Vintilă MIHĂILESCU | ...@hai-hui.ro
Iletrismul academic
Există un soi de iletrism academic, al oamenilor cu studii superioare, uneori multe, care sînt incapabili să „citească“ un text – sau un cuvînt – altfel decît ştiu ei că ar trebui să sune, altfel decît au învăţat şi îi învaţă şi pe alţii. Care ajung pur şi simplu să nu vadă ceea ce nu intră în cîmpul denotativ al cuvintelor lor preferate şi care nu acceptă că alte cuvinte – sau alte înţelesuri ale cuvintelor – decît cele acreditate de ei ar putea avea vreun sens, ar putea desemna vreo realitate.
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi













Corecţii
adăugat de Mihai FLOAREA la data de 29 Iulie 2010 11:07:21
Stimulat de comentariile docte ale antepostatorilor mei, semnalez pleonasmul din enunţul:
"Nu o fi asta cea mai bună definiţie a Omului, nu o fi nici cea mai completă, dar rămîn convins că omul este esenţialmente o fiinţă vorbitoare."
Cît despre sugestia d-lui ,,GABRIEL TARANU" (pun ghilimelele fiindcă presupun lipsa diacriticelor din nume), trecînd peste virgula d-sale pusă anapoda înainte de ,,etc." şi peste cacofonia d-sale antologică din ,,le va mai explica că dacă...", am semnalat de mult ,,inapetenţa" pentru scriere şi rostire corectă în limba română nu numai a acelora autopropulsaţi în politică şi în jurnalism după 1990, ci - vai! - chiar şi a unor... profesori! Tuturora le-am adresat şi le adresez un cald îndemn: înapoi la gimnaziu, doamnelor şi domnilor, că se duce şi limba română de rîpă! Totul e să fiu auzit/citit măcar de cîţiva dintre sfertodocţii cu pricina!
Aveţi dreptate
adăugat de GABRIEL TARANU la data de 30 Iulie 2010 11:07:24
Aveţi dreptate. Am greşit impardonabil. Promit să nu se mai repete.
O formă precară nu poate fi scuzată de un fond corect. Şi nici invers.
Rămânem sub semnul lui Caragiale ( Ion Luca, nu Mateiu ) şi al lui Titu Maiorescu.
Discutăm PE sau DESPRE
adăugat de GABRIEL TARANU la data de 28 Iulie 2010 01:07:50
În ce categorie intră parlamentarii şi şefii de partide care discută şi dezbat PE BUGET, PE JUSTIŢIE, etc. şi nu despre buget sau despre justiţie? Ei nu sunt nici analfabeţi, nici iletrişti.
Încearcă doar, după posibilităţile lor sărace, să-şi formeze un limbaj propriu, cu aparenţă de preţiozitate şi specialitate în acelaşi timp.
Din păcate au ajuns să fie copiaţi şi de unii ziarişti care îi citează cu sfinţenie, fără să le îndrepte tacit formulările de semidocţi.
Poate îşi va face cineva pomană cu ei şi le va explica, la o oră de maximă audienţă şi în direct, când se foloseşte prepoziţia PE şi când DESPRE. Şi poate le va mai explica că dacă pot încălca toate legile şi regulile din ţara asta amărâtă fiindcă ei sunt, nu-i aşa, aleşii poporului, nu pot viola şi GRAMATICA LIMBII ROMÂNE fiindcă limba aceasta este o construcţie la care ei nu au contribuit cu nimic şi nici nu o pot simplifica pe măsura sumarelor cunoştinţe pe care le posedă.
Vă rog, domnule MIHĂILESCU, domnule VASILESCU, ajutaţi nişte bieţi bieţi corigenţi cu mari pretenţii. Ţara vă va fi recunoscătoare. Şi GRAMATICA LIMBII ROMÂNE.
Influenţa limbii englobeze
adăugat de Marius Mistreţu la data de 28 Iulie 2010 05:07:12
Pe, în loc de despre apare, fie prin contragerea lui pe tema..., fie prin calchirea englobezului on, deşi, argotic cel puţin, pe a rezultat din încrucişarea lui pe bune cu pe cinstite. Dacă e să analizăm relaţia funcţională rezultată din compunerea lui de cu spre, compusul e la fel de lipsit de sens precum pe.
Limba e o lighioană vie. A pierdut ea, armeana, genul substantivelor, sub influenţa azerei. Au reuşit trei limbi balcanice* să sufixeze articolul hotărît. De ce n-am fi de acord şi cu înlocuirea naturală a unei prepoziţii, cu uzajul extins la fel de natural şi de istoric, dar, în esenţă, o particulă la fel de lipsită de sens? (Saussure ne-ar lămuri în două vorbe.)
Problema ridicată de autor este tirania constricţiei semantice (a sintagmelor). Adică, sărăcirea artificială (din prostie, din snobism etc.) a semnificaţiei unei construcţii, iar nu înlocuirea ei cu alta. Cu alte cuvinte, dacă neo-fonfăiţii ne-ar obliga, în vreun fel sau altul, să folosim pe în loc de despre, atunci, da, monstruozitatea se poate agrava. Pînă atunci, ne putem iluziona că inadecvarea lexicală cu pricina e ceva efemer.
---------------
* Este vorba despre limbile: română, bulgară şi albaneză. Deşi heterogene, tustrele sufixează articolul hotărît.
Antropologie
adăugat de dlgoe la data de 27 Iulie 2010 02:07:45
Desigur ca termenul "antropologie" este atat de cuprinzator incat orice n-are legatura cu matematica poate fi considerat antropologie. Nici despre matematica n-as fi sigur ca n-ar putea decadea in antropologie. Realitatea virtuala ofera un camp de studiu incredibil in domeniul antropologiei. In zece ani de acum incolo majoritatea doctoratelor vor avea teme inspirate din aceasta realitate. Vad insa ca dl. Mihailescu, dupa ce a chochetat cu problema, orbitand la un moment dat foarte aproape de societatea online, se misca acum pe o spirala din ce in ce mai larga ce-l indeparteaza de aceasta tema antropologica. S-o fi speriat.
Letrism si academician
adăugat de Atamild la data de 25 Iulie 2010 08:07:21
Intodeauna cand citesc ceva, doresc sa aflu de fapt unde vrea sa bata parsoana. Prin urmare, ca sa nu ma balbai cand scriu.. ;) si cand ma aflu intre capete luminate, incerc sa aflu intelesul fiecarui cuvant pe care nu-l cunosc. Letrism mi-a fost clar, iletrism ramane inca pentru mine un cuvant in cercetare :-) l-am cautat prin dictionare, e drept insa am dat numai de ilegalist, ilegitim, (era ilizibil) :-) glumesc, insa da, iluminat ilustru si iluzoriu exista. Ma opresc aici.. si raman deci la letrism, teoria literara ce spune ca esenta poeziei consta intr-o simpla sonoritate a sunetelor. De multe ori ele sunt inbinate euforic arbitrar. Referind la ziar, ma intreb, oare ''colegul tau de comisie'' de care ai pomenit in povestire, incearca si el cap "iluminat", sa priceapa acest lucru? Multi nici nu cunosc ce inseamna o cercetare antopologica, cred eu. Si asta cred eu iar, numai din cauza faptului ca in dictionarul limbii romane lipseste un cuvant important din definitia antropologiei. O clipa, am gasit! Voi adauga eu cu permisiunea voastra cuvantul care lipseste CU LITERE MARI. Deci, definitia antropologiei suna asa: Stiinta cere studiaza originea, evolutia si varietatea omului IN VIATA.. atat mi-am permis sa adaug.
Este un lucru uitat de multe ori, insa usor de retinut Antropologie de la Alfa si Om, de la Omega.
Ce sa-ti doresc acum aici, intr-o lume cand lumea noua se joaca de-a vechiul, si lumea veche se joaca de-a noul.. decat o vara frumoasa? Si iti mai daruiesc versurile unui cantec lin ce-mi vin acum in minte, un cantec pe care cu sigurata il fredonezi si tu uneori: "academica aca de mica arta anemica viva si ce? profesores, profe soores,.. academica, arta, morbida, siinta, vida.''
pa!
Si multa sanatate!
Matilda
Iletrismul
adăugat de nechitiflorinteodor la data de 25 Iulie 2010 06:07:48
În clasa întîia, preocupat fiind să citesc cît mai repede, demostrativ, mă trezeam că nu pătrunsesem bine cele citite.Asta cică se cheamă "analfabetism funcţional" - a nu şti să faci sinteza unui cuvînt, sau a întregului (con)text.Cu timpul însă am ajuns şoricel de bibliotecă.Stau poate prea mult cu nasul în cărţi.Încerc să citesc "printre rînduri" şi unde nu e neapărat cazul...
Cred că în semiotică, în general, se pune problema sugestivităţii şi a... pedagogiei semnelelor folosite în vreun domeniu.Semnele trebuie să...semnalizeze sau chiar să...simbolizeze obiectul sau realitatea la care se referă.Consumerismul de astăzi, inclusiv cel de lectură, ne creează facilităţi, dădăceli(cărţi ca pentru cei mici, cu prea multe poze, cărţi pentru ascultat, electronice etc.; mă gîndesc cu teamă la apariţia şi la noi a filmelor "titrate", în care vom auzi doar nişte voci de duzină, şi toate aceste lucruri născute doar pentru...comoditatea noastră generală!...).Dumneavoastră vorbiţi de "iletrism" ca despre un concept ceva mai amplu.De o lectură cu...deschiderea incompletă.De o lectură care ar trebui citită în "cheia" necesară a ei.Aici se poate vorbi şi de aspectul neputinţei(obtuzităţii) dezlegării unui text, despre cel al relei credinţe(rea voinţă), al indolenţei (apropo de comoditatea de azi...) etc.
Florin Nechiti
Stenoza semantică şi ischemia administrativă
adăugat de Marius Mistreţu la data de 24 Iulie 2010 10:07:51
Cînd nechemaţii sunt puşi în posturi de decizie, ştiindu-se frauduloşi, ei au tendinţa să restrîngă aria semantică a noţiunilor cu care operează. Iată un exemplu de bîlbîială adminsitrativă.
Primesc de la consulat:
(3 iulie 2009)
Am răspuns:
(5 iulie 2009)
Antropologii produc şi victime. Uneori, la distanţă de decenii.
Vă mai amintiţi de genocidul din Rwanda? Descrisă în linii mari, povestea lui e aceasta: Pe la începutul secolului XX, o echipă de antropologi belgieni a luat la măsurat populaţiile din zonă. Prin nu ştiu ce calcule savante, echipa a ajuns la concluzia că acolo sunt două etnii, diferenţiate fenotipic: tuţi, formată din indivizi înalţi şi deşiraţi, şi hutu, indivizi scunzi. Nici acum nu ştiu dacă pe savanţi i-au preocupat limba, obiceiurile şi credinţele celor două tipuri anatomice. Simpla aplicare a compasului pe craniile oamenilor a dus, în plan administrativ, la transpunerea pe buletinele de identitate ale aborigenilor, decizia "antropotehnică". Tu eşti tuţi, iar tu eşti hutu. Acolo unde iniţial a fost o identitate, antropologii au produs o diferenţă, ceea ce a dus, treptat, la formarea a două conştiinţe sociale. O schizoidie ce a costat, în anii '90 ai secolului trecut, peste 800.000 de victime directe, şi peste un milion de refugiaţi, majoritatea din grupul tuţi. Reconcilierea nu este nici azi gata, deşi se fac eforturi.
Cred că povestea Rwandei, prin dezastrul cît se poate de material pe care l-a produs, arată clar că ceea ce cred oamenii despre ei înşişi este o realitate socială mult mai importantă decît obişnuiesc marxiştii să expedieze cu: "un fleac! e doar o chestie de suprastructură socială".
Aşadar, atenţie la bîlbîiţi! Nu e nevoie să-i dovedim cu compasul. bîlbîiţii sunt criminali.