Final de poveste cu Nobel literar şi două întrebări

Publicat în Dilema Veche nr. 739 din 19-25 aprilie 2018
Trei întrebări pentru trei scriitori ruşi jpeg

Ce-o fi fost în mintea lui Stig Fred­rik­son în acea dimineață de septembrie a anului 1973, cînd a primit de la Soljenițîn telefonul care anunța, codat, „E grav, trebuie să ne vedem chiar acum“? Trecuseră aproape doi ani de cînd suedezul, corespondent la Moscova al agenției suedeze de știri TT, devenise cărăușul secret al mesajelor și manuscriselor lui Aleksandr Soljenițîn în Occident. Poate că mica loc clandestinitate se sfîrșea. Poate că cei de la KGB erau deciși să-l aresteze pe scriitor. Poate chiar și pe el. Sigur, cetățenia occidentală și statutul de corespondent de presă îi puteau conferi o anume imunitate, dar Fredrikson nu-și făcea iluzii – în fața KGB nu există imunitate decît, vorba bancului, dacă vrea el.

La acea întîlnire, Soljenițîn i-a dat lui Fredrikson o veste proastă. Scriitorul terminase deja primul volum din Arhipelagul Gulag și, prin Fredrikson, manuscrisul ajunsese în Occident. Edituri din Germania, Franța și Italia îl aveau deja și lucrau la traducere. Totuși, din motive personale, Soljenițîn le ceruse să nu publice cartea pînă la semnalul său. Ca să fie sigur că manuscrisul rus al primului volum din Arhipelag nu se pierde, Soljenițîn mai făcuse cîteva copii pe care le încredințase unor prieteni de încredere. Unul dintre ei, o doamnă din Leningrad, îngropase manuscrisul în curtea casei. Această doamnă a căzut pe mîna KGB, care a anchetat-o violent. Ea a recunoscut, în cele din urmă, că are manuscrisul, le-a spus ofițerilor și unde l-a ascuns, și cum l-a primit. Întoarsă acasă după anchetă, doamna aceea s-a spînzurat. Nu înainte de a-l fi anunțat pe Soljenițîn de ceea ce s-a întîmplat. Acum, Soljenițîn era îngrijorat că autoritățile vor folosi cumva acest manuscris împotriva lui și îl roagă pe Fredrikson să transmită imediat editurilor occidentale rugămintea de a publica repede volumul.

La finalul lui 1973, Arhipelagul Gulag a apărut simultan în mai multe țări occidentale. E greu de spus acum dacă liderii sovietici au simțit imediat puterea distructivă a acestei bombe editoriale. În timp, sigur au simțit-o. În orice caz, astăzi, este unanim recunoscut că apariția Arhipelagului în Vest a fost punctul de întoarcere al atitudinii occidentale față de URSS. Practic, momentul de la care URSS a intrat pe „culoarul morții“, începînd să piardă, inexorabil, aliații ideologici și politici pe care îi avea. După apariția Arhipelagului Gulag, toate pledoariile prietenilor URSS din Occident, indiferent că erau cinici corupți sau idioți utili, își pierdeau credibilitatea în fața oricui citea măcar 100 de pagini din Arhipelag. Argumente de genul „URSS trebuie să existe așa cum există ca să echilibreze cineva puterea americană“ ori „URSS a luptat eroic cu Hitler, fără ei nu cîștigam războiul, sacrificiul lor îi îndreptățește să fie acum liderii unui imperiu“ sau „URSS este echivalentul moral perfect al SUA“ nu mai puteau sta în picioare.

Fie că și-au dat ori nu seama de impactul istoric al apariției Arhipelagului în Occident, liderii de la Kremlin au fost, în orice caz, scoși din minți la finele lui 1973 de simpla apariție a cărții. O mai pățiseră cu Soljenițîn și cu un an în urmă cînd, în circumstanțele pe care le-am arătat săptămînile trecute, apăruse în Occident textul conferinței lui de acceptare a Nobelului. Acum, însă, era prea mult. Un ditamai volumul, de sute de pagini, atît de documentat, scris cu atîta precizie și, mai ales, bazat pe sute de surse – nimic din imaginația scriitorului, totul era mărturisit de trăitori –, fusese scos din țară, tradus simultan și publicat deo­dată în toată lumea! Asta era ceva intolerabil! N-a mai durat mult, și URSS a acționat decisiv împotriva lui Aleksandr Soljenițîn.

Pe 12 ianuarie 1974, Soljenițîn a fost arestat împreună cu toată familia. A doua zi, cu o viteză absolut nespecifică birocrației sovietice, i s-a luat cetățenia sovietică, i s-au dat ceva acte de apatrid, a fost suit cu întreaga lui familie într un avion și trimis direct în Germania de Vest. Scurt, fără nici un fel de explicație. De altfel, pînă în dimineața expulzării, Soljenițîn habar n-avea ce are de gînd să facă KGB-ul cu el. Așa a început exilul de douăzeci de ani al acestui mare scriitor rus.

Cum ziceam, la finalul poveștii, jurnalistul suedez Stig Fredrikson, cel care a fost „cărăușul clandestin“ al lui Soljenițîn pentru doi ani, a rămas cu două întrebări. Prima este, să-i zicem așa, de natură operativă: totuși, a știut sau nu KGB de întîlnirile lor, de modul în care el scotea manuscrisele soljenițîniene spre Occident, de faptul că el era principalul canal prin care lumea liberă afla știri despre Soljenițîn? KGB era o poliție politică dură, care controla tot ce mișca în URSS – chiar așa, un scriitor disident și un jurnalist străin au putut să-i păcălească? Sau, din anumite motive, KGB a permis existența acestei relații? Firește, această întrebare a putut să-și găsească răspuns abia după prăbușirea URSS. Spun „a putut“, pentru că, de fapt, nu și-a găsit.

În 1991, Fredrikson l-a întrebat pe Vladimir Bakatin, cel care fusese numit șef al KGB de Gorbaciov după eșecul puciului din august 1991, ce știe serviciul lui despre relația dintre el și Soljenițîn. Bakatin i-a răspuns că, imediat după numirea sa, Gorbaciov i-a cerut să-i aducă tot ce poate găsi în arhivele operative ale KGB despre persecuțiile la care a fost supus Soljenițîn. După ce a căutat, Bakatin a raportat că a găsit o decizie a conducerii KGB din august 1990 de a se distruge absolut tot ce era în arhive despre marele scriitor. De asemenea, găsise procesul-verbal prin care se distrusese dosarul Soljenițîn. Care, atenție, avea 105 volume! 105!!! Explicația pe care Bakatin i a dat-o lui Fredrikson pentru acest ordin este aceea că, văzînd cum merg vremurile, șefii KGB de dinaintea lui au vrut să șteargă orice urmă de persecuție a lui Soljenițîn ca să nu poată fi nimeni tras la răspundere, la o adică. Poate că KGB-istul l-a mințit pe Fredrikson. Sau poate că nu. Fapt este că întrebarea lui Fredrikson nu are, încă, răspuns.

A doua întrebare are, însă, răspuns. Stig Fredrikson, cu care Soljenițîn a păstrat o prietenească legătură pînă la sfîrșitul vieții, se întreabă cum de a acceptat să fie cărăușul lui, să încalce regulile profesionale de jurnalist corespondent (regula de bază este că jurnalistul nu intervine deloc în fenomenul pe care îl raportează). În fine, dincolo de profesie, cum de a acceptat să riște atît de mult, căci nu putea ști care va fi reacția KGB? Răspunsul pe care și-l dă ­Fredrikson este că Soljenițîn era un tip imposibil de refuzat: charismatic, simpatic, puternic, talentat, de un curaj nebun și, mai ales, molipsitor.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.