Everestul scade

Publicat în Dilema Veche nr. 363 din 27 ianuarie - 2 februarie 2011
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

„Acoperişul lumii“ – cum a mai fost numit, sau Chomolungma (mama universului sau mama sfîntă, după denumirea locală) – a stîrnit imaginaţia şi ambiţia oamenilor de a-l cuceri, încă de cînd a fost declarat oficial drept cel mai înalt vîrf din lume, în 1856. Pînă atunci se considera că cel mai înalt vîrf ar fi Kangchenjunga. Măsurătorile (de la distanţă) făcute de geodezul general al Indiei Andrew Waugh au arătat însă că vîrful „b“, cum îl numeau britanicii în acel moment, este de fapt cel mai înalt. Andrew Waugh l-a botezat cu numele predecesorului său în funcţia de geodez general al Indiei – George Everest. Vîrful a început a fi asaltat de alpinişti prin anii ’20, odată cu expediţiile conduse de George Mallory. Acesta şi coechipierul său Andrew Irvine şi-au pierdut însă viaţa pe pantele de sub Everest, în 1924. Abia 29 de ani mai tîrziu, cucerirea a fost reuşită, cum se ştie, de către Edmund Hillary şi şerpaşul Tenzing Norgay. Era în mai 1953, iar ştirea a ajuns la Londra chiar în dimineaţa încoronării reginei Elisabeta a II-a. Ca supus neozeelandez al reginei, Hillary a fost înnobilat, pentru că nobilă era isprava lui. 

De atunci şi pînă astăzi însă, ascensiunile pe Everest s-au schimbat iar tot mai mulţi alpinişti vorbesc despre „comercializarea“ acestei activităţi. În sezonul din 1995, cînd Constantin Lăcătuşu devenea primul român care urca pe Everest, alături de el, performanţa era reuşită de încă alţi 82 de alpinişti. În 2001, vîrful era atins de nu mai puţin de 182 de oameni, iar în ultimii ani şirul cuceritorilor aproape că s-a pierdut. Se pare că în total, din 1953 şi pînă astăzi, aproape 3000 de indivizi au ajuns pe Everest, la un număr total (cf. The Guardian) de peste 4000 de ascensiuni reuşite (unii au fost de mai multe ori). Peste 200 de oameni au murit în drum spre vîrf sau în timp ce coborau. 

Majoritatea cadavrelor au rămas acolo, unele sînt la vedere, iar alpiniştii trec pe lîngă ele în timp ce fac ascensiunea. Coborîrea morţilor e o operaţiune prea periculoasă în acele condiţii, dar tot mai mult în ultimii ani s-a pus problema unor expediţii de „curăţare“ a zonei, inclusiv de gunoaiele, sticlele şi tuburile de oxigen rămase în urma echipelor de alpinişti (prima asemenea expediţie de „ecologizare“ s-a desfăşurat anul trecut). De la momentul în care Edmund Hillary îngropa nişte dulciuri şi o cruce în zăpada de pe vîrf, obiceiurile s-au mai schimbat. 

Schimbări se înregistrează şi la căile de acces. Astăzi, în zonele cele mai periculoase există frînghii fixate permanent, iar într-un loc, pe partea de nord-est, dinspre China, s-a montat chiar o scăriţă metalică (ca pe Jepii Mari) numită „scara chinezească“. Sînt zile în care alpiniştii amatori care ajung acolo (un fel de omologi, la alt nivel, ai paltonarilor din Carpaţi), cu ghizi şi şerpaşi, aşteaptă minute bune la coadă, să se prindă de acele frînghii. Mai mult, înainte de Olimpiada din 2008, chinezii au asfaltat drumul pînă la tabăra de bază de pe versantul lor, de la 5180 de metri altitudine, aşa că pînă acolo se ajunge cu maşina. Nu e neapărat mai simplu sau mai puţin periculos să urci pe Everest, dar acum oricine vrea să demonstreze ceva şi are nişte bani poate ajunge să facă parte dintr-o expediţie. Există deja instructori profesionişti şi şerpaşi care şi-au făcut o meserie din a-i ajuta pe alţii să urce Everestul. Un localnic, pe nume Apa Sherpa, a stabilit chiar un record, făcînd nu mai puţin de 20 de ascensiuni pe vîrf. În fiecare zi frumoasă din sezon, spre vîrf se îndreaptă tot felul de oameni, unii sînt orbi, altora tocmai li s-a extirpat un rinichi, alţii au peste 70 de ani sau sînt încă nişte copii. Cel mai vîrstnic om care a ajuns pe Everest avea, nu vă vine să credeţi, 76 de ani, iar cel mai tînăr împlinise 13. Într-un documentar difuzat la Discovery world apărea şi un tip cu proteze la ambele picioare, care încerca să urce. În cele din urmă a abandonat, dar nu departe de vîrf. În 2005, un pilot francez a reuşit să aterizeze pe Everest cu un elicopter (pe cînd şi o expediţie a celor de la Top Gear cu vreo maşină Toyota, la fel cum au făcut şi la Polul Nord?). De bună seamă că va veni şi momentul în care se va construi vreun metrou pînă la vîrf, aşa cum sînt vreo cîteva şi prin Alpi. („Atenţie se închid uşile! Urmează staţia Chomolungma.“) 

Nu doar că vîrful cel mai înalt din lume a început să pară mult mai accesibil, dar şi înălţimea sa pare că scade în timp. Dacă primele evaluări din secolul al XIX-lea îl situau la cca 9200 m altitudine, cele ulterioare l-au făcut mai mic. În 1955 s-a stabilit că are 8848 m, iar în 2005, China a declarat că a făcut cele mai precise măsurători posibile, din care a rezultat că înălţimea corectă, fără a pune la socoteală zăpada, ar fi de 8844,43 m. Aşadar, vîrful se micşorează fizic, iar Michael Kodas denunţă într-o carte intitulată High Crimes şi lipsa de etică a unor şerpaşi şi călăuze, o serie de furturi reclamate în tabăra de bază din Tibet, precum şi activităţi de prostituţie sau jocuri de noroc desfăşurate în aceeaşi tabără. Am putea spune că nici măcar Everestul nu mai e ce-a fost.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Fost director de școală și consilier local din Suceava, la închisoare pentru că a întreținut relații sexuale cu o elevă
Nicolae Adrian Achihăiei s-a întâlnit de două ori pe săptămână, la el acasă, cu o elevă de 15 ani, timp de aproape doi ani, pentru a întreține relații sexuale cu adolescenta. Relația interzisă era cunoscută de tot satul, dar bărbatul a rămas profesor până a fost ridicat de polițiști.
image
Româncă stabilită în Germania, după experiența care i-a salvat vacanța din România: „Suntem un popor frumos!”
O româncă a povestit pe o rețea de socializare cum gestul unui cuplu de români din Turnu Severin i-a salvat vacanța. Femeia a reușit în aproximativ două ore să-și recupereze documentele pentru care ar fi trebuit, cel mai probabil, să alerge săptămâni întregi.
image
Scandal politic la Eurovision: reprezentanta Israelului a fost huiduită, iar concurentul olandez a fost dat afară din finală VIDEO
În contextul protestelor pro-Palestina din Malmo și a criticilor la adresa organizatorilor, reprezentanta Israelului, Eden Golan, a fost huiduită de spectatori și vizată direct sau indirect de alți concurenți, printre care Joost Klein din Olanda.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a