Nevroza de a fi liber

Publicat în Dilema Veche nr. 740 din 26 aprilie – 2 mai 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Unii dintre noi credeau că libertatea înseamnă și un soi de seninătate. Ne închipuiam că libertatea vine la pachet cu o continuă stare de euforie, cu ceva ce poate fi numit „fericire“. Nu prea filozofam pe tema libertății. Era un tip de ficțiune în care ne refugiam din calea realității pe care o trăiam. Necunoscîndu-i în mod direct chipul, nelocuind în ea, portretizam libertatea în toate felurile. Așa că putea lua înfățișarea celebrei statui de la New York, a unui pachet de gumă de mestecat, a unui săpun, a unei perechi de „blugi“, a lui Jimmy ­Page, a unui pachet de țigări. O revistă, o carte, un disc de vinil, o casetă audio sau o bandă de magnetofon, o cutie cu farduri „de firmă“, o ciocolată, o pungă cu cafea, absolut orice venea de-acolo, „de-afară“. Însăși această formulă, „afară“, dovedea cît se poate de clar felul în care arătau lucrurile. Ne simțeam – și eram cu adevărat – închiși într-o lume în care ni se impunea un alt fel de definiție a libertății, total opusă celei de elementar bun-simț, în care credeam noi. Iar felul de a măsura nivelul de libertate reală pe care o puteam trăi închiși în lumea de aici era foarte simplu. Cu cît puteai să ai mai multe elemente din enumerarea de mai sus, a obiectelor cu care asociam libertatea, cu atît te plasai mai sus pe scara trăirii ei ca drog suprem.

După 1989, obiectele din lista asta au început să apară, treptat, în viața noastră. Dar, vreme de ani buni, n-am reușit, după cum nu reușim nici măcar azi, să picăm la învoială măcar asupra unei schițe de definire a libertății. Încă n-am găsit o formulă care să-i mulțumească pe cei mai mulți dintre noi. Din moment ce am trăit într-o lume în care orice formă de ideal era alcătuită din lucruri verificabile prin pipăit, miros, gust, senzație pe piele, așa am pornit să explorăm și lumea nouă în care ne-am trezit după 1989. Cu simțurile. Cu „ce-i în mînă nu-i minciună“. Cu foame și sete de lucruri concrete, pe care le putem aduna, ascunde, depozita, așa cum făceam înainte. Idealurile noastre n-au reușit să prindă un pic de roșeață în obraji și de la aerul venit din lumea unor idei care să ne unească. Cînd sîntem puși în situația de a vizita orice idee care ne-ar putea aduce împreună, ne crispăm dintr-o dată. Brusc, devenim palizi și neliniștiți. Avem senzația că cineva vrea să ne tragă-n piept. Ideile, oricît de simple, ni se par suspecte. Iar a discuta despre ele e perceput ca ceva mai degrabă ridicol. Asta ca adevărată „preocupare serioasă“. Pentru că, altminteri, preferăm să delirăm pe seama lor, ca formă de distracție. O distracție care se pretinde, în schimb, ceva foarte serios.

Alexis de Tocqueville ne avertiza, acum mai mult de o sută optzeci ce ani, că libertatea (una absolut reală) vine la pachet cu o continuă neliniște. Cu o nesiguranță cronică și cu o nevoie imensă de perpetuă putere de adaptare. Libertatea nu vine obligatoriu la pachet cu o huzureală în norul pufos al prosperității. Deși poate să conțină foarte bine și așa ceva. Ea se instalează, de la bun început, cu conștiința faptului că unul dintre principalele pericole la adresa existenței sale e chiar ea însăși. Iar mecanismele de apărare, cele care o țin în viață, conțin nu doar posibilitatea de a te bucura de ea prin intermediul simțurilor, ci și nevoia de a-i asigura statut și siguranță în lumea ideilor. Cu alte cuvinte, libertatea nu trebuie vizitată doar acasă, atunci cînd te pune la masă și-ți dă să mănînci și să bei, ci și atunci cînd ține conferințe. Poate că e plicticos și redundant, poate că de aia sînt mai degrabă goale sălile în care conferențiază. Altminteri, serile în care ne cheamă la cină sînt supraaglomerate.

Fiorul nevrotic instalat în viețile noastre de la ora asta e datorat din ce în ce mai puțin faptului că reflectăm la starea și la condiția libertății. Dimpotrivă, e cauzat de uitarea, darea la o parte sau abandonarea oricărui gînd ar avea legătură cu ea. Locul gol e umplut imediat cu tensiunea ofertelor de ultim minut. Iar tensiunea asta variază în limite extrem de largi, în funcție de poziționarea socială și financiară a fiecăruia. Cel cu bani puțini – dar, deseori, nu atît de puțini încît să sufere de foame – își va călca semenii în picioare, înghesuindu-se turbat la o coadă, la un hipermarket, unde se dau găleți gratis sau se vînd mixere verticale la jumătate de preț. Cel cu bani mulți – mult mai mulți decît are cel care s-a înghesuit la coadă – vede negru în fața ochilor, are o zi proastă, pentru că a pierdut o ofertă de zbor cu 35 de euro pînă la Barcelona. Nu-i trebuia cu orice chip. A mai fost acolo. Sau n-a mai fost. N-are importanță. Dar are o zi îngrozitor de proastă pentru că a ratat o ofertă atît de bună. Cel plasat, cumva, la mijloc, între cei doi, a prins un concediu bun la Roma. E îngrozitor de agitat că n are cum să bifeze toate obiectivele turistice. A văzut repede Colosseumul, Piața Navona, Fontana di Trevi, Forum Traiani, dar nu apucă să meargă și la Termele lui Caracalla. A văzut totul transpirat, cu mîncărimi de piele, plin de anxietate, de obsesia că minutele din program par un mușuroi de furnici ucigașe, gata să l devoreze.

N-am pus la socoteală, pînă acum, nimic din ce ne scoate din minți pe toți, unindu-ne sub semnul universal al nevrozei. Nimic din angoasa diferenței. Nimic din prăpastia fricilor și resentimentelor care vin din diferențele de rasă, gen, orientare sexuală, religie, convingere politică, opțiuni estetice și altele, cîte și mai cîte. Cînd le adunăm pe toate, la un loc, chipul nevrozei capătă dimensiuni apocaliptice. Și ți se pare că e foarte natural să zici că libertatea e o prostie care nu merită eforturi atît de mari. Mai bine vine unul cu mînă de fier și face ordine. Și trăim mai liniștiți, cum ne spune el. Pentru unii dintre noi, de-aici începe coșmarul. Pentru alții, un vis frumos.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.