Lungul drum al culturii către agricultură

Publicat în Dilema Veche nr. 144 din 27 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Zilele trecute, "Cultura 2000" şi-a luat adio de la beneficiarii săi, anunţînd totodată naşterea iminentă a moştenitoarei sale legale, "Cultura 2007". Motiv de bucurie şi nu tocmai, căci noul program seamănă mai degrabă a copil nedorit şi/sau bolnăvicios, despre care părinţii comunitari nu prea ştiu ce să spună - şi nici nu prea au chef să vorbească prea mult. Nici zestrea de 408 de milioane de euro nu este de natură să-i facă să viseze pe viitorii pretendenţi la cultură din Europa. În mod evident, de la Bruxelles pînă pe malurile Dîmboviţei, oamenii deciziilor importante sînt preocupaţi de alte probleme, mai importante decît soarta culturii. Reprezentanţii "culturii europene", de la Oslo pînă la Sofia, prezenţi la seminarul de la Sinaia, au confirmat această stare de fapt: debilitatea instituţională a culturii nu este o boală românească! Şi atunci, ce ne facem? Ce ne aşteaptă? Într-o prezentare de tip Real Politik, Delia Mucică a reuşit performanţa extraordinară de a schiţa în cîteva minute o imagine coerentă şi ingenioasă a acestei perspective ce se deschide în faţa României începînd cu 2 ianuarie 2007. Subliniez, coerentă şi ingenioasă, căci este nevoie de o astfel de combinaţie pentru a putea folosi măcar o părticică din fondurile structurale şi pentru sedusa şi abandonata cultură. Astfel, de pildă, capitolele "dezvoltare rurală" şi "dezvoltare regională" vor putea adăposti în mod legitim şi o porţie de acţiuni culturale. Ba chiar şi "transporturile" ar putea fi infuzate de cultură prin inventarea unui capitol cultural care se cheamă "acces la situri patrimoniale". Altfel spus, cultura e-n toate, e pretutindeni - mai puţin acolo unde ne-am obişnuit să o căutăm... Like it or dislike it - vorba unui comentator european deja păţit, dar asta e! În orice caz, un lucru mi-a devenit clar: după 2007, cea mai mare parte a banilor pentru cultură se vor afla în... agricultură! Evident, este o mică doză de exagerare retorică în această formulare, dar doar o doză mică. Dincolo de ea se află oricum o problemă generică şi profundă: la ce ne mai referim de fapt astăzi cînd vorbim despre cultură? Nu (doar) despre conceptul academic de cultură este vorba aici, subiect al unor substanţiale prefaceri de-a lungul secolelor şi "culturilor", ci despre imaginarul colectiv, despre sistemul uzual de reprezentări - şi astfel de aşteptări - cu care circulă acest termen în limbile şi minţile oamenilor. La ce ne aşteptăm deci atunci cînd vrem sau nu vrem "cultură", cînd ne bucurăm de ea, cînd producem, păstrăm sau consumăm "cultură" etc.? Antropologul Steven Sampson, un fin cunoscător al realităţilor est-europene şi postcomuniste, descria, pe la începutul anilor ’90, ceea ce numea el conflictul exemplar dintre "bani fără cultură şi cultură fără bani". Pentru prima tabără, cultura este ceva ce pretinde tot timpul bani şi nu dă nimic în schimb. E însă ceva de bonton, aşa că e bine să o plăteşti din cînd în cînd - şi chiar e recomandabil să cumperi ceva cultură şi pentru tine, că dă bine. A doua tabără pretinde bani pentru cultură în modul cel mai firesc ereditar cu putinţă, deoarece cultura ţine de natura umană şi ca atare împlinirea umană a compatrioţilor lor nu este posibilă fără aportul celor cu cultură, dar fără bani. Pe scurt, banii sînt un drept ereditar al făcătorilor de cultură, pe care aceştia îl pretind cu legitimă mîndrie, în timp ce posesorii de bani îl refuză cu legitimă zgîrcenie. Problema este cum să faci ca "banii" şi "cultura" să fie în acelaşi coş? Tocmai aceasta încearcă să facă astfel de planuri strategice precum cel invocat mai sus: să stabilească punţi între aceşti parteneri tradiţionali şi tradiţional ţîfnoşi, păcălindu-i şi pe unul, şi pe celălalt, spre binele comun al lor şi al nostru. Doar că această abordare cît se poate de pragmatică şi (pînă la proba contrarie...) cît se poate de onestă, presupune o schimbare fundamentală a înseşi concepţiei despre cultură, împărtăşită - chiar dacă de pe poziţii opuse - de către cei doi parteneri strategici şi, în ultimă instanţă, de către noi toţi. În speţă, problema nu se mai pune în termeni de ce este sau nu cultură, ci de ce anume faci cu aceasta? Iar răspunsul este simplu şi univoc: cultura contribuie şi ea la efortul comun de dezvoltare a omenirii, de la nivelul său mondial la cel local, al fiecărei colectivităţi în parte. Preocuparea pentru cultură se traduce astfel în acţiuni de dezvoltare culturală care, în ultimă instanţă, trebuie să contribuie la cultura dezvoltării, una şi universală, viitor luminos al unui sfîrşit al istoriei amînat puţin pentru o ultimă revizie. În cazul României, mizele şi îngrijorările dezvoltării se află mai ales în zona ruralului, cel mai extins din Europa - deci aici vor fi orientaţi o bună parte din bani. Dar cum această Europă nu prea are interesul ca acest rural să se investească prea mult în agricultură, o bună parte a acestor bani vizînd dezvoltarea se vor duce astfel, în mod paradoxal, spre cultură, nu spre agricultură. Desigur, spre cultură doar în acest sens de "dezvoltare culturală" (parte componentă a proiectelor de dezvoltare rurală şi/sau regională) şi doar în măsura în care vom fi doritori şi în stare să absorbim banii în acest mod. "Cultura" va avea astfel nenumărate debuşeuri, de la meşteşuguri şi tot ceea ce înseamnă marketingul tradiţiilor şi turism rural, pînă la cele mai diverse manifestări cultural-identitare de natură să contribuie la coeziunea şi pacea socială a colectivităţilor locale şi regionale. Pentru cîrcotaşi, cealaltă veste bună este că "rezistenţa prin cultură" a devenit liberă!...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.