Intoxicare
Cineva mi-a spus zilele trecute că berea Ursus e cancerigenă sută la sută, fără discuţie. De unde aşa o informaţie, de unde atîta siguranţă, am întrebat. "De la OTV" " mi s-a răspuns. Cică era acolo un tip, Silviu Alupei, care ar fi explicat în detaliu cum vine chestiunea, "cu dovezi indubitabile". Cu ceva zile înainte primisem un e-mail în care eram avertizat că peştele numit pangasius (o destul de recentă descoperire a hipermarket-urilor, singurul peşte bun care se mai vinde la un preţ rezonabil) ar fi fost depistat de cercetătorii unui site ecologist (??) ca fiind o adevărată "bombă biologică". Că ar fi hrănit cu nu ştiu ce bacterii care-l fac să crească foarte repede în nişte ape, evident, poluate, dar nu cu orice, cu arsenic, DTT, dioxină şi alte vreo şapte otrăvuri. M-am întrebat imediat cum or supravieţui bieţii peşti şi sinistrele lor bacterii, printre atîtea şiruri de otrăvuri, şi dacă nu cumva, din motive concurenţiale, alţi producători de peşte au început să mănînce crap (în traducere din engleză). Cam la fel a fost şi povestea cu iaurtul Danone care cică ar fi conţinut, la un moment dat, o cantitate de dioxină (un element aproape nelipsit în asemenea ştiri) peste standardele acceptate. Unele astfel de "informaţii" au devenit de-a dreptul incontestabile în rîndul opiniei publice. Încearcă să mai explici astăzi că apa de la robinet e potabilă. E adevărat că n-o fi prea bună la gust, că are prea mult clor, că n-o avea cel mai grozav conţinut mineral, aşa ca acela înscris pe etichetele tot mai scumpelor recipiente de plastic, pline cu apă. Dar să ne închipuim doar ce grozăvie ar fi dacă, în mod real, apa de la robinet dintr-un oraş atît de mare ca Bucureştiul n-ar fi potabilă. Ce scandal ar ieşi şi ce ar păţi compania Apa Nova care numai de prea multă popularitate nu poate fi acuzată. Am dat doar cîteva mostre de atacuri informaţionale cu iz comercial, dar sîntem bombardaţi mereu cu aşa ceva. Fiecare din noi poate pica în capcană. Şi care părinte, oricît de raţional şi de tare, auzind asemenea lucruri, chiar venite din surse obscure, ar mai oferi cu inima deschisă propriului copil, iaurtul, peştele sau apa aflate în discuţie. Ar ezita măcar o vreme. Pe asta mizează şi cei care lansează asemenea atacuri. E principiul calomniei. Instituţiile care ar trebui să poată da răspunsuri ferme cînd se ridică astfel de întrebări au de obicei mesaje timide, greu de distins în corul de zvonuri şi inepţii. Chiar dacă acele instituţii se pricep la chimie şi biologie, nu ştiu să comunice şi de multe ori se discreditează singure. Se adaugă reflexul nostru, moştenit din comunism, de a nu crede ce vine din partea statului, de a ne îndoi că ni se spune adevărul. Sursele de informaţii credibile din zona privată sînt rare, iar publicul, în mare parte, n-a căpătat exerciţiul de a le identifica. La fel ca în societate, nu neapărat datele corecte cîştigă, ci acelea percutante. Nu toată lumea a înţeles tehnica prin care din mulţimea informaţilor de pe Internet se pot construi demonstraţii care să dovedească aproape orice, aparent "indubitabil". Internetul poate crea aparenţa documentării. Iar din informaţii corecte puse cap la cap, se pot crea demonstraţii partizane. Despre o sursă de informaţii (agenţie, ziar, post de radio sau televiziune, site de ştiri) se poate spune că e corectă sau incorectă, partizană sau imparţială, serioasă sau neserioasă. Dar există şi alte combinaţii pe care specialiştii le ştiu şi publicul nu. O sursă de informaţii poate fi corectă şi în acelaşi timp partizană, după cum poate fi imparţială, dar neserioasă. Dacă în timpul comunismului eram manipulaţi prin zvonuri (multe iscate de Securitate), iar la Revoluţie am fost victimele diversiunilor lansate din turnul televiziunii unice, astăzi sîntem vulnerabili în faţa nenumăratelor "surse de informaţii". Iar în lipsa unor criterii şi selecţii ale ştirilor, cu o presă care şi-a abandonat aproape complet orice deontologie sau misiune civică, cu un haloimăs informaţional captat de pe Internet, oamenii riscă să devină tot mai derutaţi. Lipsa de informaţie s-a transformat prea repede în abundenţă. Seceta s-a preschimbat în inundaţie. Şi apa e otrăvită.
