Mai există o „majoritate tăcută“?

Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Mai există oare o lume care nu votează, nu se implică în spațiul public, dar e atentă la ceea ce se întîmplă în jur și, la o adică, e gata să intervină, să schimbe cursul lucrurilor? Mai există un univers uman concret – deși contururile lui pot fi foarte difuze – care sesizează bunele și relele spiritului acestui timp? Cît de util și cît de corect e să stai acasă și să te informezi, cît poți tu de exact, să nu participi prin nimic la spațiul public, dar să comentezi doct, la întîlnirile cu prietenii, că lumea asta e pe ducă, e confiscată de cretini și de derbedei, n-are nici un sens să miști vreun deget, că oricum nu schimbi nimic? Pe de altă parte, cît de util și corect e să fii informat exact, să-ți dai seama de ceea ce se întîmplă, să cazi în depresie la gîndul că lumea civilizată se prăbușește, dar să dormi liniștit, cu speranța că „oamenii normali la cap“ nu pot să lase să se întîmple așa ceva?

În Statele Unite ale Americii există o sumedenie de oameni care încă se minunează de rezultatul alegerilor prezidențiale. Își fac tricouri inscripționate cu „Eu nu l am votat pe Donald Trump!“, vorbesc despre spiritul american și cred cu tărie că ceea ce se întîmplă e doar un moment nefericit. În Marea Britanie există milioane de oameni cărora încă nu le vine să creadă că ieșirea din Uniunea Europeană a fost votată și că urmează o nouă etapă istorică, plină de consecințe cît se poate de concrete. Mulți încă mai spun că „Nu se poate așa ceva! O să se ajungă la o înțelegere, e cu neputință ca lucrurile să rămînă în felul ăsta!“ În Catalonia trăiesc sute de mii de cetățeni care sînt împotriva declarării independenței, dar au preferat să nu se implice public, considerînd că „Totul e doar un joc al presiunii politice în democrație, nu se poate ajunge la gesturi extreme“. În Germania sînt milioane de oameni care privesc în jur cu neîncredere, așteaptă să vadă cum se va configura o majoritate pentru guvernare și zîmbesc amar la gîndul că „Huh! Ne-a cam trecut glonțul pe la ureche…“ În Polonia și Ungaria trăiesc alte milioane de cetățeni care sînt alarmați de derapaje instituționale, presiuni mari asupra presei, atitudini antieuropene și discursuri naționaliste mult prea înflăcărate. La noi știm cum e. Sau sîntem în curs de aflare.

Altminteri, recapitulînd turul de orizont, e normal să vedem cum stau lucrurile și de cealaltă parte a convingerilor. În Statele Unite, enorm de multă lume e nemulțumită de inconsistența unor anumite politici din anii trecuți, de nesiguranța acută a zilei de mîine, de cîștiguri din ce în ce mai anemice, prețuri din ce în ce mai mari, infracționalitate crescută, golire de conținut a narațiunilor întemeietoare. Mulți spun că nu mai e chip cu gargara politicienilor de meserie, trebuie să vină unul din lumea reală, hotărît să ia taurul de coarne, să facă ordine și disciplină. În Marea Britanie bîntuie o sperietură serioasă, cauzată de numărul mare de străini ajunși în Regat, de perspectiva ca acest număr să crească, dar și de zvonistica alimentată din greu, conform căreia banii contribuabilului se pierd prin birouri și politici europene complet neeficiente. Și aici se spune că discursul politic european e doar burtologie, că birocrația a luat-o razna și că plătitorul de taxe contribuie la bunăstarea neamțului și la cîrpirea fisurilor din casa de vacanță a francezului. În Catalonia, o mulțime de oameni consideră că moștenirea lui Franco trebuie să ia sfîrșit, că zonele care excelează în productivitate și plata taxelor trebuie să-și administreze total și singure bunăstarea, și că măcar în ceasul al doisprezecelea statul trebuie să renunțe la minciună și tergiversare, negociind corect cu comunitățile care doresc un alt drum. Iar în Europa de Est trăiește o lume întreagă care se teme de faptul că, la orice împărțeală a binelui comun european, statele puternice iau totul, lăsînd doar rămășițe pentru ceilalți. Plus că, la o adică, într-o situație de criză majoră de orice fel, n-au nici o problemă să zică ceva de genul: „Copii, sînteți pe cont propriu!“ Și tot pe aici domnește o teamă că vin instituțiile europene să preia puterea, iar suveranitatea națională devine o doină de dor și jale.

Există suficiente exemple clare care arată că, în anumite locuri, o majoritate netăcută a acționat prin vot și a pus țările respective pe un alt drum. Speranța celor care se consideră conștienți de ceea ce se întîmplă – cei care sînt alarmați, dar nu votează, tac chitic, nu participă prin nimic la spațiul public – e că o majoritate la fel de tăcută ca ei le împărtășește opiniile. Iar asta funcționează ca o consolare, ca un soi de drog care îți readuce pe față un zîmbet chinuit. Ai senzația că bunul-simț n-are cum să moară, că rațiunea e temelia pe care s a construit lumea civilizată și că așa ceva n-are cum să se prăbușească. Ești un om al vremurilor tale, trist, frumos și rece, privești lucrurile de la anvergura secolelor de înțelepciune a umanității. Între timp, cei care nu tac acționează absolut firesc, în virtutea esenței lumii democratice. Merg la vot. Nu sînt cu nimic mai prejos intelectual sau moral decît cei care stau acasă și au senzația că se înjosesc dacă participă la „mizeriile astea politice, care te umplu de greață, că oricum n-ai pe cine să susții în șerpăria asta…“ E destul de simplu. Unii își exersează solidaritatea de interese prin mijloace aflate la îndemînă. Alții nu pot să facă treaba asta, pentru că nu au căzut de acord nici acum asupra unor chestii de gust. Prin urmare, tac. Și fac asta cu superioritate și cu nădejdea că lumea, totuși, se sprijină pe o majoritate tăcută, dar care veghează. Cu toate că, din toate direcțiile, se aude, din ce în ce mai tare, un sforăit sănătos. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.