Ca în ţările civilizate... De cîte ori nu am auzit această referinţă admirativ-frustrată, din cele mai diferite guri şi despre cele mai diverse probleme! Ciudat însă, nu ţin minte să fi auzit vreodată invocîndu-se „ţările civilizate“ atunci cînd era vorba despre... a sta de vorbă.
Vintilă MIHĂILESCU | ...@hai-hui.ro
Nu întrerupeţi vorbitorul!
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Sunteti vorbiti!
adăugat de dlgoe la data de 22 Aprilie 2010 12:04:53
Se pare ca mai multe persoane de la Dilema sunt puse pe fapte mari. S-au vorbit (in mare taina) sa-i aduca pe calea cea dreapta pe vorbitorii rebeli, tembeli si fara manera. Dar...
(1) Parlamentele (si cel romanaesc departe de a fi o exceptie, ba chiar dimpotriva) mustesc (1.a) de abateri grosolane de la normele invocate si (1.b) atunci cand nu "mustesc" cad intr-un ridicol al manierelor ce frizeaza absurdul in felul punctat atat de sugestiv de catre Lewis Carroll.
(2) Reguli, reguli, reguli. Cu cat sunt mai explicte si mai impuse cu atat au sanse mai mici de a crea efecte pozitive mai ales atunci cand este vorba de comunicare si eficienta comunicarii in dezbateri (con-vorbiri de dragul vorbirii) care nu vizeaza decizii si actiuni concrete, imediate, cu efect persistent. Exista insa si anumite reguli valide in dezbaterile care au ca scop, in mod exclusiv efecte interioare discutiei (arta conversatiei de dragul artei, defularea vorbitorilor, probarea persuasiunii, a talentelor (de tot felul), a propriei importante si mai ales punerea in valoare a dimensiunii ludice a animalelor politice, inclusiv in campanii electorale). Aceste reguli insa nu pot fi explicite si impuse (din exterior), sunt reguli care se nasc (si mor) singure in dezbatere (atata vreme cat dezbaterea se produce repetitiv in conditii cvasi-identice intr-un spatiu si intr-un context care intretine si stimuleaza acel soi de dezbatere) si sunt acceptate tacit de catre paricipanti, prin consens, pentru o perioada limitata/variabila de timp. Aceste sisteme de reguli fluide nu asigura (nenecesara) egalitate a vorbitorilor (Quod licet Jovis non licet bovis) si nici nu-si garanteaza propria valabilitate pe termen nelimitat. Aceste sisteme de reguli sunt rezultanta combinata a actiunilor aleatoare a tuturor participantilor, fiind mai degraba niste meta-reguli care guverneaza strict dezbaterea. Arta de a deslusi aceste meta-reguli nu este insa la indemana oricui. Cei care le sfideaza fie din necunoastere fie cu buna-stiinta, sfarsesc ori prin a fi eliminati din discutie (ignorati, injurati, bruiati, marginalizati, izolati, izgoniti de catre ceilalti) fie prin a impune exceptii de la regula, anularea sau modificarea regulii respective.
Nota: Desi impresia generala este ca dezbaterile din parlament nu se pot incadra la acest gen de discutii fara o finalitate concreta, asteptata, totusi marea majoritate a acestor dezbateri politice din parlament este exact de aceasta natura (arta conversatiei de dragul artei, defularea vorbitorilor, probarea persuasiunii, a talentelor (de tot felul), a propriei importante si mai ales punerea in valoare a dimensiunii ludice a animalelor politice, inclusiv in campanii electorale).
(3) Ca majoritatea regulilor extrase din lista lui Robert nu au aplicare pe forum mi se pare de natura evidentei. Partea interesanta este ca nu prea au aplicare nici in emisiunile de televiziune.
„Mai întîi de toate, nimeni nu trebuie să intervină în dezbatere dacă nu este competent să ia cuvîntul în problema adusă în discuţie. - ??? Pai chiar asa se si intampla. Mai exact toti cei care iau cuvantul se considera competenti in problema in discutie. Cine ar trebui sa le extra-valideze competenta?
„Apoi, dreptul de a vorbi (obtain the floor) se obţine doar de la preşedinte şi doar după ce predecesorul a terminat ce avea de spus;” - Pe forumuri sau pe bloguri se poate vorbi simultan. In emisiunile de televiziune sau prin parlamente cum ar trebui procedat daca „presedintele/moderatorul/bloggerul” este din acelasi partid si pe mâna cu cel care a apucat cuvantul si bate apa in piua?
”De asemenea, „nici un membru nu poate vorbi de două ori despre aceeaşi problemă decît după ce toţi cei care au ceva de spus au vorbit măcar o dată“. - Aoleu. ”Elementar, nu?” - Aoleu.
”Mai departe: „comentariile trebuie să fie curtenitoare în limbaj şi ţinută – să nu facă referinţă la persoană sau să facă aluzie la nume sau motive“. - Cine stabileste nivelul acceptabil de „curtenitate”? Bunul simt si simtul comun? Al caruia dintre participanti? Al celui cu statndardele cele mai inalte sau ale celui cu cele mai joase? Fara referinta la persoana si motive ???? Nonsens. Ipocrizie. Poate ca despre persoane si motive este vorba. Chiar daca formal nu e vorba.
Ma rog, defectul major al sistemelor de reguli impuse discutiilor este ca din punct de vedere entropic sistemele carora le sunt impuse devin extrem de instabile. Orice abatere de la regulile respective atrage in mod natural abateri si mai mari oferind cu generozitate motive de retorsiune sau pentru abandonuri spectaculare. Din contra sistelele fluide de meta-reguli spontane si implicite confera discutiilor o stabilitate deosebita, orice abatere de la meta-regula actionand de la sine in sensul anularii efectelor acelei abateri si a stabilizarii si perpetuarii dezbaterii, aducand incet dar sigur pe fiecare vorbitor „la locul lui” (cel care i se cuvine) in dinamica dezbaterilor.
(4) Am glumit. Autorul are dreptate.
Tănase şi Dinescu
adăugat de Marius Mistreţu la data de 19 Aprilie 2010 06:04:02
E păcat că oamenii nu au subtilitatea de a găsi avantajele formei în armonizarea dialogului. Poate şi pentru că sunt invadaţi de Urît şi nu-şi mai dau seama de cacofonia verboasă.
O replică articulată în fracţiunea de secundă potrivită*, are efecte detensionante dintre cele mai puternice. Fie prin accentul pus de fragmentul de linişte consecutiv ei, fie prin surpriza pe care o provoacă popularea intervalului de către intervenţia hîtră a altcuiva.
Puterea de rezoluţie a urechii umane este de 1/10.000 s. Diferenţa dintre o replică spusă la timpul potrivit şi una ratată poate coborî pînă la sutimi de secundă.
Dacă ar fi să arăt cu degetul un interlocutor prost, din pletora de pe ecranul televizorului, Stelian Tănase este campionul inadecvării. E exasperant dom'le! La Tănase şi Dinescu nu rezist mai mult de trei minute. Parcă ambii vorbesc în acelaşi timp lucruri fără legătură între ele. Cred că lipsa sa de spontaneitate şi inabilitatea de a sesiza ritmul unui dialog îl descalifică. ST e mult mai potrivit scrisului şi monologului, decît dialogului oral.
-----------------------------
*- în ceea ce japonezii numesc ma (interval). Intervalul este pauza dintre două replici orale. Un mic hiat ce devine element de structură al discursului/ dialogului, mai ales atunci cînd el e exploatat pieziş printr-un sunet (de palme să zicem) sau, de către un interlocutor terţ, de obicei, printr-o replică scurtă, amuzantă, şi nu de puţine ori autoironică. Conceptul de ma are şi un corespondent grafic în pictura tradiţională.
Nu cate emisiuni, ci cati dintre noi?!
adăugat de Ursa Mare la data de 16 Aprilie 2010 12:04:39
Finalul articolului dumneavoastra duce la o intrebare mai serioasa: cati dintre noi am mai putea exista daca am fi nevoiti, intr-o zi, sa ne "civilizam".
Deocamdata atat, dar pot dezvolta...
...Intr-o mie de semne, in trei mii de semne :-) (cu tot cu spatii).
Domnul Andrei Plesu avea - ca in multe cazuri - dreptate in articolul despre forumuri. Si eu cersec un pic de atentie. Iar faptul ca o recunosc, nu cred ca ma face mai bun sau ma absolva in vreun fel, dar ma ajunta sa-mi suport mai usor satutul (de milog).