Game, sex, tenis

Publicat în Dilema Veche nr. 435 din 14-20 iunie 2012
Propunere de monitorizare jpeg

Încep acest articol, azi, 4 iunie, cînd la Roland Garros se trece abia la meciurile pentru optimi, fără să ştiu deci care vor fi semifinalele şi finala; finala – îndrăznesc să zic – nu mă interesează, ea nu va putea umbri strălucirea acestui eseu al romancierului englez Geoff Dyer, citit în Courrier International, tradus pe două pagini din revista Prospect de la Londra; nu-i voi dezvălui titlul decît la urmă; pînă acolo, mă grăbesc să precizez că nu trebuie să fiţi de acord cu toate originalităţile acestui text.

Dyer porneşte de la o foarte personală – autoironică nu o dată – descriere a tenisului ca un joc „imens de greu“ pentru oricine îl practică, fie ei începători sau performeri, indiferent ce prăpastie îi desparte. În nici un sport, numărătoarea punctelor nu are asemenea caracter infernal, ratările şi reuşitele putînd să te transporte în cîteva minute din adîncul unui iad pînă la paradisul unei victorii; întorsăturile unui game nu au termen de comparaţie – fotbalul, desigur, fiind cel mai la îndemînă: „la fotbal, condusă cu trei zero în ultimele trei minute, nici o echipă nu mai are vreo şansă, pe cînd la tenis, la 0-30 într-un game, eşti la un pas de eşec, dar totodată la cinci puncte de izbîndă... Este exact ceea ce face din tenis un spectacol pe cît de pasionant, pe atît de obositor pentru nervi şi cu atît mai greu de descris“. Venind parcă la fileu, romancierul englez nu ratează această lovitură stilistică: „a povesti un meci de tenis ridică aproape aceleaşi probleme ca o scenă de sex: tot ca acolo nu sînt implicate decît două persoane (sincer, meciurile de dublu nu-s prea interesante) iar lexicul, între ele, restrîns la infinite variaţiuni pe seama loburilor, voleurilor, reverurilor şi, dincolo de verbe ca a lovi, a intra, a accelera, a rata...“. Aşa pusă problema de un englez, cred că e bine pusă şi în româneşte...

După aceste idei „în general“, Dyer, fără a pretinde la un rezumat al istoriei tenisului, trece la contemporaneitate, în concretul ei, adică la ceea ce el numeşte „era personalităţilor“ în acest sport de singuratici, aşa cum demult i s-a spus. Această eră – susţine Dyer – ar fi început cu individualităţile de calibrul lui McEnroe şi Jimmy Connors şi ar fi devenit populară mulţumită nu numai jocului, dar şi al schimbului lor de expresii dure pe care Dyer le numeşte direct „grosolănii“, într-un „Wimbledon supus unor tuşieri narcoleptici şi unor ofiţeri în rezervă convertiţi în arbitri“. La această violenţă a oralităţilor, romancierul – că de aia e romancier, ca să vadă şi ca să audă – adaugă, tot ca o noutate a acestei ere, gestul pumnului bine strîns cu care adversarii se sfidează după fiecare lovitură reuşită. Dyer socoteşte acest gest ca emblematic pentru agresivitatea cu care se trudeşte azi în tenis şi îşi aminteşte că, pe vremea cînd admirabilul său confrate Julian Barnes semna telecronica în The Observer, ceruse foarte sever ca practica pumnului să fie interzisă. Azi, nu numai că ea e acceptată, dar „face parte integrantă din joc la fel ca loviturile valabile de pe linia de fund a terenului“. Mai mult – susţine Dyer –, cine nu-şi marchează reuşita prin pumnul bine strîns este privit ca un neputincios, aşa cum a fost ani de zile cazul unui Tim Henman, englezul care, în eleganţa jocului său, nu-şi permitea să-şi arate pumnul către adversar. Invers – scrie Dyer –, farmecul lui Andy Murray, al Sharapovei, chiar şi al lui Nadal („cel mai muşchiulos agitator de pumn“) provine şi din naturaleţea cu care bravează adversarii; nu e neapărat un semn de grosolănie – precizează imediat Dyer –, ci şi o reacţie la acea epocă non-epocă de după McEnroe şi Connors, dominată lugubru de un Ivan Lendl care, în estetica scriitorului, „nu a făcut nimic altceva decît că a anulat personalitatea în tenis“.

Toate aceste opinii nu sînt decît „un preludiu la cea mai instructivă idee“ a lui Dyer, expusă cu o precizie stilistică, de la sobrietate la lirism. E un omagiu adus lui Roger Federer, cu care „distanţa dintre utilitar şi graţie, dintre eficienţă şi stil a încetat definitiv să mai fie perceptibilă. Jocul cel mai eficace se confundă cu mişcarea cea mai elegantă. Marca acestei perfecţiuni este coregrafia reverului cu o singură mînă“. Trec peste ultima paranteză, în care Dyer are loc să înfiereze reverul cu ambele mîini din arsenalul „monstruoasei eficacităţi a Monicăi Seles“ – pentru a cita finalul: „Aflat la apogeu – care e fără îndoială în urma lui (sublinierea mea căci e şi opinia mea), Federer reprezintă un sumum al tuturor progreselor în materie de tehnologie, de antrenament, de soliditate fizică şi mentală. În istoria tenisului, acest lung zbor – înainte ca Federer să sucombe la legea gravitaţiei încarnată de foarte terestrul său rival, Nadal – ne permite să credem în fraza lui Dostoievski, tatuată pe braţul lui Janko Tipsarevici: „frumuseţea va salva lumea“. Lumea tenisului, în orice caz. E şi titlul articolului: „Frumuseţea tenisului va salva lumea“. Cred că Dyer exagerează – aşa cum am scris cu o lună înainte de a-l fi citit, comentînd în Gazeta Sporturilor meciul în care Chelsea o elimina urît pe Barcelona şi apelam tot la ideea lui Dosto: frumuseţea va salva lumea, dar nu fotbalul. Nici tenisul. După Federer, ce se va mai tatua pe cele două braţe ale unui rever fabulos? 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.