Jumătate din populaţia României...

Publicat în Dilema Veche nr. 713 din 19-25 octombrie 2017
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Prin unii dintre noi circulă un soi de satisfacție a automutilării. E un șuvoi de plăcere la auzul veștilor cumplit de proaste, care spun că jumătate din populația României se face vinovată de ceva anume. Exemplele sînt, din nefericire, foarte multe. Cum ar fi vestea pe care o primim anual, de la Institutul Național de Statistică, de unde ni se spune că „mai mult de jumătate din populația României nu e conectată la un sistem de canalizare“. Evident, se redeschid, de fiecare dată cu entuziasm, discuțiile despre nivelul de Ev Mediu, closetul din curte, decalajul imens față de ceilalți europeni. De aici curg interpretările psihologice și ramificările tuturor consecințelor acestui fapt. Și-ncep tiradele despre promiscuitate, starea precară a sănătății, dar și a bietului sistem de sănătate, starea educației și a sistemului cu pricina, deci despre jalea și lipsa noastră de speranță din fiecare zi.

Așa că următoarea veste sosește cît se poate de natural, ca o con­se­cință firească a celei dintîi: „ju­mătate din populația României nu se spală pe mîini după ce a folosit toaleta“. Fitilul a fost deja aprins. Explodează toată plăcerea de a decreta că aici e locul cel mai rămas în urmă al Europei. Ne place să se confirme prin cifre, prin cercetări, prin rezultate pe care nu poate să le mai contrazică nimeni, că sîntem niște primitivi. Unii dintre noi – poate că ar trebui să spun, de fapt, „jumătate din populația României“ – își urăsc sau își disprețuiesc atît de mult semenii, compatrioții, încît o veste de felul ăsta e percepută ca o victorie, ca o izbîndă categorică. E un mare moment de succes. E clipa în care putem să demonstrăm că noi nu sîntem incluși atunci cînd se pronunță sintagma „poporul român“. Nu facem parte niciodată din jumătatea incriminată. Dar nici din poporul ăsta. Am avut ghinionul de a ne naște pe-aici. În rest, nu sîntem din localitate. Compatrioții sînt numiți „ăștia“. Ei trag lucrurile-n jos și fac țara asta de doi lei. Noi, civilizații, europenii, ăștia conștienți, sîntem prea puțini. Nu mai putem face nimic. Țara e a „ăstora“.

„Jumătate din populația României e, într-un fel sau altul, asistată social.“ Nu ne mai chinuim să vedem ce-nseamnă afirmația asta. O luăm și defilăm fericiți cu ea. Poate-o mai asezonăm un pic și cu vestea că „jumătate din populația României n-a citit o carte“. Asta ca să mai tencuim un pic zidul pe care l-am construit temeinic, să susțină tot edificiul de dispreț față de noi și-ai noștri, toată citadela de sictir pe care o cărăm în spinare. Scîrba față de cealaltă jumătate, care se face vinovată de toate relele din lume, de rămînerea în urmă, de rușinea care ne inundă atunci cînd vedem imensitatea diferențelor, adică tot ce ne desparte de lumea civilizată. De fapt, o jumătate din populația României o urăște sau o disprețuiește pe cealaltă. „Intelectualii“ îi disprețuiesc pe „oamenii simpli“, corporatiștii pe bugetari, liber-cugetătorii pe credincioși. Tradiționaliștii îi urăsc pe progresiști, pensionarii îi dușmănesc pe tineri, iar nostalgicii i-ar pune la cazne pe cei care ies la protestele de stradă.

Jumătate din populația României e tristă și frustrată că există cealaltă jumătate. Cea mai mare parte a energiei vitale se pierde în acest proces. Uzinele producătoare de ură și dispreț din sufletul fiecăruia consumă aproape tot suflul zilnic. Cea mai mare parte din minereul de creativitate aflat pe-aici umple furnalele din care ies toate cimiliturile, bancurile, caterincile, miștourile, acuzele, înjurăturile, blestemele pe care le proiectăm în aerul nostru încărcat, la adresa „ălorlalți“. Fiecare, în funcție de jumătatea din care face parte. E atîta forță consumată în procesul de a-i urî pe „ăilalți“, încît ai senzația că se ia curentul electric după ce ne-njurăm, că orașele rămîn în beznă, că s-a consumat tot și că s-a pustiit orice formă de viață. Ne urîm atît de mult și ne bucurăm de insuccesul celorlalți, încît fiecare seară ne găsește obosiți, rupți de oase, sleiți complet de jugul ăsta al dușmăniei, la care tragem zilnic. Asta ca să ne trezim dimineața și, cu chiu, cu vai, să ne recompunem entuziasmul cu care plecăm la o nouă zi de ură și dispreț.

Trăim într-un spațiu geografic încîlcit, în care s-au făcut, mereu la umbră, toate mînărelile posibile. Sîntem atît de preocupați să ne urîm între noi, încît am uitat de ceea ce se-ntîmplă în jurul nostru. Multe popoare își hotărăsc acum destinul și vorbesc despre asta. Chiar dacă pare că lumea e fundamental împărțită și la ei, o să vedem, pentru a mia oară, cum interesul comun încă mai funcționează. S-a întîmplat de multe ori. Și-o să se n­tîm­ple și mai departe. Iar dacă o să pierdem, din nou, un tren al unei etape istorice, ura noastră față de ceilalți va fi – dacă s-o mai putea așa ceva – și mai mare. Pentru că doar „ăilalți“ vor fi de vină. Doar „ei“ se vor face vinovați de dezastru și de pierdere. E atîta patimă în ura asta. Îi vedem limpede, uneori, pe unii care nu ne vor binele, dar rîd de noi și nu mișcă nici un deget, pentru că știu bine că ne facem suficient rău de unii singuri. Nu trebuie să facă un efort prea mare pentru a ne pune la punct și a ne limita orice pretenție. E îngrozitor sentimentul ăsta. Deși sîntem conștienți de așa ceva, e atît de îmbătătoare patima de a-i urî pe cei din cealaltă jumătate, încît vedem negru înaintea ochilor și nu mai știm altceva. Apoi, pentru cîteva secunde, ne dăm seama de ce se-ntîmplă, întotdeauna prea tîrziu, învinși și umiliți. Iar cînd nu mai e nimic de făcut, punem de-un cîntec de jale despre soarta potrivnică.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.