Macdonaldizarea învăţămîntului

Publicat în Dilema Veche nr. 176 din 23 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Trebuie să completez "fişa disciplinei"! Trebuia să o fac de mult, dar de cîte ori mă uit la toate rubricuţele acelea pedante şi stupide, mă simt ca un vînzător de mezeluri. Această fişă a disciplinei e un fel de fişă a produsului, din care cumpărătorul trebuie să afle cu precizie ce bagă în organism şi cu ce se alege el dacă va cumpăra o sută de grame din acel produs. Mă uit îndelung la fişa disciplinei numită antropologie şi sînt bîntuit de teama că s-ar putea să dăuneze grav sănătăţii studentului. Poate că ar trebui să scriu ceva de genul Atenţie, antropologia îngraşă! Sau, dimpotrivă: Luată în doze de 30 de minute la 2 zile, antropologia nu este dăunătoare. Sau, de ce nu: Antropologia conţine ingrediente care pot contribui la creşterea apetitului sexual al studentului conştiincios! Mă întorc însă la fişă şi constat că nu e chiar aşa de uşor. Nu mai ştiu ce să scriu, aşa că pun din nou fişa în sertar. Învăţămîntul nostru universitar nu stă bine de multă vreme. Există nenumărate motive şi antecedente care au contribuit la această stare. La ele se adaugă, în mod paradoxal, ceea ce trebuia să-l scoată din această situaţie, şi anume trecerea la o organizare "managerială" a învăţămîntului. Aceasta s-a tradus, scurt şi pe înţelesul tuturor, astfel: învăţămîntul este şi el o afacere! Astfel, de la imperiul lui Bondrea la fiefurile locale ale foştilor, actualilor şi viitorilor preşedinţi de consilii judeţene, prefecţi şi şefi de filiale de partid şi trecînd prin universităţile de stat, toate instituţiile de învăţămînt au fost scoase la produs. Ele trebuie să producă licenţiaţi, cît mai mulţi, din ce în ce mai mulţi, pentru că aceasta înseamnă cît mai mulţi, din ce în ce mai mulţi bani. Căci studentul plăteşte! Culmea, plăteşte incredibil de puţin, serviciile universitare nefiind mai scumpe decît cele de salubritate şi în orice caz mai ieftine decît cele preşcolare (dacă vrei să-ţi vezi copilaşul la o grădiniţă ca lumea, chiar plăteşti!). Deviza universitară este, astfel, proşti, dar mulţi! Această logică "managerială" face imposibilă orice dezvoltare de fond a învăţămîntului superior. Cîtă vreme costurile educaţionale sînt subevaluate, va exista tendinţa firească de a le compensa prin numărul mare de studenţi. Pentru aceasta, strategia managerială românească a îmbinat creativ comunismul cu democraţia capitalistă: intră oricine vrea, ca "dincolo", şi termină tot cine vrea, ca la noi pe vremea comunismului. Astfel, eliminînd practic orice criteriu de selecţie şi de competitivitate, universităţile au permanent asigurat un număr de studenţi la limita fizică a spaţiilor de învăţămînt, care plătesc puţin şi care, ca atare, nici nu pot să ceară prea mult. Adică nici profesorii nu trebuie să facă eforturi prea mari. Studenţii ştiu şi ei acest lucru - sau îl descoperă din primul an de studii. În consecinţă, spre a-şi asigura viitorul pe piaţa muncii, urmează în paralel mai multe facultăţi pentru a-şi mări şansele şi se angajează undeva încă din primul an de facultate, pentru a pune un picior în piaţă. Evident, nu reuşesc să facă nimic bine, dar, pînă la angajare, nici nu le cere nimeni aşa ceva. Iar la angajare, dacă firma e serioasă, oricum va trebui să-i înveţe ea cele necesare pe cei utili. De toate aceste rele urma să ne scape Comunitatea Europeană, Bologna, integrarea, alinierea la standardele europene de calitate în învăţămînt şi aşa mai departe. Pînă una-alta, aceste "standarde" se reduc însă la o birocraţie de genul "fişa disciplinei". Desigur, motivaţia acesteia este cît se poate de raţională: ea trebuie să asigure alocarea judicioasă a creditelor, astfel încît acestea să fie cu adevărat şi echitabil transferabile pe toată suprafaţa Europei. Pentru aceasta, titularul de curs trebuie să calculeze în ore şi minute cît efort îi cere studentului, deci cît timp trebuie să meargă acesta la bibliotecă şi cît timp să stea pe Internet, cît timp să citească şi cît timp să cugete, şi multe altele. Pe de altă parte, profesorul trebuie să-i spună cu precizie studentului ce va primi în schimb pentru acest efort al său, adică ce "competenţe", generale şi specifice, va achiziţiona în cele 82 de ore de studiu individual pe semestru. Iar această balanţă între cerere şi ofertă trebuie să fie echitabilă, profitabilă şi aceeaşi pentru toţi studenţii. În loc de credite transferabile, obţinem astfel studenţi transferabili, bine ambalaţi şi cu etichete la vedere pe care scrie: conţine 23 ore studiu individual antropologie şi are abilităţi de comunicare în grup de nivelul A2. Bine, înţeleg "raţionalitatea" acestei operaţiuni, doar că standardizarea procedurilor pentru asigurarea creditelor transferabile este precum standardizarea reţetelor de hamburger, astfel încît faimoasele mcburgere să fie aceleaşi în Bahamas şi Băicoi. Sau, altfel privite lucrurile, această prea raţională ordonare în rubrici şi rubricuţe a actului de învăţămînt este precum un atlas anatomic în care ţi se explică cererea şi oferta actului sexual. Oricît de frumos colorat şi de detaliat ar fi acest atlas, ceva îi va lipsi: experienţa individuală, imprevizibilă şi netransmisibilă, care se cheamă a face dragoste. Învăţămîntul presupune şi el o relaţie sui generis de dragoste, imprevizibilă şi creatoare pe care, dacă nu o cunoşti şi nu o înţelegi mai bine, te laşi de meserie. Există o plăcere a învăţămîntului, după cum există o plăcere a mîncatului şi o plăcere a dragostei. Se pare însă că funcţionarii pedagogici, de la noi şi de aiurea, nu numai că nu cunosc şi nu înţeleg acest lucru, ci, în teribila lor frigiditate intelectuală, fug de el ca dracul de tămîie: învăţămîntul trebuie să fie un act ordonat, eficient, aseptic şi mai ales previzibil şi repetabil, precum minţile lor castrate. Plăcerea învăţămîntului dăunează grav sănătăţii mentale a societăţii deoarece poate produce idei imprevizibile!...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un timișorean trăiește în casă cu zeci de reptile, păienjeni și scorpioni. Pentru Mark sunt „animale de companie“ exotice FOTO
Mark Benedek, un tânăr, student la Medicină Veterinară din Timișoara, este pasionat de animale exotice. Îngrijește șerpi, șopârle, scorpioni și păienjeni. Sunt animalele lui de companie, dar merge cu ele prin școli, la orele de Biologie Altfel.
image
Ce se schimbă la CNP-urile românilor
După punerea în funcțiune a Sistemului Informatic Integrat, generarea CNP-ului nu va mai ține cont de locul de naștere.
image
Cascadele Cioclovinei, locul unic în România ascuns în munți, la intrarea într-o peșteră legendară VIDEO
Aflată în Munții Șureanu, Peștera Cioclovina din Hunedoara se numără printre marile atracții din Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, însă la fel de spectaculoase sunt și împrejurimile sale.

HIstoria.ro

image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Republica Dominicană, locul de unde a început „Lumea Nouă”
Cristofor Columb și-a lăsat fratele, Bartolomeu, în mijlocul unui Eden, cucerit de perfecțiunea naturală a insulei. Legenda spune că osemintele „părintelui Americii” încă odihnesc în pământul pe care l-a iubit.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.