Minunatul week-end îngrozitor

Publicat în Dilema Veche nr. 622 din 21-27 ianuarie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

Ninsoarea de sîmbătă şi duminică a făcut ca sfîrşitul de săptămînă, ce se anunţa destul de banal, să se transforme într-unul minunat. Am privit cum ningea într-un sat din apropierea Bucureştiului. Pădurea ce se zărea pe fereastră arăta ca-n basme. Căprioare şi fazani veneau din cînd în cînd la marginea ei, iar copacii parcă încremeniseră de teamă să nu li se scuture zăpada de pe crengi. Era o linişte absolută. Stăteam lîngă o masă îmbelşugată, la căldura unui şemineu care aproape că ne hipnotiza cu flăcările lui cînd galbene, cînd albastre, cînd roşii.

Uliţa din centrul satului te ducea cu gîndul la poeziile lui Coşbuc şi Alecsandri. Se întindea şerpuită şi albă între gardurile curţilor, şi ele albe, troienite. Albe erau şi acoperişurile domoale, iar din coşuri se înălţau vălătuci de fum, aproape la fel de albi. Oamenii ieşiseră harnici, de dimineaţă, să-şi cureţe, fiecare, zăpada din faţa porţii. Copiii, adunaţi în cete,  se bucurau zgomotos de zăpadă („Sînt copii. Cu multe sănii / De pe coastă vin ţipînd / Şi se-mping şi sar rîzînd“). Mi-am adus aminte brusc de derdeluşurile copilăriei, de balta îngheţată în care am căzut într-o zi de 1 ianuarie, de obiceiul „spălării“ fetelor drăguţe din clasă cu zăpadă pe faţă, de bătăliile cu bulgări dintre băieţi, de cazematele făcute din zăpadă, de Comandantul Cetăţii de Zăpadă de Arkadi Gaidar, pe care am citit-o, asemeni multora din generaţia mea, într-o iarnă cu multă zăpadă…

La plecare, prietenul meu, care dintr-o întîmplare ghinionistă a ajuns cu maşina într-un şanț pe cînd încerca s-o scoată din locul unde era parcată, a reuşit s-o scoată de acolo graţie unui tractorist binevoitor care tocmai trecea prin zonă cu utilajul său de deszăpezire. Apropo, plugurile acestea şi-au făcut treaba pe cît posibil şi dincolo de cadrul idilic al satului: cînd am ajuns pe DN1, am constatat că zăpada fusese curăţată rapid şi se mergea în condiţii absolut normale.

Tot ce-am povestit pînă acum ar fi o primă variantă. Iat-o şi pe cea de-a doua.

Condiţiile meteorologice extreme, combinate cu indolenţa şi dezorganizarea specific româneşti, mi-au transformat un week-end care se anunţa liniştit într-unul plin de neplăceri. Se pare că n-am fost atît de afectat cum au fost mulţi alţii, care au trebuit să îndure adevărate coşmaruri, aşa cum oricine a putut vedea pe la televiziuni: femei care au născut în condiţii improprii, riscîndu-şi viaţa lor, dar şi pe cea a nou-născuţilor, copii bolnavi salvaţi în ultima clipă de la un posibil sfîrşit tragic doar în urma unei intervenţii cu elicopterul, dar şi reporteri de televiziune rebegiţi, obligaţi să transmită tot felul de ştiri îngrozitoare, înfundaţi, săracii de ei, în zăpadă pînă la glezne.

Sînt martor cum într-un sat aflat chiar lîngă capitala ţării, după o ninsoare ceva mai persistentă, totul s-a transformat într-un adevărat infern alb. Încă de cu seară, cînd abia dacă apucaseră să cadă primii fulgi de zăpadă, curentul electric a început să aibă oscilaţii. Becurile filau în lămpi, televizorul se umplea de dungi, iar motorul frigiderului se poticnea icnind din greu, amintind parcă de foste vremuri grele. A doua zi, duminică, sătenii care s-au încumetat să-şi folosească maşinile au avut surpriza că roţile le alunecau în stînga şi în dreapta, făcînd orice deplasare foarte nesigură, ba chiar periculoasă. Autorităţile locale nu s-au învrednicit nici de această dată să arunce cu substanţe antiderapante, deşi, aşa cum bine ştim, în România, pentru deszăpezire se cheltuiesc din banii contribuabililor sume enorme, mult mai mari chiar şi decît în Canada. În acea dimineaţă am ieşit să cumpăr pîine şi am constatat că satul – deşi apropiat de Capitală, cum spuneam – devenise peste noapte un loc uitat de lume. O senzaţie de ieşire din timp şi spaţiu. Parcă fusese izolat într-o iarnă atomică abătută asupră-i în urma unui mare conflict termonuclear. Pîinea noastră cea de toate zilele nu se găsea nicăieri. N-am găsit la nici unul din magazinele existente în zonă. O senzaţie de lumea a treia. Cîţiva localnici stăteau prin faţa porţilor sprijiniţi în lopeţi, aşteptînd parcă ajutor din partea cine ştie cui. Cînd să plecăm de acolo, grăbindu-ne să ajungem cît mai repede într-o zonă mai civilizată, în timp ce încerca să iasă cu maşina dintre troienele create de un utilaj de deszăpezire care nu-şi făcuse treaba pînă la capăt, prietenul meu s-a trezit că alunecă în şanţul de pe marginea drumului cu tot cu mîndreţea lui de BMW 4x4. Într-o ţară ca asta, de multe ori nici măcar cele mai bune maşini nu pot răzbate. În cele din urmă, după multe manevre, lopeţi şi încercări disperate de tractare, maşina a fost scoasă de un tractor care, din întîmplare, a trecut pe acolo.

Toate informaţiile din ambele variante ale poveştii sînt perfect adevărate. Fiecare o poate alege pe cea care-i place. Dar cine s-a uitat în acele zile la televiziunile de ştiri s-ar putea simţi mai familiarizat cu cea de-a doua.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.