Încărcătură socială

Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

„Românii cară totdeauna multe bagaje.“ A fost formula cu care un cunoscut stabilit de multă vreme la Londra ne-a întîmpinat în anii ’90. Privea fix către geamantanele noastre. Chiar dacă noi duceam atunci şi lucrurile unor prieteni, ştiam că, în esenţă, avea perfectă dreptate. În acele vremuri, pe unde-i întîlneai, prin străinătate, românii cărau geamantane şi genţi uriaşe, plase sau sacoşe. Chiar şi consilierii prezidenţiali sau parlamentarii aflaţi în primele lor delegaţii oficiale prin Occident erau adeseori surprinşi de presă, în momentele neoficiale, cărînd sacoşe burduşite cu mult rîvnitele haine şi produse vestice, de la magazine către hotel sau de la hotel către aeroport. Ştim bine însă că, imediat după Revoluţie, nu numai lucrurile apusene erau la mare căutare, ci şi mărfuri din ţări mai apropiate şi mai orientale. Era vremea cînd „se făcea“ Turcia, Ungaria sau Polonia. Drumurile dinspre vămi erau pline de indivizi îmbrăcaţi de cele mai multe ori în haine de blugi care aveau atîrnate pe umeri celebrele „maimuţe“, acele uriaşe genţi cilindrice ieftine, de pînză, în care se cărau tot felul de lucruri ce aveau să fie vîndute în primele centre de desfacere ale comerţului liber, aşa-numitele consignaţii, care mai apoi aveau să fie înlocuite de ceva mai rafinatele buticuri. 

În interiorul ţării, oamenii continuau să care lucruri dintr-o parte în alta, în special mîncare, aşa cum făcuseră şi în ultimii ani ai comunismului, cînd ţăranii cumpărau pîine de la oraş şi o transportau acasă în sat cu trenul sau cu rata, în saci pe care abia îi puteau duce în spate, iar orăşenii veneau de la ţară cu porci întregi tranşaţi (uneori chiar vii), cu damigene de căpşunică sau zaibăr (de care pomenea Amza Pelea în celebrele sale momente cu Nea Mărin). Înaintea Crăciunului şi a Anului Nou, cu toate restricţiile de circulaţie şi de benzină din acele vremuri dinainte de ’89, între sate şi oraşe, şoselele se umpleau de Dacii, aproape tîrîindu-şi burţile de tablă pe asfalt, de burduşite ce erau. Apoi, mi-aduc aminte foarte bine de momentele dinaintea unui Revelion din anii ’90, petrecut într-o casă de la munte, cînd invitaţii care urmau să vină dădeau telefoane peste telefoane ca să întrebe ce să mai aducă de mîncare. Un amic, disperat de ce se adunase deja, le striga să vină cu mîna goală, că bucătăria e plină de mîncare pînă la genunchi. Evident că nimeni nu l-a crezut, iar fiecare îşi avea de adus caltaboşul de la mama, sarmalele făcute de soacră sau salata de boeuf garnisită de el însuşi. În cele din urmă, înălţimea pachetelor cu mîncare a ajuns pînă la brîu. 

În anii ce-au urmat, cînd numărul drumurilor încărcate în scopul stingerii senzaţiei naţionale de foame s-a mai redus, locul lor a fost luat de transporturi particulare de mobilă, aparate şi materiale de construcţii. Unele autoturisme aveau montate pe capotă portbagaje improvizate, la altele fuseseră scoase banchetele din spate, pentru a fi mai încăpătoare. Pe capote puteai vedea canapele, dulapuri, saltele, ţevi sau calorifere legate cu sfoară sau cu bandă adezivă. Imaginea frigiderului, mai vechi sau mai nou, iţit din portbagajul deschis al maşinii era cît se poate de obişnuită (cel nou era adus de la magazin în apartamentul din oraş, cel vechi era mutat către casa părinţilor de la ţară). Unii au constatat apoi un fenomen paradoxal: oricît de mare ar fi, portbagajul unei maşini e la fel de neîncăpător. Eu aşa am ajuns, de exemplu, să-mi doresc o maşină fără portbagaj.  

Hipermarketurile de la marginea oraşelor şi declinul magazinelor mici au venit exact la timp pentru a ne menţine acest antrenament la cărăuşie. Adică, în loc să iei un iaurt, două felii de carne şi o sticlă de apă plată de la colţul străzii, te duci la hipermarket şi-ţi umpli portbagajul cu mîncare pentru o săptămînă.

Şi a venit şi vremea în care românii au început să se confrunte, în mod destul de dramatic şi în proporţii de masă, cu limitele de greutate impuse pentru bagajele de la avion. Prea mulţi aveau nevoia sau, în orice caz, tendinţa, de a le depăşi.  

Aş fi zis că totuşi lucrurile s-au mai reglat în ultimii ani, că nevoia fizică şi mentală de a duce dintr-o parte în alta mîncare şi diverse alte lucruri s-a mai estompat sau că formele de transport sînt mai adecvate, mai civilizate şi obiectele cărate (tot mai inutile) nu se mai văd. În ultimul weekend trecut însă, întîmplarea a făcut că am văzut o Dacie veche plină de prosoape, cu un mic loc lăsat, ca alveolă, cît să încapă şoferul slăbuţ, alte două Dacii pline ochi şi acoperite şi pe dinafară de piei de oaie, printre care şoferul abia de mai vedea drumul, un Tico îngropat literalmente în pepeni şi un Jeep Grand Cherokee trăgînd o remorcă delabrată în care se bălăbănea periculos o ditamai toaleta ecologică albastră, la mîna a doua (toaleta, nu maşina). Poate că e doar o întîmplare fără legătură cu statistica. Sau poate că, pe nesimţite, ne întoarcem la metehnele de altădată. În orice caz, sînt convins că s-ar putea face o corelaţie ştiinţifică (dacă nu s-a şi făcut deja) între numărul sau greutatea medie a bagajelor pe care le poartă locuitorii unei ţări ori regiuni şi gradul de înapoiere, angoasele şi sărăcia societăţii în care trăiesc.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți bani au românii, în medie, la Pilonul II. Randamentul din cei 16 ani este de 7,8%
Fondurile strânse la Pilonul II de pensii private obligatorii au atins un nou nivel record, de 135 miliarde de lei, cu un randament anual mediu de 7,8%, potrivit datelor APAPR.
image
Momente emoţionante la tribunal: un bărbat înjunghiat de fiica vitregă a cerut clemenţă pentru ea. Ce au decis judecătorii
Un bărbat înjunghiat de fiica vitregă a cerut clemenţă pentru tânăra de 16 ani în instanţă, susţinând că e la fel vinovat pentru incident. Băut fiind, s-a certat cu soţia sa, adolescenta a intervenit, iar el a lovit-o, a spus bărbatul, adăugând că a iertat-o şi că nu vrea să o vadă în închisoare.
image
Scuza folosită de bărbați din toate țările ca să fugă de treburile casnice. Psiholog: „Femeia încă plătește tributul pentru a fi independentă și de succes”
Un studiu internațional a scos la iveală scuza generală a bărbaților ca să fugă de treburile casnice. România, Italia și Grecia sunt țările europene în care tot ceea ce ține de casă și de copii este o „treabă strict a femeilor“.

HIstoria.ro

image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.
image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.