Moderatorii lipsei de moderaţie

Publicat în Dilema Veche nr. 146 din 10 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Moderatorii de talk-show-uri: oameni şi ei, poartă orgolii, ambiţii şi marote. Nu toţi sînt muşcaţi de maladia grandorii. Unii îşi păstrează capul pe umeri şi picioarele pe scoarţă. Pe cei care-s jurnalişti la bază îi vezi de departe: calmi şi avizaţi, ştiu că vestea-fulger de azi va fi poimîine vagă amintire. Cei care-s universitari (scriitori, artişti ş.cl.) iarăşi sînt recognoscibili: ei înşişi pradă dilemei oare noi ne folosim de televiziune sau ea se foloseşte de noi?, aceştia sînt, prin pregătirea sau prin sensibilitatea lor, în mod egal deferenţi faţă de oameni şi de idei. Dar mai există un soi: unii care nu-s nici jurnalişti adevăraţi şi nici intelectuali veritabili. Probabil că există un prag pe care, trecîndu-l, respectivii ajung să creadă că spectacolul sînt ei; nu invitaţii, nu discuţia, nu subiectul - ci ei. Oameni obosiţi şi cu nervii supraexcitaţi, oricînd în pragul unei crize de nervi din cele mai mărunte motive, aceşti animatori TV plutesc peste real şi, la fruntea lor, aerul e mai rarefiat - drept care migrena e mereu aproape. Eu însumi o bună bucată de vreme lipit de ecrane (pe dinăuntru), le-am găsit circumstanţe atenuante. Mai nou, înspăimîntat de viteza cu care multe dintre talk-show-uri ating schizofrenia mondenizării, m-am decis să fiu niţel indiscret şi să spun că mulţi dintre împăraţii sticlei sînt cam goi - şi nu tocmai la trup. Să vedeţi cum am păţit-o cu Teo T., ex-moderatoarea unui popular program de amiază. Acum cîţiva ani, mă invită producătoarea ei la o emisiune; şi am apucat să spun că, în funcţie de subiect şi de invitaţi, voi veni. După cîteva încercări eşuate de a găsi un topic în măsură să ne satisfacă pe toţi, în toamna lui 2003 era cît pe-aci să ne întîlnim. Urma să mai vină trupa Holograf. În ziua emisiunii, pe la ora 12, mă sună iar producătoarea şi-mi spune că nu mai vin Holograf-ii, dar vor veni fetele de la Tops (sau Pops sau Bops sau cam aşa ceva). Am încercat să explic că nu am nimic împotriva fetelor respective, dar nici nu cred că am avea un subiect comun etc. - şi că, astea fiind condiţiile, nu vin. Peste cinci ore a început emisiunea, în direct, iar Teo T. mi-a livrat un perdaf pe cinste - reieşea că i-am tras clapa, că eram un intelectual arogant care nu înţelege valoarea socială a muncii ei ş.a.m.d. Un alt caz: Doru B. este un domn grizonat, cu voce de stentor şi cu ochii ficşi care, de o vreme, struneşte un talk-şoc - variantă intermediară între dialog şi electrocutare în doi. Cu ani în urmă l-am cunoscut pe om şi am avut impresia că e OK - chiar dacă am fost puţin surprins că la prima întîlnire domnul în speţă mi-a propus să scriu o carte despre el! Trecut-au anii, şi fostul burete îmbibat cu democraţie - cum se autorecomanda prin ’90 - a ajuns, spuneam, moderator TV. Cu aerul că-mi face un favor, m-a invitat în emisiunea sa prin noiembrie ’05; cu aerul că-i întorc favorul, i-am spus că nu am timp (nici măcar nu minţeam). L-am jignit. De atunci, nu trece săptămînă să nu aud, prin interpuşi, amabilităţi din parte-i. Cei care se bagă în seamă pe seama altora Doamna Miruna M. este un alt caz. Un fel de ziaristă, doamna s-a arătat (în scris) afectată că nu am spus la TV ceva ce dînsa dorea să audă. De fapt, eu am avut "curajul" să spun că nu cred că Ion Antonescu e un model pentru România de azi, dar dînsa n-a avut curajul (deşi tot dădea tîrcoale ideii) să scrie că e înamorată de ex-mareşal. Dacă ar fi fost atentă măcar la ce apare în ziarul la care lucrează, ar fi văzut că de ani de zile eu am spus, inclusiv acolo, acelaşi lucru despre subiect. Într-un articol pe care ni-l dedica recent (mie şi mareşalului), eu eram făcut cu ou şi cu oţet, iar mareşalul era căinat. Evident, e pură întîmplare că mai prin primăvară doamna Miruna - care şi dînsa avea talk-show! - m-a tot ademenit o vreme cu invitaţii la emisiunea dumneaei de sîmbătă după-amiază (parcă), iar eu n-am onorat-o. Ultimul, dar nu cel din urmă, dl Andrei Gh.: talk-showman şi el, om cu pulsiuni anti-intelectuale ceva de speriat, miştocar ce trăieşte de pe urma politicienilor pe care-i invită în emisiune chipurile ca să rîdă de ei, dînsul, într-un recent text, spune că l-aş fi ameninţat etc. Minte. Adevărul e mai banal: după o emisiune la care am fost invitaţi amîndoi şi în care nu fusese tocmai politicos, la final a venit la mine cu mîna întinsă (adică gata, a trecut live-ul, batem palma, frate), iar eu i-am spus că nu dau mîna cu orice creatură. Asta se întîmpla - coincidenţă! - la capătul cîtorva luni în care producătorul său m-a tot invitat în programul TV în care rebelul fraternizează cu politica. N-am putut să mă duc (şi nici n-am vrut, ca să fiu sincer). E ceva de speriat cu aceşti moderatori. Nu concep că cineva nu vrea să-i frecventeze - şi că asta nu are de-a face cu ei ca persoane, ci cu rolul pe care şi-l asumă. Învăluiţi în propria legendă ca într-un cocon, ei se substituie show-ului şi-l parazitează pe deplin. A le spune că nu-ţi place ce fac pe sticlă înseamnă pentru ei a-i înjura de mamă. Drogaţi cu imagini, desprinşi de real, ei se cred oameni cu o misiune pe acest pămînt. E parţial adevărat: da, au o misiune - dar cu un e minuscul în faţă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.