Gertrude

Publicat în Dilema Veche nr. 393 din 25-31 august 2011
Branduirea optimismului jpeg

În timp ce stropeam grădina, mă gîndeam la Şerban, băiat de asfalt, care, după ce nu ne mai văzuserăm ani la rînd, ne-a chemat odată să ne arate cum i-a înflorit nu ştiu ce copăcel. Era atît de încîntat şi se uita cu atîta duioşie la nişte frunze iţite pe o tulpină anemică, încît nu am îndrăznit să-l mai ironizez, aşa cum avusesem prima pornire cînd ne-am văzut. Acum mă plimbam şi eu cu furtunul în mînă, agale, căci presiunea era foarte scăzută şi trebuia să zăbovesc îndelung la fiecare tulpiniţă, şi priveam – cred că pentru prima dată în viaţa mea – fiecare plantă din grădina în care copilărisem şi în care locuiam acum din nou de cîteva zile. Da, cred că era prima dată cînd stropeam grădina. Mamei i-ar fi făcut plăcere să mă vadă – mă mai gîndeam eu în timp ce lăsasem să curgă apă din belşug la poala unui tufiş de hortensii –, iubea atît de mult această grădină! 

Se însera. Luna încă nu îşi pierduse din rotunjimile nopţilor precedente, iar greierii începeau să acopere zgomotul traficului, ca în fiecare seară. Ajunsesem la tufişul de lîngă gardul vecinului, acoperit cu o pelerină de volbură care îl ascundea practic în întregime. Deodată, ceva a început să mişte în tufiş şi o arătare s-a strecurat pe sub volbură în luminişul din faţa garajului. Am încremenit. 

- Gertrude, ce faci aici? – am strigat eu peste cîteva secunde bune de amuţeală. Din tufişul de volbură ieşise o raţă. 

Iubesc raţele. Le ador! Nu se compară cu gîştele, rudele lor vulgare şi guralive ca nişte ţaţe de Obor. Raţele sînt mignone ca nişte parizience pline de şarm, sînt discrete şi au o conversaţie plină de subtilităţi, inteligibile doar pentru cunoscători. Iar cînd le văd legănîndu-şi măsurat şoldul pe cîte o potecă, îmi vine să le iau în braţe şi să le sărut! (Odată, nişte studenţi, ştiindu-mi pasiunea pentru raţe, mi-au adus de ziua mea un coş frumos aranjat şi acoperit cu un prosop de sub care a scos capul... o gîscă. Hait, e gîscă! – nu mi-am putut eu stăpîni dezamăgirea. Am primit cadoul, am mulţumit, dar a doua zi am trimis orătania la ţară la Nelu, la sanatoriul său de animale domestice depeizate.) 

Mai e ceva. Pentru mine, toate raţele sînt Gertrude. Mi se trage de la Jules Verne şi călătoria sa spre centrul pămîntului. Cea mai traumatică amintire a mea din copilărie a fost scena din filmul omonim, în care Gertrude este sacrificată în mod mîrşav iar imaginea penelor însîngerate rămase pe o piatră mă urmăreşte şi astăzi. De atunci, în amintirea acestei raţe-totem, toate suratele ei sînt, pentru mine, Gertrude. 

Dar de unde a apărut Gertrude în grădina mea din centrul Bucureştiului, într-o seară senină de august? În dreapta o bancă, în stînga o vilă, în faţă vile, numai „lume bună“ de jur-împrejur, lume care ar privi cu oroare fie şi ideea unor orătănii de casă în vecinătatea lor selectă. Şi atunci? 

În timp ce eu stăteam împietrit şi încercam să găsesc o explicaţie, Gertrude a mai făcut cîţiva paşi legănaţi, a deschis larg ciocul şi a dat să se răţoiască la mine. Din gîtlejul ei nu a ieşit însă nici un sunet. A mai încercat de cîteva ori – voia să-mi spună probabil ceva –, dar tot fără nici un rezultat. Îi e sete! – mi-a fulgerat prin minte şi am dat năvală în casă după un lighean cu apă. Gertrude era însă sfioasă ca orice raţă şi nu s-a apropiat de lighean. Am recurs la mijloacele umane, violente dar eficiente, am încolţit-o, am luat-o în braţe şi am băgat-o cu ciocul în apă. O vreme a rămas demnă şi a refuzat să bea, condamnînd probabil în mintea ei aceste apucături grobiene. Pînă la urmă natura a învins cultura şi Gertrude s-a lăsat în voia setei. Şi-a revenit văzînd cu ochii şi a dat din nou să spună ceva. A deschis larg ciocul, dar tot fără vreun rezultat. Era o raţă foarte comunicativă dar, dintr-un motiv pe care nu-l ştiam încă, mută. 

Am dus ligheanul în casă şi, cînd m-am întors, Gertrude dispăruse. Am strigat-o îndelung şi, după cîteva minute, a scos capul din tufiş şi s-a uitat pieziş la mine. Sînt aici, ce vrei? – am înţeles eu. Mi-a dat tîrcoale o vreme, făcînd cercuri largi în jurul meu. Apoi am stat îndelung de vorbă în tăcere, ascultînd greierii şi privind luna, pînă cînd am adormit. 

M-au trezit primele raze de soare. Eram înţepenit şi mi-a trebuit ceva vreme să mă dumiresc unde mă aflu. Am privit în jur, căutînd-o pe Gertrude. Apoi am strigat-o şi am căutat-o pretutindeni. Dar Gertrude dispăruse fără urme! Mi-a fost teamă să nu fi murit şi un sentiment de vină m-a luat cu leşin. Am căutat aşadar centimetru cu centimetru în tufişul de volbură, dar tot nimic. Înseamnă că era o raţă sălbatică şi, pur şi simplu, şi-a luat din nou zborul după un moment de epuizare – am construit eu rapid o explicaţie perfect raţională. Apoi am renunţat, întrebîndu-mă retoric, precum eroul lui Sabato, dar la ce bun toată nebunia asta de a căuta explicaţii pentru orice? Gertrude a trecut prin viaţa mea, asta e! Iar viaţa ca atare nu are şi nu cere explicaţii – şi doar nu era să mă apuc acum să fac antropologia raţei! Totul e atît de simplu, de fapt...  M-am dus aşadar în casă, m-am spălat şi am plecat spre cimitir să pun o floare pe mormîntul mamei mele. O chema Maria, iar azi era Sfînta Maria. I-am spus şi ei întîmplarea cu Gertrude, dar cred că ştia deja, căci am avut impresia că mi-a zîmbit...  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.