incongruenţei fatale. Sînt, mărturisesc, din ce în ce mai neliniştit în preajma nemulţumiţilor băştinaşi. Nu reuşeşti să ai un dialog raţional cu indivizii din această categorie, întrucît deturnează comunicarea, intrînd într-un monolog negativist, fie plîngăcios – autocompătimitor –, fie revoltat – de repudiere a alterităţii. Admit, pe de altă parte, fără rezerve, că România oferă (multiple) motive (legitime) de dezamăgire. Dacă ţi-ai pune mintea, ai găsi aici, cu siguranţă, situaţii corijabile la tot pasul. Totuşi, în nemulţumirea băştinaşă, intervine, repet, şi o componentă stilistică. Noi nu protestăm, decît foarte puţin, „la obiect“, adică pe „studii de caz“, perfectibile în mod concret, pe termen scurt sau lung, în urma evaluărilor juste şi responsabile. Protestul – strîmbatul din nas – pare să fi ajuns, în cazul nostru, deopotrivă modus vivendi şi modus operandi. Sîntem consternaţi în sine, fără necesara raportare la un referent real, palpabil. Ne arătăm iritarea gestual, ca parte dintr-un ritual comportamental natural. Românii se plîng din automatism, din obligaţie, din convenienţă socială. Am chiar bănuiala că a nu-ţi manifesta, pe plai mioritic, nemulţumirea – fie şi în interiorul celui mai banal schimb de replici – ar putea fi interpretat drept un grav act de impoliteţe. Aşadar, cu un pic de imaginaţie, aş îndrăzni să constat că, măcar uneori, ne plîngem (şi) din curtoazie pentru interlocutor.

Se înţelege de aceea că nemulţumirea ridicată la rang de „stil colectiv“ produce anumite reflexe de conduită, un anumit facies şi o anumită tonalitate a vocii. Dacă primele două pot fi uşor sesizate la o simplă plimbare printre compatrioţi, ultima cere o oarecare atenţie auditivă. Încercaţi să ascultaţi, cu atenţie, felul cum decurge un dialog (obişnuit) dintre doi „nemulţumiţi“ ai prezentului, şi veţi percepe, negreşit, o monotonie sonoră de fundal. Glasurile – indiferent de subiectul conversaţiei – îşi lasă libere unele modulaţii pe palierul discret al mesajului vocal, pe care americanii îl numesc background, modulaţii asemănătoare cu un huruit constant, egal în intensitate. Nu am dubii, sunetul respectiv ilustrează specificitatea unei mîrîieli. Consternarea din noi – această dimensiune, de acum, a personalităţii româneşti de grup – iese la suprafaţă neîncetat, prin stranii semnale sonore. Cuvintele spun ceva, dar „muzica“ spartă, defazată, din spatele lor punctează o cu totul altă „poveste“, „povestea“ iritării naţionale – o „naraţiune“ ieşită din spaţiul textual propriu-zis şi intrată în fibra mentalistă de profunzime, în însuşi ADN-ul comunitar. Mîrîiala constituie, ca atare, un exerciţiu existenţial, o formă irepresibilă de aşezare în lume şi, mai restrîns, în societate. Dacă nu protestez, nu aparţin sistemului şi – pe firul inevitabil al logicii contextuale – dacă nu mîrîi, practic, nu exist. Aş evita plonjonul în fineţuri ontologice, însă nu-mi pot reprima o remarcă benignă: la românul postmodernităţii, mîrîiala începe să funcţioneze ca una dintre principalele raţiuni ale fiinţării.

Dificultatea vine din faptul că substratul protestatar ireductibil al mentalităţii sale îl face pe mîrîiac refractar la orice propunere de soluţionare a impasului, a antagonismului din care, prezumtiv, prin natura refuzului lui permanent, l-ai bănui că doreşte să iasă. Această tipologie (cînd plîngăcioasă – cum ziceam – cînd rebelă, dar, constant, „mîrîitoare“) pare ostilă ideii de progres, de rezolvare onestă a unui blocaj. Mîrîiacul respinge orice umbră de efort optimist. Vede pretutindeni comploturi, trădare, rea-voinţă, incompetenţă şi ticăloşie, fără a fi totuşi mizantrop. Cel din urmă poate dezvolta, în ciuda aparenţelor, un anumit tip de resemnare, o filozofie superioară, a neîncrederii în umanitate, care, paradoxal, îi asigură – lui, ca persoană – un grad mai mare ori mai mic de seninătate. Mîrîiacul, dimpotrivă, rămîne captiv în încrîncenare, eşuează în nemulţumire precum într-un labirint de unde nu mai există scăpare. Căutătura sa este întunecată, faţa – ridată de reproş, iar buzele – împietrite în expresia singulară a obiecţiei abstracte, fără motiv vizibil. Blîndeţea în relaţiile cu el nu te salvează. Suspectează atitudinea gentilă de interes meschin. Vorba bună, nici atît. Te crede sicofant şi te cataloghează, prin reducţie absolută, drept ins fără caracter. Dacă îi dai dreptate, de complezenţă, rişti să te contrazică abrupt, contrazicîndu-se, în fond, pe sine însuşi. Astfel de inconsecvenţe nu îl deranjează însă, pentru că nu raţionalitatea primează în cazul său, ci, desigur, starea de spirit revoltată (ce se alimentează cu contradicţii, indiferent de nerezonabilitatea lor). Oferindu-i marea cu sarea, făcîndu-l stăpînul lumii, nu vei reuşi decît să-l înrăieşti şi mai tare. Frustrarea mîrîiacului e intrinsecă, nu ţine de factorii universului extern (realizînd aceasta, observînd, prin urmare, că satisfacerea tuturor aspiraţiilor virtuale nu-i linişteşte agitaţia personală, va deveni şi mai agresiv, cu bănuiala de a fi fost pus în faţa unei asemenea epifanii din mişelească premeditare!). În interacţiunea cu menţionatul ipochimen, nu ai decît o şansă: să începi să scrîşneşti, la rîndu-ţi, din dinţi. Pe lungimea de undă a mîrîielii simultane, conversaţia va părea să se închege.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.