Lecţia de istorie

Publicat în Dilema Veche nr. 350 din 28 octombrie - 3 noiembrie 2010
Branduirea optimismului jpeg

Mi-a fost dat să citesc zilele acestea o excelentă teză de doctorat. Tema era de istorie a arhitecturii, aşa că nu prea eram la mine acasă şi detaliile mă lăsau mai degrabă rece. Dar dincolo de acestea se afla însă o adevărată lecţie de istorie recentă. M-am pomenit exclamînd de unul singur da, da, aşa e! da, bineînţeles! Motivul bucuriei mele nestăpînite îl constituia o operaţiune cît se poate de abstractă şi academică, în aparenţă, pe care am putea-o numi, pe scurt, periodizare istorică. Ce-i de jubilat la aşa ceva, vă puteţi întreba? Ei bine, este!

Urmărind avatarurile temei sale, materializată în planuri, construcţii şi politici urbane, autoarea (Adriana Diaconu) trecea cu un firesc fermecător peste epoci, perioade şi evenimente, demonstrînd cît se poate de convingător continuităţi acolo unde „ştim“ că trebuiau să fie fracturi şi diferenţe acolo unde este „evident“ că trebuiau să se afle similarităţi, dacă nu chiar identităţi: tipul acesta de proiect urban nu a fost inventat de comunişti, ci a existat mult înainte, tipul acesta de construcţii nu a fost importat de la sovietici, ci preluat de la Antonescu (după ce o vreme a fost diabolizat), schimbarea asta de macaz în urbanism nu a avut loc o dată cu moartea lui Stalin, ci independent de aceasta şi pentru cu totul alte motive etc. Pe scurt, doctoranda îmi confirma cu argumente înşirate cu migală şi precizie ceea ce îmi doresc din totdeauna să cred, şi anume că nici măcar războiul şi venirea comuniştilor sau Revoluţia din decembrie 1989 nu au rupt societatea românească în mod categoric într-un înainte şi un după, că nu avem trei Românii în mai puţin de un secol (interbelică, comunistă şi de piaţă), că Stalin sau Ceauşescu se înscriu, chiar şi ei, într-o durată lungă care îi depăşeşte, că visul modernist şi cel naţionalist (care uneori se confundă) traversează epoci şi regimuri ca un fel de Mărie cu altă pălărie; şi, mai presus de toate, că propria mea viaţă nu este ruptă nici ea în două vieţi ce-şi întorc reciproc spatele, una în timpul, cealaltă după comunism. Altfel spus, că societatea şi oamenii care o compun îşi petrec timpul în moduri mai subtile şi mai profunde decît lasă de înţeles căprăriile şi frontierele noastre temporare.

Desigur, nu e nimic profund inedit în toate acestea, e o înţelepciune împărtăşită de mulţi şi de mult. Dar exact asta e problema: se pare că ea nu a ajuns şi la noi, se pare că mult trîmbiţatul „boicot al istoriei“ care ne-ar caracteriza este, în primul rînd, o nu tocmai adecvată aşezare în istorie.

Pe de o parte, sîntem impacienţi, ne „deşteptăm“ toată ziua, bună-ziua din ceea ce considerăm, uşor buimaci, „somnul cel de moarte“, frîngem durata şi considerăm că istoria tocmai a început (eventual cu noi). Şi de fiecare dată o luăm de la capăt, ne schimbăm imnul, sărbătoarea naţională şi numele de străzi. Ieşim astfel din istorie pentru că nu avem răbdarea să o privim cum curge şi îi schimbăm permanent cursul.

Pe de altă parte, cînd descoperim recurenţe sau ne izbim de repetiţii, cînd sîntem cuprinşi de un febril sentiment de déjà vu, devenim contemplativi, considerăm brusc că aşa a fost dintotdeauna, că aşa e românul şi ăsta e sufletul lui, de la Traian şi/sau Decebal încoace. Ieşim astfel din nou din istorie, de data aceasta pe uşa solemnă a eternităţii.

Bucuria mea venea deci din firescul cu care părea să curgă istoria în aceste pagini, nici atemporală, nici epocală, ci doar complexă, dramatică, inteligibilă. Era un sentiment aproape estetic... Era însă şi o confirmare secretă a unor convingeri profunde. Or, aici se ascunde ceva uşor pervers, ceva ce nu îşi găseşte locul într-o gîndire aşezată: bucuria mea era triumfătoare, un fel de „le-am zis-o!“. Împărtăşind viziunea autoarei, mă răzbunam parcă, prin delegaţie, împotriva tuturor acelora care nu înţeleg aceste lucruri, dărîmam prin ea temporalizările acreditate care ne fac vraişte istoria. Pe scurt, eram „deştept“, domnule!

Nu aş fi spus toate aceste lucruri dacă, discutîndu-le cîteva zile mai tîrziu cu alţi „specialişti“, nu aş fi observat şi la ei exact aceeaşi reacţie. Într-un final, ne-am întrebat însă cu toţii de ce sîntem, de fapt, aşa de mîndri pentru că afirmăm – mai bine spus împărtăşim – un lucru atît de firesc, aproape de bun-simţ? Nu descoperisem apa caldă şi nici măcar apele adînci ale istoriei. Şi atunci? Ne-am dat seama relativ repede că, în faţa acestei reale neîndemînări istorice a gîndirii româneşti, faptul de a o denunţa şi a spune că regele e gol era considerat, implicit, ca suficient. Ceea ce ar fi trebuit să fie doar o bună premisă, era trăit de noi toţi ca o suficientă concluzie; ceea ce constituia un început corect de reflecţie, era trăit de noi ca reflecţia însăşi: important devenea doar faptul că „le-am zis-o!“... Şi am lăsat cu toţii ochii în pămînt. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Fost director de școală și consilier local din Suceava, la închisoare pentru că a întreținut relații sexuale cu o elevă
Nicolae Adrian Achihăiei s-a întâlnit de două ori pe săptămână, la el acasă, cu o elevă de 15 ani, timp de aproape doi ani, pentru a întreține relații sexuale cu adolescenta. Relația interzisă era cunoscută de tot satul, dar bărbatul a rămas profesor până a fost ridicat de polițiști.
image
Româncă stabilită în Germania, după experiența care i-a salvat vacanța din România: „Suntem un popor frumos!”
O româncă a povestit pe o rețea de socializare cum gestul unui cuplu de români din Turnu Severin i-a salvat vacanța. Femeia a reușit în aproximativ două ore să-și recupereze documentele pentru care ar fi trebuit, cel mai probabil, să alerge săptămâni întregi.
image
Scandal politic la Eurovision: reprezentanta Israelului a fost huiduită, iar concurentul olandez a fost dat afară din finală VIDEO
În contextul protestelor pro-Palestina din Malmo și a criticilor la adresa organizatorilor, reprezentanta Israelului, Eden Golan, a fost huiduită de spectatori și vizată direct sau indirect de alți concurenți, printre care Joost Klein din Olanda.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a