Grăunte de ecumenism

Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Grăunte de ecumenism jpeg

În „peregrinările“ sale prin închisorile comuniste, N. Steinhardt îl întîlneşte pe tînărul pastor luteran din Braşov Harald Sigmund: „Minunea aceea pe care puşcăriaşului îi este rar dat să o întîlnească, dar de la care, cînd dă de ea, află ce poate fi bucuria: e mîndru, e curajos, de neînfrînt […], bine dispus, niciodată somnoros ori posac, doritor şi gata în orice clipă să înveţe orice, să discute, să asculte, să povestească, să comunice tot ce ştie: un domn, un nobil, un erou.“

Cînd am citit pentru prima oară portretul făcut mai sus lui Harald Sigmund, nu am avut nici o îndoială: N. Steinhardt a visat vreun sfînt, însufleţind cu aceste haruri un coleg de celulă. Greu de crezut că mai existau asemenea întruchipări demne de iconografia creştină. Mi s-a părut de necrezut ca într-un mediu de detenţie atît de aspru, precum cel din România acelor ani, un mediu al omuciderii, un om să şi păstreze optimismul, să-şi ajute colegii de celulă, să se manifeste de parcă ar fi în afara zidurilor blestemate. Ce forţă interioară i-a dat puterea unui asemenea comportament? De unde această disponibilitate de a-şi ajuta semenii ajunşi la limita suportabilului?

Am lăsat să treacă mult timp de la citirea acestor rînduri elogioase adresate pastorului braşovean. Dar, cu timpul, ideea că există un asemenea om de excepţie a început să mă bîntuie. Voi încerca să dau de el, mi-am zis. Bănuiam că trăieşte în Germania, dată fiind obîrşia etnică şi nu mai puţin cele suferite în România. Fascinat de subiect, am însăilat cîteva gînduri într-o revistă montréaleză. Un cititor anonim, impresionat probabil de articol, mi-a furnizat o adresă a unui bun prieten al pastorului, un avocat în vîrstă, care locuia undeva în Bavaria. Prin intermediul lui voiam să intru în contact cu Harald Sigmund. Acum, după atîţia ani, am dat de o copie a scrisorii expediate, datată 24.12.1996. O redau mai jos:

Domnule Harald Sigmund,

Cutremurătoarea dumneavoastră odisee şi regretul că asemenea oameni se nasc tot mai rar mi-au dat curajul să însăilez cîteva gînduri într-o revistă a românilor din Montréal, Canada. Am dorit să vă trimit acest număr al revistei – Luceafărul românesc –, dar necunoaşterea adresei mi-a fost stavilă. M-ar bucura ca aceste rînduri, de aici, din „Ţara frunzei de arţar“, să fie un semn că Marile Destine – indiferent de timp şi spaţiu – nu rămîn anonime.

Am aşteptat zadarnic răspunsul la scrisoare. După atîta suferinţă, probabil că s-a stins din viaţă, mi-am zis. Era singura explicaţie pe care o aveam, săptămîni în şir, luni în şir, în așteptarea răspunsului. Aproape că în­tîmplarea îmi dispăruse din memorie sau poate, cum s-ar spune acum, era rătăcită prin vreun „fişier“ care aşteaptă doar să fie accesat la momentul potrivit.

Surpriza nu a venit din Germania, ci din Canada, chiar din Montréal! Într-o seară am primit un telefon de la o doamnă care, citind articolul meu din revista comunității românești, mi-a mărturisit că l-a cunoscut pe pastorul Harald Sigmund. Nu am discutat prea mult la telefon, a rămas să mă sune dînsa, cînd se va restabili după oarece ce beteșuguri ale vîrstei. Au trecut cîteva luni pînă am primit telefonul mult așteptat, iar după cîteva zile i-am făcut o vizită. Ezitantă la început, cu multe precauții, m-a interogat despre intențiile și așteptările mele pe pămînt canadian. Apoi, auzind că avem o cunoștință comună, o familie onorabilă din București, atmosfera s-a destins. Mergeam aproape săptămînal la dînsa în cartierul Dollard-des-Ormeaux. Era soție de general de aviație, cunoscuse bine lumea occidentală dintre cele două războaie mondiale, soțul fiind atașat militar la cîteva legații românești, printre care mi-a amintit Roma și Parisul. Era de o mare modestie și discreție, cu un impresionant bagaj cultural, poliglotă și, spre surpriza mea, am auzit pentru prima dată Dante recitat în latină. Flacără vie a ortodoxismului, fără bigotism exagerat, ba chiar cu multe critici la adresa „instituției“ și a slujbașilor ei, era de un ecumenism admirabil, participînd adesea și la serviciile religioase ale altor culte creștine. Am ascultat, mut de uimire, participarea cu mulţi ani în urmă la un eveniment înălţător. N. Steinhardt nu se înşelase! Iată, pe scurt, evenimentul münchenez relatat de doamna E.B. (Identitatea nu e importantă.)

Deoarece românii ortodocşi din München nu aveau un lăcaş de rugăciune, au fost primiţi să-şi ţină slujba duminicală într-o biserică luterană, cu îngăduirea comitetului parohial, la călduroasa recomandare a pastorului Harald Sigmund, nimeni altul decît cel umilit şi batjocorit în închisorile din ţară, emigrat, între timp, în Germania. La ultima slujbă religioasă înaintea pensionării, conform tradiţiei pastorale, Harald Sigmund are dreptul să-şi scrie o dorinţă în „Cartea de Aur“ a Bisericii, dorinţă ce va fi dusă cu sfinţenie la îndeplinire de către cler şi enoriaşi.

Ce şi-a dorit luminatul pastor? Ei bine, dorinţa lui mi se pare a ţine de visul ecumenismului: „…atîta timp cît va dăinui acest lăcaş luteran, credincioşii ortodocşi români să fie acceptaţi să-şi ţină slujba duminicală, pînă vor avea propria biserică.“ Un val de adîncă emoţie i-a cuprins pe cei prezenţi, cler și enoriași, părtași la acest inedit gest ecumenic. Adînc emo­ţionat, la îmbrăţişarea pastorului luteran, preotul ortodox român a izbucnit în lacrimi.

Nu ştiu pe ce petic de pămînt sau de cer îţi porţi acum paşii, Harald Sigmund, dar află că într-un aprilie pascal, cu ploi mărunte şi reci, ca în amînatele primăveri din Braşovul tinereţii tale, ţi-am pus în pămîntul reavăn din faţa unei biserici luterane montréaleze, de pe strada Jean-Talon, o tulpină de iederă, lumînare vie ce urcă spre cer pe ziduri neprietenoase de întuneric. Tu eşti grăuntele de ecumenism pe care moara utopiei nu a putut să-l macine.

„A fi prinţ“ – spune Luther – „şi a nu fi tîlhar este aproape imposibil.“

Iartă-mă! Tu eşti prinţul, iar eu sînt tîlharul. 

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada.

Foto: H. Sivonen, flickr

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.