Frica de viitor

Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

Într-o dezbatere organizată la Festivalul Dilema veche de la Alba Iulia, scriitorul slovac Martin Simeçka, fost disident în timpul regimului comunist din Cehoslovacia, a făcut o observație incitantă, anume că, deși populația din estul Europei a devenit mai fericită, mai împăcată cu modul actual de trai, ea continuă în general să se teamă de viitor. El a definit problema asta drept o lipsă de speranță.

Pare foarte adevărat că mulți dintre noi se tem de ceea ce ar putea veni, de faptul că relativul bine din prezent (în măsura în care-l recunoaștem) se va termina. Spre deosebire de occidentali, care au cam uitat cum arată răul adevărat, noi îl avem întipărit în memoria personală sau colectivă. Ne-a făcut să căpătăm chiar reflexe de supraviețuire. S-ar putea face o paralelă cu acele animale care au trăit mult timp în cușcă și, odată eliberate, nu mai știu să facă mai mult de trei pași în stînga și trei pași în dreapta (am văzut un urs în postura asta, într-o rezervație pentru animale bătrîne eliberate de la circ sau grădini zoologice). Nu doar că tot nu știm bine ce să facem cu libertatea, dar avem și senzația, mai mult sau mai puțin conștientizată, că oricînd ea ne poate fi luată înapoi, împreună și cu bruma de bunăstare din ultimii ani. Nu credem că le merităm neapărat și nici că ele depind în mare măsură de noi și nu de vreun tătuc sau de vreo conjunctură istorică de moment. Binele și normalitatea, fie ele și destul de relative, ne sînt suspecte. Mi-aduc aminte de un coleg care, pe la sfîrșitul anilor ’90, obosit după o zi grea de muncă, îmi spunea mai în glumă, mai în serios: „Lasă că mai vine o dictatură și ne odihnim“. Sugera, cu alte cuvinte, că starea noastră obișnuită, stabilă și, deci, mai puțin solicitantă e aceea de nelibertate. Prea mult timp ne-am obișnuit cu răul și poate că uneori îl și căutăm. Vorba aceea, „rău cu rău, dar mai rău fără rău“.

Am început, între timp, să gustăm ceva mai consistent din prosperitatea capitalistă, am săltat în topul mondial al fericirii, unde România a ajuns pe la jumătatea clasamentului – locul 71 din 157 în anul 2016 (deși, dacă ar fi să ne luăm după PIB-ul pe cap de locuitor, unde ne situăm chiar în prima treime mondială, am fi îndreptățiți poate la și mai multă mulțumire), dar tot n avem încredere în viitor. Populația statelor din centrul Europei, mai ales, e cît se poate de pesimistă. Evident că, în momentul de față, tot ceea ce se întîmplă în lume și prin jurul nostru nu e de natură să ne încurajeze. Atît noi, cît și cei din vestul continentului avem destule motive de îngrijorare. Dar, cum spuneam, dacă occidentalii pesimiști nu știu exact la ce să se aștepte, ce poate însemna, adică, un viitor negru, noi, esticii, avem încă în minte repere cît se poate de concrete: alimente cartelate, frig în case și la birouri, granițe închise, interzicerea exprimării libere etc. Lucruri pe care le am trăit direct, le-am auzit povestite de părinți sau poate ni s-au transmis, cumva, chiar genetic. Mulți estici continuă să apeleze adesea la soluții de supraviețuire chiar dacă nu mai au nevoie, se aprovizionează și se pregătesc întruna pentru ce-i mai rău. Și nu puțini sînt cei care, spiritual vorbind, trăiesc sub iminența Apocalipsei. Viitorul luminos care ne-a fost promis vreme de decenii (lumina venind poate doar de la cazanele cu smoală pregătite în infernul comunist) ne-a făcut să ne pierdem încrederea în orice fel de viitor. Nu mai putem gîndi viitorul.

Teama de multe ori subconștientă că binele nu durează se reflectă în mod evident și în lăcomia foarte multor potentați sau oameni de afaceri care nu gîndesc decît în interesul propriu și imediat. Construirea unei societăți, a unei economii și a unei politici pe termen lung, cu baze trainice și planuri bine stabilite, nu reușește probabil și din cauza acestei subtile amenințări existente în mintea multora, că totul se poate dărîma peste noapte. Amenințare care-i face să prefere să-și trăiască momentul, să se îmbogățească acum, chiar cu riscurile cunoscute, fiindcă mai încolo nu se știe.

De fapt, nu sîntem prea mulțumiți nici cu prezentul, care bineînțeles că nu e deloc perfect. Dar aici e și o altă problemă, un obicei bine înrădăcinat prin partea locului: lamentarea. Avem senzația că și atunci cînd nu ne merge prea rău e mai bine să ne plîngem. E ca un fel de superstiție. Puțini sînt cei care îndrăznesc s-o încalce și să recunoască pe șleau că le merge bine, că sînt fericiți sau bogați. La asta, mai recent pare a se fi adăugat și un fel de cultură a nemulțumirii, a cîrcotelii. Chiar dacă sînt încă foarte multe lucruri care nu merg bine în această parte de lume, avem tendința să le exagerăm. Avem voluptatea observării părții goale a paharului. Mă tem (iată, și eu) că prin acest fel de a fi ne cam încadrăm în parabola cu îngroparea talantului. Aceea care se încheie cu soluția: „De la cel ce n-are şi ce are i se va lua“.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.