Gunoiul sortat

Publicat în Dilema Veche nr. 524 din 27 februarie - 5 martie 2014
Reacţii omeneşti jpeg

Cînd am fost prima oară în Austria, prin anii ’90, m-am lovit de o mulţime de reguli care m-au uimit şi m-au umilit totodată. Mi-a luat ceva timp să mă acomodez „cultural“. Ţin minte că m-a zăpăcit ideea că trebuie să sortez gunoiul în trei categorii (în România abia începuseră să se pună pungi de plastic în coşuri). În locuinţa unde am stat, m-am prins eu pentru ce e fiecare coş – sticlă, plastic şi gunoi menajer –, dar cînd m-am dus prima oară cu cele trei pungi pline la subsolul blocului, am descoperit acolo patru containere. Ecuaţia era mai complicată. N-am înţeles ce scria pe containere şi n-am ştiut unde să arunc fiecare pungă. Ar fi fost cazul, poate, să deschid pe rînd uriaşele pubele, să văd ce fel de gunoi e în fiecare. Dar, cuprins de senzaţia că am de-a face cu regulile unor maniaci şi că trebuie să fac o treabă de gunoier, m-am enervat brusc şi am aruncat pungile în ce container s-a nimerit. În capul meu, comisesem un act de adevărată rebeliune împotriva „absurdităţilor“ civilizaţiei austriece, dar probabil că localnicii l-ar fi perceput drept o barbarie gratuită, săvîrşită de un cretin din Estul Europei.  

Cîţiva ani mai tîrziu, am aflat că un român a primit prin poştă o amendă din Elveţia, pentru că oprise maşina pe o şosea, lîngă o pubelă de gunoi, în care aruncase o pungă. Pubela avea un proprietar care a văzut pe camera de supraveghere cum un străin aruncă gunoi în ea. A luat numărul de la maşină şi l-a reclamat la poliţie. Omul a fost identificat şi, în scurt timp, amenda i-a ajuns în cutia poştală din Bucureşti. El nici n-avea habar că săvîrşise ceva ilegal.  

Între timp, chiar dacă mai mult de formă, s-au mai schimbat lucrurile şi la noi, au apărut acele containere de culori diferite, la colţ de stradă, iar la metrou există cîte trei coşuri pentru deşeuri de diferite categorii. Cum însă Occidentul e întotdeauna înaintea noastră, acum, în Germania, coşurile publice de gunoi sînt deja cîte patru, de culori diferite. Iar în Austria am nimerit într-o zonă mai rurală în care, într-un apartament, am găsit cinci coşuri de gunoi. Printr-un regulament scris, eram rugaţi să ajutăm gazdele în sortarea eficientă a gunoiului. Apucîndu-ne să cercetăm lucrurile mai în amănunt, am descoperit că un coş era pentru hîrtie, altul pentru sticle, un al treilea pentru plastic iar al patrulea pentru gunoi menajer. Pe al cincilea scria „bio“. După o vreme, am reuşit să înţelegem că acolo se aruncau resturile alimentare, coji de fructe sau legume, de exemplu, care în timp fermentau şi se transformau în îngrăşămînt pe care gazdele îl foloseau în grădină. Toate bune şi frumoase, numai că primul care s-a dus să arunce pungile din casă în containerele mai mari din garaj a descoperit cu stupoare că acolo nu mai erau doar cinci categorii, ci şapte. Cartonul trebuia separat de hîrtie iar aluminiul, adică dozele de bere sau de suc, îşi aveau locul lor dedicat. A trebuit să mai umble puţin prin pungi, să mai selecteze cîte ceva.  

Doream să respectăm cît mai strict cerinţele gazdelor, dar cu timpul am început să întîmpinăm probleme din ce în ce mai complicate. De exemplu, sîmburele de avocado e bio sau e gunoi menajer? Se transformă în îngrăşămînt? Şerveţelul îmbibat cu suc merge la hîrtie sau la gunoi menajer? Folia care înveleşte borcanul de iaurt trebuie detaşată şi pusă la aluminiu? Din ce e făcut capacul de la borcanele de gem, care, evident, nu trebuie amestecat cu borcanul din sticlă? Am ajuns şi la clasica problemă a pliculeţului de ceai, care conţine părţi bio (frunzele de ceai), hîrtie (pliculeţul), plastic (firul) şi o capsă de metal. Stai şi le desfaci pe toate? Tot sortînd şi dezbătînd, era cît pe ce să treacă vacanţa. „Băi, frate, ăştia sînt nebuni, sau noi am înnebunit?“

Întors în Bucureşti, aşteptam în urma unei maşini de gunoi care blocase strada. Gunoierii, care într-o vreme parcă începuseră a arăta mai curaţi, aveau nişte veste parţial reflectorizante. Parţial – pentru că unele porţiuni nu mai reflectau nimic, de murdare ce erau. Am asistat cu stoicism la operaţiunea vărsării pubelelor unui bloc de apartamente în burta învîrtitoare a maşinii. Bineînţeles că nici urmă de sortare. Totul se amesteca în acelaşi malaxor urît mirositor. La urmă, pe jos au rămas nişte mizerii pe care gunoierii nici nu le-au mai băgat în seamă. Tot oraşul e plin de asemenea mici mizerii. Mi-am amintit cît de curate erau Austria şi Germania. Mi-am adus aminte şi de vorba unui jurnalist celebru, care, după o încercare de revenire în România, s-a reîntors în Germania spunînd că, asemeni lui Caragiale, doreşte să moară într-o ţară curată. Aici avem peste tot de-a face cu mizeria şi mizeriile. Nu doar pe stradă. Zicem că vrem să scăpăm de mizerie, că n-o mai suportăm. Poate că ar trebui să ne apucăm de curăţenie şi să începem de la mizeria în sens fizic. Să descoperim şi noi ideea că gunoiul sortat nu mai pare chiar aşa de mizerabil şi că obsesia curăţeniei poate oferi beneficii mai mari decît liniştea nepăsării.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Fost director de școală și consilier local din Suceava, la închisoare pentru că a întreținut relații sexuale cu o elevă
Nicolae Adrian Achihăiei s-a întâlnit de două ori pe săptămână, la el acasă, cu o elevă de 15 ani, timp de aproape doi ani, pentru a întreține relații sexuale cu adolescenta. Relația interzisă era cunoscută de tot satul, dar bărbatul a rămas profesor până a fost ridicat de polițiști.
image
Româncă stabilită în Germania, după experiența care i-a salvat vacanța din România: „Suntem un popor frumos!”
O româncă a povestit pe o rețea de socializare cum gestul unui cuplu de români din Turnu Severin i-a salvat vacanța. Femeia a reușit în aproximativ două ore să-și recupereze documentele pentru care ar fi trebuit, cel mai probabil, să alerge săptămâni întregi.
image
Scandal politic la Eurovision: reprezentanta Israelului a fost huiduită, iar concurentul olandez a fost dat afară din finală VIDEO
În contextul protestelor pro-Palestina din Malmo și a criticilor la adresa organizatorilor, reprezentanta Israelului, Eden Golan, a fost huiduită de spectatori și vizată direct sau indirect de alți concurenți, printre care Joost Klein din Olanda.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a