Filigranele diplomelor doctorale

Publicat în Dilema Veche nr. 569 din 8-14 ianuarie 2015
Alte confuzii jpeg

Înainte de Crăciun, am fost într-o comisie de selecţie pentru mobilităţi europene – de cercetare şi documentare – la doctoranzi. Deoarece bursele erau mai multe decît solicitările, atît eu, cît şi colegii mei examinatori am considerat interviurile nişte formalităţi. Urma să aprobăm toate finanţările, aşa încît discuţiile cu aplicanţii decurgeau într-o notă relaxată. Totuşi, la un moment dat, a intrat o doctorandă mai bosumflată. Şi-a prezentat proiectul, succint şi ostil, după care a tăcut, aşteptînd verdictul. Am întrebat-o cînd ar dori să plece (deplasarea studioasă va dura o lună din 2015-2016, la alegerea candidatului, şi se va desfăşura într-o universitate europeană de unde împricinatul trebuie să aducă, în prealabil, invitaţia academică). „Nu ştiu“, răspunse destul de sec domnişoara. Colega mea responsabilă cu partea administrativă a proiectului i-a adus lămuriri: „Puteţi oricînd – din ianuarie pînă în decembrie. Eu vă recomand primele luni, pînă în martie. Cred că e mai lejer.“ „Adică“ – observă ţîfnos aspiranta la doctoratură – „dumneavoastră mă împingeţi să plec fix în lunile cînd voi avea inspecţiile pentru definitivat (domnişoara este profesoară în învăţămîntul preuniversitar –

), ianuarie, februarie şi martie?“ „Nu vă împing la nimic, Doamne fereşte!“ se apără derutată examinatoarea. „Aveţi posibilitatea să mergeţi foarte bine şi în aprilie, mai sau iunie.“ „Adică“, reveni şi mai mîrîitoare tînăra cercetătoare, „dumneavoastră vreţi să-mi las clasele la şcoală chiar în mijlocul semestrului, în aprilie, mai, iunie?“ „Nicidecum!“ spuse colega mea, năucită de-a dreptul. „Duceţi-vă în vacanţa de vară, în iulie ori august!“ „Cum să mă duc atunci? Bibliotecile nu mai funcţionează şi, în plus, am şi io concediu.“ „Atunci, septembrie, octombrie, noiembrie!“ mîrîi, la rîndul ei, profesoara examinatoare. „Da, aţi gîndit excelent – la începutul anului şcolar şi în lunile cele mai grele de predare... Ştiu şi ce-o să spuneţi acum – decembrie! Ca şi cum n-am voie şi io, ca tot omul, să mă bucur de sărbători!“ Mi-am văzut colega scoţîndu-şi furibund celularul din geantă. M-am repezit să o imobilizez, convins fiind că intenţiona să i-l arunce în figură impenetrabilei doctorande. Abia după interviu m-a lămurit că nu dorea decît să sune la 112, după o dubă de la Psihiatrie. 

Îi povesteam amuzat unui coleg incidentul, iar el – deloc destins – a comentat: „Dragul meu, asta e nimic pe lîngă întîmplările mele cu doctoranzi. Ascultă aici! Făceam parte dintr-o comisie de susţinere la Bucureşti şi, realizînd că nici candidatul, nici îndrumătorul care mă invitase nu dau semne de viaţă, măcar pe ultima sută de metri (în 24 de ore ar fi trebuit să ajung la ei!), cu privire la cazarea mea, pun mîna pe telefon. Nu l-am sunat pe conducătorul tezei (m-am jenat), ci pe doctorand. Pînă la urmă, organizarea era sarcina lui. Mi-a răspuns şi – ce să vezi? – părea căzut din cer. «Cazare?» mă tot întreba, de parcă aş fi fost bucureştean şi nu aflasem respectivul amănunt pînă atunci. Enervat, i-am zis că voi dormi în Gara de Nord, numai să-mi aducă o plapumă, întrucît sezonul rece începuse de mult. Au trecut secunde bune, aproape regretam că fusesem atît de dur, cînd, deodată, ştii ce-mi zice? N-ai să ghiceşti niciodată! «Domnule profesor, plapumă n-am, însă vă pot oferi două pături mai grosuţe...» Altădată, bătrîne, o pornisem deja – tot spre Bucureşti – şi, pe la Bîrlad, primesc telefon de la doctorandă. «Domnule profesor, aţi plecat?» «Da, fireşte», răspund. «Aoleu, doctoratul nu se mai ţine.» «Cum?» întreb şocat. «Păi, da, doamnele profesoare din Germania – ştiţi, teza a fost în cotutelă – nu mai ajung din cauza vremii. Nu mai zboară nici un avion, îmi pare rău, se anulează totul.» «Asta e, ce să facem», şoptesc distrus, rămîne pentru o dată ulterioară. Cobor la Bîrlad şi, după cîteva ore, iau ceva înapoi spre Iaşi. Pe la Vaslui, ţîrr – iarăşi telefonul. Doctoranda, plîngînd.  «Sînteţi deja în trenul de întoarcere?» «Da.» «Vai, vă implor să reveniţi. Domnul rector a găsit o soluţie. Am renunţat oficial la cotutelă şi voi susţine în faţa părţii româneşti a comisiei.» Ce să fac, să distrug un destin? Cobor la Vaslui şi prind, cu chiu, cu vai, rapidul nocturn de Bucureşti. Dimineaţă, în Capitală, sleit de puteri, aflu teribila veste – renunţarea la cotutelă avea un caracter ilegal, aşadar doctoratul nu se putea ţine. În sfîrşit, omule, cea mai cruntă experienţă doctorală am trăit-o totuşi la Cluj. Îndrumătorul tezei m-a avertizat că individul la susţinerea tezei căruia veneam, era cam exotic şi, ca atare, să nu fiu prea surprins de anumite detalii. Sincer îţi spun, observaţia mi s-a părut stranie. Lucrarea mă impresionase prin calitate, iar organizarea evenimentului a fost, recunosc şi azi, strălucită. Candidatul nu arăta nimic ciudat în comportamentul lui, dimpotrivă, deborda de atenţie şi politeţe.“ Amicul meu se opri o clipă îngîndurat. 

„Prezentarea“, reluă el imediat, „a generat ropote de aplauze. Uitasem complet de avertisment. Cînd am ieşit pentru deliberări, am rămas, nu ştiu de ce, puţin în urmă. Colegii din comisie intraseră deja în cabinetul de discuţii. Îl observ pe doctorand alergînd după mine. În simpaticul accent ardelenesc, îl aud zicînd un lucru ameţitor. «No, domnule profesor, numa’ o scurtă întrebare am pentru dumneavoastră. De cîte ori faceţi treabă mare pe zi?» Am intrat zăpăcit în cabinet. Observîndu-mă, colegii au izbucnit în rîs. «N-ai scăpat, ai? Te-a întrebat şi pe tine?!» Dragul meu, nu mă îngrozesc la gîndul că mi s-a adresat o astfel de interogaţie la un doctorat, chiar de către doctorand, şi nici că i-am dat toţi

-ului în cauză calificativul

, ci că eu i-am răspuns cu maximă precizie şi solicitudine. Cu maximă precizie şi solicitudine, dragul meu, cu maximă precizie şi solicitudine...“ 

Istoreme

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Adevărul despre Moscova lui Putin, dezvăluit de un vlogger român din Rusia. „Vă spun după 20 de ani de trai aici“ VIDEO
Moscova este o perlă a Rusiei, cel puțin la prima vedere, dar cu o mulțime de defecte. O spune un vlogger român care trăiește acolo de 20 de ani și analizează această metropolă.
image
Un om de știință a elucidat misterul „blestemului faraonului”. Ce i-a ucis pe cei care au deschis mormântul lui Tutankhamon
Un om de știință susține că a descoperit cauza „blestemului faraonului”, despre care se spune că a ucis mai mult de 20 de persoane care au deschis mormântul regelui Tutankhamon în 1922.
image
Moartea în chinuri a inginerului Ursu, Navalnîi de România. Cum acoperă statul român crimele securiștilor VIDEO
Inginerul Gheorghe Ursu a fost închis și omorât de comuniști pentru că a îndrăznit să prezinte lumii întregi planul criminal de reclădire a Bucureștiului după cutremurul din 1977. La aproape 40 de ani de la moartea lui, fiul său, Andrei Ursu, încă mai caută dreptatea pe care statul român i-o refuză.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.