Infailibilitatea politicului

Publicat în Dilema Veche nr. 517 din 9-15 ianuarie 2014
Alte confuzii jpeg

La un moment dat, referindu-se la tragedia rutieră din Muntenegru, ministrul Mircea Duşa folosea următoarea construcţie lexicală, care va rămîne probabil antologică: „trupurile neînsufleţite ale celor decedaţi“. Un predecesor de-al său se remarcase şi el cu diverse „perle“ demne de lucrările la limba română din bac-ul autohton. Dintre ele am reţinut: „impetuos necesar“, „criminologen“ şi „vădit“ (în loc de „văduvit“). Nu erorile respective sînt spectaculoase, ci mentalitatea ascunsă în spatele lor. Am urmărit, acum cîţiva ani, un fragment dintr-un talk show în care era invitat ministrul de atunci al Educaţiei, domnul Daniel Funeriu. Moderatorii au adus repede vorba despre stîlcirea limbii române, de către importantul personaj, în diverse discursuri oficiale. S-a insistat mai ales pe o eroare lexicală a lui Funeriu: clasica formă a substantivului inexactităţi a devenit, în gura Domniei Sale, inexactitudini. Mi-am dorit, recunosc, în contextul amintit, să văd cum îşi face mea culpa, în direct, un înalt funcţionar al statului nostru. Stupoare! Nu numai că dl Funeriu nu a arătat – cîtuşi de puţin – umbra vreunei culpabilităţi pentru greşelile de limbă comise, dar, în plus, într-o manieră complet neaşteptată şi absolut nonşalantă, a scos (ca la comandă – se aştepta, carevasăzică, să se ajungă la delicatul subiect!) mai multe dicţionare pe masă. Învîrtindu-le iute, în stil „alba-neagra“, a spus, la modul generic, surîzînd destins, că există numeroşi oameni care „nu ştiu despre ce vorbesc“.

Întrucît, repet, situaţia în discuţie codifică o atitudine de ansamblu a politichiei româneşti (dintotdeauna), aş insista puţin pe această „deturnare“ a discuţiei, simptomatică pentru aproape toţi politicienii. Aş fi vrut să rezum aici argumentele ministrului în favoarea cuvîntului „inexactitudini“ (bănuiam că pledoaria sa va viza, în ultimă instanţă, invocarea unor cauze justificatoare pentru strania construcţie lexicală), însă, vă zic drept, nu am cum. E vorba despre o „misiune imposibilă“, întrucît vorbăria dlui Funeriu nu avea nici cap, nici coadă, dezvăluind o „inexactitudine“ mai găunoasă decît buclucaşa eroare de limbă în sine. Pur şi simplu, protagonistul trăncănea, fără pauze de respiraţie, întocmai ca un elev prins cu lecţia neînvăţată, dar dibaci altfel în ceea ce noi numeam, în liceu, „barbologie“. Tehnica a avut efect. După cîteva – slăbuţe – aluzii răutăcioase, moderatorii nu au mai insistat, considerînd, pesemne, cazul clasat, precum atîtea altele, mult mai grave, din România. S-au/ne-am împăcat cu gîndul că orice boacănă a unui oficial rămîne, pînă la urmă, scuzabilă, avînd explicaţiile sale adînci, foarte logice, totuşi nu la îndemîna multitudinii ignare (cu care, să recunoaştem deschis, nici nu prea merită discutat).

Episodul în chestiune m-a surprins enorm, avînd în vedere faptul că el avea o rezolvare de o strigătoare la cer banalitate. Nu văd care ar fi marea problemă ca, într-un discurs liber, sub presiunea diverselor munci de peste zi, să-ţi iasă un porumbel din gură şi să spui „inexactitudini“ în loc de „inexactităţi“ (mă rog, admit, parcă la „criminologen“ şi „trupurile neînsufleţite ale celor decedaţi“ nu prea merg circumstanţele atenuante ale oboselii!). Nu s-a prăbuşit lumea, nu a venit Apocalipsa. Revii, eventual cu un zîmbet galant, îţi arunci (ţie însuţi) două-trei ironii şfichiuitoare, dai vina, simpatic, pe viaţa strînsă cu menghina pe care o duci ca „ministru al marilor reforme“ şi, finalmente, corectezi greşeala. Aşa ar face, vreau să cred, un om normal. În vorbitul public (şi chiar în scrisul pe fugă), anumite erori sînt inerente, apărînd şi la case foarte mari. Personaje ale vieţii culturale şi ştiinţifice le „comit“ uneori, ca efect secundar al actului oratoricesc (prin excelenţă, solicitant psihic şi de aceea imprevizibil). Antidotul îl constituie prezenţa de spirit a vorbitorului şi umorul lui înnăscut. Prin inteligenţa retorului, o astfel de greşeală se poate transforma într-o armă de cucerire a auditorului. Iată, ar putea declama el, sînt şi eu doar un om, chiar dacă o fac pe deşteptul în faţa voastră. Acceptaţi-mă, iubiţi-mă aşa cum m-a făcut mama – nerupt din soare, cu siguranţă.

Drama se află însă în altă parte. Cred că, în clasa noastră politică (indiferent de zona ideologică), s-a aciuat o boală grea. Aceea de a avea, oricînd şi în orice condiţii, dreptate. Zoon politikon de România nu greşeşte niciodată. Aceasta este prima lecţie pe care o învaţă fiece component al „clasei superpuse“. Dacă greşeşti, devii vulnerabil, iar vulnerabilitatea, în politica băştinaşă, are rolul clasicului călcîi al lui Ahile. Umanitatea elementară (cu nuanţele şi inconsecvenţele ei inevitabile) nu are nici un sens pentru asemenea ipochimeni. „Dreptatea“ lor trebuie să triumfe, chiar în deriziunea şi dispreţul general. În anii interbelici, Călinescu a scris un text remarcabil – la care m-am referit şi altădată –, unde îl descrie pe veleitarul literar, convins pînă la fanatism, alături de membrii familiei lui, de valoarea transcendentală a „operei“ sale din sertar. În acea „operă“ însă, totul e hilar, iar cuvintele sînt mutilate. La „furculiţă“, de exemplu, se zice „fuliţă“. Dacă îl vei corecta pe veleitar, fie şi cu gentileţe, observă Călinescu, se va înfuria teribil şi-ţi va băga în ochi furculiţa, strigînd: „Asta-i fuliţă! Asta-i fuliţă!“ Nu ştiu de ce dl Funeriu mi-a lăsat impresia că, alături de colegii dumnealui, ne-ar arunca în cap oricînd cu dicţionarele, ţipînd patetic: „Se spune inexactitudini! Se spune inexactitudini!“

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Fost director de școală și consilier local din Suceava, la închisoare pentru că a întreținut relații sexuale cu o elevă
Nicolae Adrian Achihăiei s-a întâlnit de două ori pe săptămână, la el acasă, cu o elevă de 15 ani, timp de aproape doi ani, pentru a întreține relații sexuale cu adolescenta. Relația interzisă era cunoscută de tot satul, dar bărbatul a rămas profesor până a fost ridicat de polițiști.
image
Româncă stabilită în Germania, după experiența care i-a salvat vacanța din România: „Suntem un popor frumos!”
O româncă a povestit pe o rețea de socializare cum gestul unui cuplu de români din Turnu Severin i-a salvat vacanța. Femeia a reușit în aproximativ două ore să-și recupereze documentele pentru care ar fi trebuit, cel mai probabil, să alerge săptămâni întregi.
image
Scandal politic la Eurovision: reprezentanta Israelului a fost huiduită, iar concurentul olandez a fost dat afară din finală VIDEO
În contextul protestelor pro-Palestina din Malmo și a criticilor la adresa organizatorilor, reprezentanta Israelului, Eden Golan, a fost huiduită de spectatori și vizată direct sau indirect de alți concurenți, printre care Joost Klein din Olanda.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a