Nu mă exporta, frate

Publicat în Dilema Veche nr. 647 din 14-20 iulie 2016
Nu mă exporta, frate jpeg

Dacă ar fi existat Bucureștiul pe vremea lui, cred că Ovidiu, în loc să se plîngă că e exilat la Tomis, și-ar fi dat seama că se putea mult mai rău. Dar nu exista. Azi, să ai o capitală fără un trecut clasic, într-o țară care a făcut cîndva parte din lumea greco-romană, e o mare raritate. Să n-am eu, ca arheolog și ca bucureștean, șansa de a vedea ruine romane distruse pentru vreo parcare subterană sau vîndute pentru borduri? N-ar trebui ca ăsta să fie un drept fundamental al omului, garantat prin Constituție? În Constanța lui Ovidiu, cînd gara veche a fost dezafectată și au început să se construiască blocuri, a apărut din pămînt, la 1 aprilie 1962, așa-nu­mitul „tezaur de sculpturi“, un extraordinar grup de sculpturi și reliefuri romane (plus un mic altar), frumos așezate una peste alta ca stiva de lemne de foc, să ocupe cît mai puțin spațiu. Dacă s-ar săpa în gara bucureșteană Obor, cred că s-ar găsi doar cincizeci de vodcă sau un viezure dacic cu datorii.

Din păcate, descoperirea de la Constanța, una cum apar într-o țară întreagă o dată la douăzeci de ani, a fost făcută cu tot atîta supraveghere arheologică ca atunci cînd se face o latrină în fundul curții. În doi timp și trei mișcări, un tezaur de 24 de piese masive de marmură a fost săltat din pămînt. Cineva a făcut repede o schiță, altcineva a făcut două poze cu Smena (după ce li s-au dat specialiștilor apăruți în pripă niște halate albe, să arate profesional) și gata. Prin alte țări, pentru o statuie, nu 24, lucrările ar fi fost înghețate, iar arheologii s-ar fi moșmondit săptămîni întregi să se lămurească exact ce-i cu situl ăsta nou, dacă nu cumva există și descoperiri conexe, să ia probe și să facă planuri. Noi sîntem însă incomparabil mai eficienți. S-a consemnat totuși informația că în apropiere se găseau niște bazilici, construite lîngă un templu mai vechi. Toate astea nu mai există, bineînțeles, și parcă-parcă mai multe detalii decît „niște bazilici“ nu era rău. Dar să nu ne încurcăm în finețuri.

Despre tezaurul de sculpturi se zice de obicei că ar putea fi inventarul unui templu, dedicat poate lui Hekate, îngropat de ultimii păgîni pentru a fi protejat de intoleranța creștinilor. Interpretarea asta rămîne speculativă, dat fiind că nu mai puțin de 14 divinități sînt în total reprezentate și că mai mult de jumătate din piese sînt reliefuri de slabă calitate – și din alte motive la care ajung imediat.

Cea mai importantă din piesele găsite în 1962 la Tomis e reprezentarea șarpelui Glykon (66 cm), cu toate că și Fortuna și Pontos sau bustul zeiței Isis sînt și ele remarcabile. Glykon avea o mică, dar activă nișă de credincioși care îl considerau noul Asklepios; era un cult propus spre mijloc de secol II de profetul Alexandros din Abonoteichos (pe coasta sudică a Mării Negre). Din textul pe care i-l dedică Lucian din Samosata, contemporanul lui cu limba foarte ascuțită, acest Alexandru apare ca un manager religios inteligent și charismatic, care a studiat atent piața de credințe și a lansat un nou produs, o combinație de străvechi superstiții ofitice, pitagorism, cult al lui Asklepios și-un praf de Homer. Lucian, polemizând de pe poziții epicureice, descrie în detaliu prestidigitația la care Alexandros recurgea pentru ca șarpele lui cu plete să vorbească, să răspundă oracular și în diverse limbi la întrebări din plicuri încă sigilate, sau ca el însuși să facă spume la gură exact cît trebuie cînd mima că e inspirat de zeu. În general, istoriografia vede, cam rudimentar, în acest episod o șarlatanie și-atît, deși antropologic e limpede că trucurile tehnice nu exclud trăirea religioasă autentică a autorului lor (lucru bine atestat la șamani, de pildă), și cu atît mai puțin a celor care nu au cunoștință de ele (și cărora le ajungea probabil ideea că venerează o reîncarnare a lui Asklepios). În orice caz, sculptorul lui Glykon de la Tomis a prins bine caracterul dulce și terifiant al ființei hibride inventate de Alexandros, șarpe de aproape cinci metri (desfășurat), cu bot de miel sau cîine, urechi și păr de om și coadă de leu. Chiar unică piesa nu e – pe lîngă unele foarte mici statuete similare de bronz, statuarie de marmură sau chiar bronz comparabilă a mai apărut între timp (Amasra, Gadara/Umm Qais, Efes, unde capul șarpelui nu s-a păstrat, sau alte piese din Rodos, Byzantium și Dorylaeum), dar a noastră e cea mai rea­lizată artistic.

Păcat doar că tezaurul de sculpturi de la Tomis vorbește nu numai despre bogăția patrimoniului nostru clasic, dar și despre ce facem noi cu el. Una din foarte puținele observații stratigrafice făcute cu ocazia descoperirii este că creștetul statuii Fortunei depășea nivelul de călcare asociat zidului de sec. V-VI, deci tezaurul trebuie să fi fost îngropat abia după acea dată, cel mai probabil în secolul trecut de către furnizorii locali de antichități (ipoteza Canarache-Gramatopol, ambii cercetători cunoscînd descoperirea direct). Statuile au fost descoperite de altfel cu spărturi antice, patinate, și spărturi noi, strălucitoare. Asta, împreună cu diversitatea lor calitativă și tipologică, deja menționate, dar și cronologică (piesele acoperă cam două secole ca datare), nu prea pare să indice un tezaur antic. Mai degrabă ele au fost inițial găsite prin 1907-1912, cînd se extindea gara. Neraportate, au fost îngropate în așteptarea momentului potrivit de export spre Anglia și Franța de vreunul din căpitanii de vas al căror comerț de antichități era pedepsit cu închisoarea de ordonanțele din acea vreme ale prefecturii Constanța. Apoi, desigur, au venit războaiele balcanice și Primul Război Mondial, și bravul criminal nu le-a mai putut valorifica. Sau s-a mutat la București, unde a descoperit întrebarea: la ce bun?

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.