O lume criptică

Publicat în Dilema Veche nr. 413 din 12-18 ianuarie 2012
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aşteptam pe cineva, în urmă cu cîteva zile, în faţa corpului central al Universităţii (din Iaşi, n.m.). Un tînăr înalt, foarte slab, ochelarist, palid şi nesigur s-a apropiat pentru a mă întreba timid: „Nu vă supăraţi, ştiţi cumva cît este ceasul?“. „Şi douăzeci şi cinci“, i-am răspuns scurt, revenind apoi la gîndurile mele. Omul a mulţumit şi s-a retras, rămînînd totuşi, ezitant, la vreo şase metri depărtare. După mai multe secunde, l-am observat întorcîndu-se, parcă şi mai derutat decît înainte. Am băgat iute mîna în buzunar după 4-5 lei, ca să retez ferm agonia interpretativă, pe care o bănuiam la debut. Eram convins că întrebarea nu fusese decît „încălzirea“ la exercitarea sportului nostru naţional – cerşetoria. Spre surprinderea mea însă, tînărul – suspectînd, desigur, ceva în scotoceala mea febrilă prin buzunare – s-a grăbit să spună: „Cît şi douăzeci şi cinci, dacă nu vă supăraţi?“. Complet buimăcit, datorită turnurii neaşteptate a lucrurilor, m-am bîlbîit puţin înainte de a zice că era nouă şi douăzeci şi cinci de minute.

În principiu, aş avea circumstanţe atenuante. E greu de presupus că te poţi afla într-un loc, la un moment dat, fără a şti ora aproximativă din zi, cînd se derulează filmul vieţii. Ar mai trebui să întrebi în ce zi/lună/an ne găsim, pentru ca tabloul delabrării să fie plenar. Cu toate acestea, la o analiză atentă a situaţiei, lapidarul meu interlocutor era cît se poate de îndreptăţit să ceară lămuriri suplimentare. Atunci cînd soliciţi o informaţie, te aştepţi să o primeşti în integralitatea sa, chiar dacă anumite detalii îţi sînt deja cunoscute. Nu este aici doar o regulă a politeţii universale, ci şi o ilustrare in nuce a virtuţilor raţionalităţii. Nu poţi pretinde că ai înţeles şi, în consecinţă, stăpîneşti o realitate, un adevăr, dacă tu devii primul care o/îl prezintă ciuntit. Am cunoscut pe cineva, în trecut, care, întîlnindu-te pe stradă, îţi spunea cu entuziasm subit şi fără nici o introducere: „Să ştii că sînt de acord cu Milica. Are perfectă dreptate“. Sau: „Nea Pisică nu mai vrea să vină. S-a supărat“. Te crispai, cu un rînjet tont pe figură, dorindu-ţi să fi avut necivilitatea (legitimă altfel) de a-l întreba: „Care Milica, oame?“ Ori: „Cine-i Nea Pisică, taică?“

În episodul din faţa Universităţii, eu mă aflam, indubitabil, în culpă. În postura – ad-hoc – de emitent de informaţii, vorbisem eliptic despre „Milici“ şi „Nea Pisici“, făcîndu-mă aşadar vinovat de lipsa inteligibilităţii, una dintre maladiile cele mai răspîndite, să recunoaştem, în postmodernitate. Faptul că trăim într-un timp al vitezei nu mi se mai pare de mult o scuză plauzibilă pentru cultura lacunară ce s-a închegat, pe nesimţite, în jurul nostru, în ultimii cincizeci de ani. Paradoxal, în vremuri în care, se ştie, informaţia circulă mai repede ca niciodată şi e mai accesibilă, la nivel de mase, mai mult decît oricînd în istoria umanităţii, preocuparea pentru inteligibilitate şi exhaustivitate a scăzut îngrijorător. Principala problemă trebuie căutată în limbă şi, cu precădere, în folosirea ei. Individul postindustrial şi-a pierdut voluptatea comunicării prin limbaj, care, la înaintaşii săi, ajunsese, prin sofisticate dezvoltări, la nivel de artă. Omul postistoric transformă limba, o reduce, în fond, la stadiul de ideogramă, exploatîndu-i, pînă la secătuire, capacitatea simbolică (a se urmări „noul limbaj“ al Internetului sau al mesageriei celulare, în interiorul căruia nevoia de brevitate a impus un palier metatextual aşa-zicînd, cu semnificaţie codificată).

Se înţelege, într-un astfel de context mentalist, inteligibilitatea rămîne o opţiune, şi nu o obligaţie. Nimeni nu pare să mai aibă răgazul explicaţiilor. Abrevierile, încifrările, acronimele de tot felul, iconografia minimalistă şi sugestia imagistică au invadat intervalul postmodernităţii, năucindu-ne. Dacă nu îţi păstrezi atenţia, în permanenţă, la cote maxime de activitate, rişti să fii depăşit de istorie, intri în zona gri a ambiguităţii. Nu mai vorbim aici doar despre o inadaptare la tehnologie (care îşi are – şi ea – substraturile sale psihosociale!), ci de însăşi inadecvarea la ritmul existenţei. Prin urmare (observ lucrul la mulţi dintre contemporani), în efortul de adaptare necesar, unii se refugiază în neinteligibil ca într-o inexpugnabilă fortăreaţă, ca într-o veritabilă Cetate a Ambiguităţii. Cu cît sistemul devine mai confuz pentru ei, deschizîndu-le înainte prăpăstiile comunicării eliptice şi oceanele limbajului de lemn, cu atît aceste victime ale neînţelegerii şi insuficientei explicaţii se retrag pe piscurile teoriilor abracadabrante şi ale filozofiilor aberante. Încet-încet, universul actual al „exploziei de informaţie“ se transformă într-un decor autist. Lumea e tot mai mult creionată în stilul butaforiei din teatrul absurd. Dacă vei încerca să treci dincolo de „reprezentări“, pentru a comunica, te vei trezi bătînd, exasperat, în poarta masivă a Cetăţii Ambiguităţii. Nimeni nu îţi va deschide însă. Vei auzi, cel mult, un glas stins, undeva pe metereze, spunîndu-ţi dezolat: „Pleacă, pleacă! Nea Pisică nu mai vine şi nu va mai veni niciodată! S-a supărat definitiv“.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte a sa este Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

robot regenerabil Truss Link foto captura video X
Oamenii de știință dezvoltă un robot care poate crește și se poate autoregenera „mâncând” alți roboți
Un robot revoluționar, dezvoltat de cercetători de la Universitatea Columbia din SUA, ar putea deveni în viitor o unealtă esențială în domenii precum cercetarea marină, misiunile de salvare sau chiar explorarea vieții extraterestre. Acesta își crește propriul corp și se repară „consumând” piese de l
pepene rosu, foto shutterstock jpg
Cantitatea de pepene roșu pe care o poți mânca în fiecare zi fără să îți compromiți silueta. Mihaela Bilic atrage atenția: „Nu uitați!”
Îți spunem cât pepene roșu poți să mănânci pe zi, fără să îți faci griji că te vei îngrășa!
Relief de pe Columna lui Traian  Conrad Cichorius  Wikipedia jpg
Cât aur și câte bogății au luat romanii din Dacia. Cum au îmbogățit dacii Imperiul Roman
Se spune că romanii au plecat cu o cantitate uriașă de aur și argint din Dacia după ce au cucerit o parte a regatului lui Decebal. Sursele istorice indică faptul că Traian ar fi găsit și o comoară impresionantă a regelui dac. Cert este că după războaiele cu dacii, romanii și-au umplut visteria.
girl 7327473 1280 jpg
Ce aruncăm noi, respiră alții. De ce nu ar trebui să ne schimbăm telefonul des și ce se întâmplă cu device-urile nereciclate
Când îți schimbi telefonul, tableta sau laptopul fără să predai vechiul device într-un centru autorizat, există șanse reale ca acesta să sfârșească ars ilegal într-un cuptor improvizat dintr-un sat din Thailanda. Chiar avem nevoie de un telefon nou în fiecare an?
Angajari in spitale personal medical  Sursa freepik com jpg
Șpaga la angajări în sănătate, mit sau realitate? Ce cred românii din sistem: „S-a format ideea asta că sută la sută se dau bani”
Anchetele de corupție care au vizat angajările în sistemul medical au alimentat suspiciunile românilor cu privire la practicile „cumpărării” posturilor scoase la concurs. Mulți dintre ei sunt, însă, de părere că fenomenul corupției s-a mai diminuat.
primar gheorghe popa mischii 1   foto fb gheorghe popa jpg
Primarul supărat că localnicii nu-și fac buletin de Mischii anunță noi măsuri: „Nu mai dau bani de navetă la profesori”
Un primar din Dolj care spune că ar avea în comună în fapt aproximativ 3.000 de locuitori și în documente nici 2.000, și le-a cerut concetățenilor să-și stabilească domiciliul în localitatea în care stau, anunță și alte măsuri. „S-a înțeles greșit că sunt supărat”.
Fenomenul Insula Iubirii la terasele din capitală și alte orașe ale țării Colaj Facebook DMS
Insula păcatelor. De ce ne uităm fascinați la destrămarea altora și ce spune «Insula Iubirii» despre noi înșine
De ce «Insula Iubirii» e unul dintre cele mai urmărite show-uri din România? Descoperă cum combinația de păcate, emoții și voyeurism oglindește adevăruri despre noi înșine și societate.
curatenie  jpg
Trucul ingenios care ne ajută să curățăm orice podea rapid și ușor. Este o metodă ieftină și naturală
Cu toții ne dorim o casă cât mai curată, motiv pentru care suntem dispuși să cheltuim oricât de mult este nevie pentru a putea locui într-un spațiu de-a dreptul sclipitor.
internet cumparaturi online jpeg
Zeci de mii de români riscă să rămână fără loc de muncă din cauza platformelor internaționale de comerț
Firmele din țara noastră trec prin dificultăți majore din cauza presiunii puse pe vânzări de platformele internaționale, potrivit unui studiu care punctează inclusiv pericolul iminent al concedierilor din domeniu.