Gone TIFF-ing

Loreley PETROIU
Publicat în Dilema Veche nr. 277 din 7 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Există un TIFF pentru fiecare, iar calitatea de TIFF-ar nu se măsoară neapărat prin numărul (mare) de filme văzute într-o singură zi, prin ora cît mai matinală la care se postează cineva în faţa sălii de cinema sau prin colecţia de bilete adunate şi păstrate cu sfinţenie de-a lungul ediţiilor trecute " cele mai palpabile "criterii", amintite şi în publicaţia festivalului. M-am trezit şi eu o dată la ora 8 ca să ajung la un film de la 10. Într-o zi de week-end " precizare esenţială, s-ar zice. Cred că numărul maxim de filme văzute într-o zi a fost de patru sau cinci " dar de la trei încolo, aproape nici nu mai contează. Mi s-a întîmplat şi mie să-mi iau cîteva zile de concediu la o ediţie, iar sprîncenele ridicate iscoditor de colegii de serviciu desigur că n-au făcut decît să-mi întărească şi mai mult senzaţia aceea că această experienţă scapă muritorilor de rînd. Da, TIFF-arii sînt o specie aparte. Dar mi s-a întîmplat şi să rămîn cu bilete neconsumate din abonament, deşi în programul ultimei zile de festival mi-ar mai fi încăput lejer vreo cîteva filme. Primele două ediţii mi-au scăpat, mi-ar fi scăpat şi a treia dacă n-aş fi primit pe stradă un pliant cu programul filmelor. Pe ăsta îl mai am şi acum (suvenir preţios, cum altfel?). Primul film văzut la TIFF: Happy Together (regia Wong Kar Wai), la Republica, o proiecţie în timpul zilei, sala aproape goală. Şi de aici a început nebunia, deşi în primele momente nici nu-mi dădeam prea bine seama ce mi se întîmplă. Şi cînd zic primele momente, nu mă limitez doar la durata celor 96 de minute ale filmului amintit, ci şi la mirarea de după, că e posibil şi aşa ceva, că am acces la aşa ceva " aşa ceva, pentru că exultarea mea de atunci era atît de aiuritoare încît se sustrăgea automat de la termenii lumeşti de forma "un festival de film", "un film asiatic, apoi unul brazilian, apoi unul islandez, apoi, apoi…". Nu, era mai mult, mult mai mult. Era aşa: alergătura cuminte între Arta şi Victoria şi Republica, un triunghi în centrul oraşului format din trei locuinţe noi, atît de primitoare, şi trecerile mele entuziaste dintr-una în alta. Filmele bifate cu pixul în program, singurele repere absolut esenţiale ale unei zile: dacă între ele mai încăpea şi o masă frugală sau o cafea, OK, dacă nu, nici n-aveam timp să observ. Saltul de multe ori deconcertant dintr-o poveste în alta, cînd uneori impresia lăsată de un film era un pic prea puternică pentru a-mi permite să plonjez cu maximă inocenţă în următorul. Chiar dacă nu-mi trebuia mai mult de zece minute între un cinema şi altul, tot aş fi avut nevoie de măcar o jumătate de oră de tihnă după un film, ca să mi se aşeze, să-l simt digerat cum trebuie. Semnele TIFF ochite zîmbind pe stradă, mici coduri care defilau în văzul tuturor, dar pe care ştiam că doar unii au cheia să le descifreze: tricourile roşii ale voluntarilor, ecusoanele fluturînd la gîtul unora, genţile TV5, un AperiTIFF luat de vînt pe trotuar, frînturi de conversaţii cinefile surprinse în trecere pe stradă, termeni aparte (Supernova, Umbre, 3X3), afişul festivalului, care ascundea atîtea promisiuni, numai de mine ştiute (mă rog, şi de alte cîteva sute de oameni). Terasa Muzeului de Artă, un loc îndrăgit mult înainte de existenţa festivalului, şi de care mă pot bucura acum tocmai & numai datorită lui. Trişez şi aştept festivalul nu doar pentru filme, ci şi pentru că sînt singurele zile din an în care ştiu că mai pot să intru la o cafea acolo " altfel, curtea e închisă şi pustie. Cînd mă întîlnesc cu alţi TIFF-ari, entuziasmele ni se încalecă ca într-un concurs cu sloganul "TIFF-ul meu e mai tare ca al tău!" " dar nu asta contează: fiecare-şi are setul său personal de revelaţii ori descoperiri cinefile (şi nu numai), iar declamarea lor mai mult sau mai puţin zgomotoasă nu e neapărat şi măsura unicităţii lor. Păstrez şi eu în memorie mici întîmplări plăcute sau amuzante din perioada ediţiilor trecute (şi uneori le relatez mai departe, fără să mă blocheze teama că poate ar plictisi), dar de vreo două ediţii încoace m-am văzut nevoită să-mi mai temperez lăcomia: oricum nu pot vedea 100 de filme în cîteva zile, de ce să nu mă relaxez? Azi am renunţat la două filme din programul meu de seară, şi-am dat fuga acasă ca să scriu textul acesta. La unul dintre ele, AperiTIFF-ul preciza: must see!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.