Maşina e bicicleta săracului

Publicat în Dilema Veche nr. 325 din 6 - 12 mai 2010
Maşina e bicicleta săracului jpeg

Cînd am început să merg pe bicicletă, în Bucureşti, tot ce avea motor era întotdeauna mai rapid ca mine. Din Pantelimon şi pînă în Rahova, unde stătea bunica, aveam nevoie de o oră. Tramvaiul făcea cam 45 de minute. Un taxi îţi lua cam jumătate de oră. Probabil că şoferii mai descurcăreţi ajungeau şi-n 20 de minute. Cu Minsk-ul meu pliabil şi cu roţi mici, trebuia să rămîn pe trotuare şi să ocolesc centrul, unde n-aveai voie cu bicicleta. Mi-era frică pe şosea, pentru că o bicicletă pe şosea în vremurile acelea era o îndrăzneală, dacă nu chiar o bizarerie. Cam ca un cetăţean îmbrăcat în roz la o şedinţă de partid.

Anul era 1980. ABBA încă nu se despărţiseră, ba chiar lansau „Happy New Year“. Iar versurile sunau cam aşa „Oare ce ne aşteaptă, la capătul drumului, la sfîrşitul lui 1989?“.

Drumul a fost mai lung de-atît, chiar şi pentru biciclişti. În 1980, cei care foloseau bicicleta pentru a merge la serviciu erau de regulă navetiştii din comunele suburbane. Era un mijloc de transport rural şi, orice marcă ar fi avut (de obicei Tohan), brandul cu care erai asociat era de regulă „ţăran necalificat care a băut prea mult în ajun şi-acum se chinuie să ajungă la serviciu să se culce“. Orăşenii aveau, fireşte, biciclete, însă astea erau pentru parcuri şi pentru sfîrşitul de săptămînă. Sigur, erau şi excepţii: orăşeni pasionaţi de bicicletă, de obicei intelectuali, care mergeau la slujbă zilnic cu bicicleta. Însă nici unul nu avansa dincolo de condiţia de şef de birou: bicicleta era ca o pată pe CV, o ciudăţenie care îl punea pe om în categoria „revoltaţi de catifea“. „Ce-i cu asta, el de ce nu se chinuie să-şi ia maşină?“ – se întrebau colegii, la cafele interminabile, pe hol…


În aceşti 30 de ani, nu ştiu cum, bicicleta a făcut încet-încet un drum fără întoarcere. Nu mai e maşina săracului. Nici calul mecanic al ţăranului care ezită între oraş şi sat. Nu mai e neapărat ieftină – o bicicletă top-of-the-line, semicursiera rusească te ducea acum trei decenii la 1950 de lei (n-am să uit niciodată preţul ăsta). Asta era atunci cam cît un salariu modest. Astăzi am prieteni care pedalează pe vreo 10-15 de salarii medii pe economie în fiecare zi… În fine, bicicleta nu mai e un lucru cu care să te simţi bizar într-o parcare, la serviciu, în faţa blocului, într-o luni de dimineaţă.

Dar ce e bicicleta azi?

Nu ştiu decît pentru mine. Tocmai pentru că nu mai sîntem o societate de masă, ci una de indivizi, tocmai pentru că să fii tu însuţi nu mai înseamnă de mult să imiţi un model sau altul venit pe şest din Occident. Bicicleta mea e libertatea. Aceea de a mă strecura printre maşini, de a ajunge oriunde în oraş mai repede decît orice campion la liniuţe, dar şi de a putea s-o iau pe scurtătură prin parcuri, unde ai vreme, în fiecare săptămînă, să vezi ce progrese au mai făcut iarba şi florile, lacul şi căţeii vagabonzi care sar la tine…

Sigur, e un instrument de a rămîne în formă pentru generaţia mea, care n-a fost niciodată cu adevărat în formă, pentru c-a avut de muncă imediat ce s-a dat jos din pat, în 1989. Dar mai e şi altceva: un fel de a spune că nu-ţi pasă de standarde.

Ştiţi şi voi: succesul se măsoară încă după diametrul roţii de la maşină. Poziţia socială se determină după valoarea ceasului de la mînă. Respectul se cîştigă după îndemînarea de a o lua pe contrasens, tîrît nu de bun-simţ, ci măcar de vreo 300 de cai-putere. În lumea asta, bicicleta nu poate opune nici un fel de rezistenţă. Nu poate spune despre tine nimic mitocănesc, nu-ţi poate împinge în faţă muşchii (aţi văzut culturist pe bicicletă? E patetic!) şi nu-ţi poate rezerva automat loc în faţă la coada vieţii. În plus, nu există parcare pentru biciclete la Bamboo. Încă.

Sigur, nu mai avem mult pînă la fitza de vedetă pe două roţi (din care textul de mai sus sper că mă scoate…!). Însă, pînă atunci, bicicletele noastre mai au cîţiva ani de libertate. Aceea de a spune despre noi un lucru simplu: că avem ceva forţă în muşchii de la picioare, şi încă şi mai multă în cei din cap. Că avem puterea de a nu da explicaţii despre lucrul pe care îl iubim. Pentru c-aşa e în dragoste. Ştii de ce-ţi iubeşti bicicleta. Dar e foarte greu să explici celor care se iubesc mai mult pe sine…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.