La miliţie

Publicat în Dilema Veche nr. 208 din 9 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-o seară de vară, pe cînd aveam vreo 18 ani, înainte de 1989, mă întorceam acasă la bunica mea, într-un orăşel de provincie. Fusesem la un amic, ascultasem muzică şi stătusem la poveşti. Se întunecase deja şi am întins pasul pe o stradă pustie deasupra căreia se întindea o arcadă de castani foşnitori. La un colţ însă, mi-au ieşit în cale doi miliţieni. Unul mai bătrîn, plutonier major (de-abia învăţasem şi eu gradele, fiindcă mă pregăteam de armată), celălalt, un elev (fruntaş) cu AKM-ul agăţat de umăr. Pe vremea aceea cam aşa arăta o patrulă clasică de miliţie. Majurul mi-a cerut "bolentinul de indentitate" pe care, spre ghinionul meu, nu-l aveam. "Hopa..." - a zis elevul cu o privire satisfăcută, apropiindu-se foarte mult de mine şi privindu-mă fix în ochi. Plutonierul l-a îndepărtat uşor cu mîna şi a început să-mi pună tot felul de întrebări: cum mă cheamă, ce caut acolo, de unde sînt, la cine stau. Auzul faptului că sînt din Bucureşti a părut să le întărească nu ştiu ce suspiciuni care umblau prin mintea lor de miliţieni. "Hai la secţie să ne lămurim" - a zis plutonierul major şi a luat-o înainte, în ciuda protestelor mele. Elevul a rămas în spate şi a început să mă îmboldească să merg încotro voiau ei. La un moment dat, mi-a dat chiar un brînci şi mi-a spus cu o răutate incredibilă: "O să te caci verde în noaptea asta - şi după o pauză - dacă minţi". Am reacţionat cît puteam de vehement chiar acolo pe stradă şi l-am atenţionat pe cel bătrîn că nu sînt motive să fiu lovit. El a mormăit "hai, hai" şi a continuat să meargă. Elevul mă ţinea brutal de mînă. Avea o faţă pătrată şi fălcoasă, ochi albaştri şi mesteca gumă (o mutră de neuitat). De prisos să mai descriu furia şi ciuda pe care le-am simţit atunci, aflat între cei doi în uniformele lor albastre. Am ajuns la secţie, unde m-a luat în primire un tip în civil care m-a percheziţionat din cap pînă în picioare şi a tras de talpa adidaşilor cu care eram încălţat, încercînd s-o desprindă. Nu ştiu dacă într-adevăr căutau ceva anume sau voiau doar să-şi dea importanţă. Eu le spusesem între timp că fusesem la un amic al cărui nume de familie am avut grijă să-l pronunţ răspicat. Ştiam că părinţii lui erau destul de cunoscuţi în acel orăşel şi aveau o oarecare influenţă. Le-am dat numărul de telefon al bunicii şi le-am spus că pot verifica identitatea mea. M-au dus într-o cameră goală, luminată de neoane puternice, în care era doar un scaun de lemn, maro închis, cu un spătar rotunjit, tipic pe atunci prin instituţiile statului comunist. Mi-au spus să aştept. Cred că nu citisem la acea dată Procesul lui Kafka. După cîteva minute, spre disperarea mea, a apărut elevul. Şi-a apropiat faţa de a mea, privindu-mă cu sadism, aşa cum făcuse şi pe stradă, şi m-a întrebat cu voce joasă: "Ce mai faci?". I-am susţinut privirea cu tupeu, ceea ce l-a scos din minţi. Mi-a ars un şut cu bocancul sub genunchi, după care a dispărut. Am ieşit din camera aceea şi am început să strig după şefii lui. Am dat nas în nas cu civilul. I-am explicat că nu înţeleg de ce sînt ţinut acolo şi maltratat şi de ce nu mi se verifică datele mai repede. Mi-a dat un răspuns care m-a lăsat perplex: "Verificăm datele numai dacă şi cînd vrem noi". Am fost obligat să mă întorc pe scaun, unde am mai stat vreo oră, timp în care era cît pe ce să mai am o rundă cu elevul de la şcoala de miliţie. A urmat apoi un telefon, dat de plutonierul major la bunica mea, care avea pe atunci mai bine de 80 de ani. Am ascultat şi eu ce spunea miliţianul şi încă mi-aduc aminte fiecare cuvînt: "De la miliţie vă sunăm, doamnă... Aveţi un nepot?... Nu, n-a păţit nimic, e la noi... Păi, umbla la o oră tîrzie printr-un loc nepotrivit... Ştim noi mai bine... O să-i dăm drumul să vină acasă... Scuzaţi deranjul". Am ieşit pe poarta secţiei cu ochii întunecaţi de lacrimi. A doua zi, bunica dădea telefon după telefon, încercînd să găsească o cale de a-i reclama pe nemernici. Înţelesese din primul moment situaţia. Mi-aduc aminte că a reuşit să vorbească cu o rudă a unui mare securist din oraş. Acela i-a transmis că dacă se mai întîmplă aşa ceva vreodată, să ne folosim de numele lui, care se pare că era cunoscut şi temut de miliţieni. Timp de vreo săptămînă n-am văzut în faţa ochilor decît miliţieni cu fălcile zdrobite. Cu toate astea, eu eram cel care avea sub genunchi o umflătură cît o minge de tenis.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O poliţistă i-a pulverizat colegului său spray paralizant în faţă. Reacții dure: „Din păcate de asemenea mimoze și botoxate este plină poliția”
Ceea ce trebuia să fie o intervenţie obişnuită pentru a calma o situaţie conflictuală s-a sfârşit prost pentru unul dintre poliţişti, dar şi pentru imaginea instituţiei, atunci când colega sa i-a pulveriza în faţă spray paralizant.
image
O româncă a comparat prețurile la cireșe din Londra cu cele din România. „Aici e vreo 17-18 lei doar o cireașă!”
O româncă din Londra ține să îi contrazică pe conaționalii care susțin că în România se găsesc cele mai scumpe cireșe din lume și a postat și o poză cu prețul cu care se vând două cireșe într-o piață din centrul capitalei britanice.
image
Proprietarul unei case s-a făcut stăpân pe terenul orașului și a pus taxă celor care aveau nevoie de parcare
În câteva zile pe terenul de lângă Badea Cârțan din Timișoara cei care vin la piață sau la biserică vor avea noi locuri de parcare. Spațiul a fost utilizat ilegal până acum, ca parcare contra cost.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a