Duios, Apoplexia trecea

Publicat în Dilema Veche nr. 652 din 18-24 august 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

O după-amiază din mijloc de august, pe o terasă, într-un oraș românesc de la Dunăre. Un domn dă binețe, politicos, și cere permisiunea să se așeze pentru cîteva minute la masa mea, pentru că are „ceva de lămurit“. E important pentru dumnealui „să mai ceară o părere“. Îl neliniștește ceva. Are o nemulțumire. Și simte nevoia să o împărtășească. E genul acela de om care se urcă un pic peste masă, atunci cînd discută, ca și cînd s-ar pregăti să sară pe tine. Deși vorbește cu aer conspirativ, împinge ca un halterofil cuvintele rostite cu jumătate de glas. Ai senzația că te ai pomenit la masă cu un buldozer care va prăvăli peste tine muntele de pămînt al unei păreri ferme. Dumnealui zice că are o nelămurire și vrea s-o limpezească. În realitate, părerea domnului cu chef de stat la vorbă e limpede ca lumina zilei, dar are nevoie de un prilej pentru a fi expusă în toată splendoarea.

Atacul e fulgerător, n-ai nici o șansă. Pleoapele unor ochi iuți se strîng în așa fel încît să mai existe între ele doar o fantă, cît o lamă, prin care puterea de scrutare se concentrează mai bine. E ca și cum omul s-ar ascunde într-o cazemată, din interiorul căreia trage cu întrebări. Evident că n-are nimic de dezbătut. I-ar ciurui pe toți cu certitudinile sale, dar mai întîi face o diversiune, atrăgînd victimele ca un mare strateg în arta războiului de terasă. Știe toate astea și e mîndru de mijloacele pe care le-a cîștigat în timp, aici, pe terenul de bătălie. Nici nu se mai chinuie să disimuleze fericirea care i-a inundat figura. A pus mîna pe un client. E exact ca în legendara tactică a întîlnirilor de pe mare, cînd unii construiesc perfect credibil capcana vasului în derivă. Pirații, adunați ghem în burta navei, dau năvală la momentul potrivit și fac prăpăd. Figura interlocutorului meu exprimă toate astea, și-ncă multe altele, la un loc. Te simți ca o insectă peste care se închide fulgerător cupola de petale, viu colorate de bucurie, ale plantei carnivore.

Întrebarea, o rafală de cuvinte bine țintite, vine mai degrabă dindărătul cazematei ochilor decît de pe buzele subțiri și întinse, ca o linie de fortificații, camuflînd crenelurile dinților. „Hmm… Dumneavoastră ce… credeți? Regina asta… Chiar a fost regină? Aicea? În România?“ Știind că nu mai ai absolut nimic de pierdut, încerci să bîigui ceva despre cum, „tehnic“ vorbind, lucrurile stau în­tr un fel, dar, simbolic, e cu totul altceva, iar cîtă vreme regimul comunist s-a instalat prin fraudă și teroare… Simți o oboseală mai mare decît cea în brațele căreia ai cădea dacă ai concura cu domnul Emil Boc la o tură de cosit. Pare că orice cuvînt se lovește de un cîmp energetic, un scut care-l transformă și-l redirecționează în propria ta freză, sub formă de proiectil. Te aperi cu o pușcă în fața unei divizii de tancuri. Interlocutorul nu aude. El nu vrea să dezbată nimic. Ți-a zis că are o nelămurire, te-a prins în ambuscadă, iar acum, zîmbind triumfător, își aranjează plutonul de execuție, strecurat pe lîngă el, cît ai întredeschis tu ușa.

Degeaba te zvîrcolești, în speranța unei sclipiri de umanitate. Îi explici că-i respecți opinia, dar că ești de altă părere. Și nu trebuie să fii monarhist sau cine știe ce altceva ca să ai respect față de o persoană remarcabilă, sau să te comporți decent într-o împrejurare care are mare legătură cu istoria noastră recentă. Omul e foarte hotărît. Te-a prins, nu te iartă. În cuvintele și în atitudinea lui rulează, alb-negru, cele mai vechi și mai triste filme de la noi. Locul strategiei de ambuscadă e luat de ură și de dorința de răzbunare. Odată așezat la masă și instalat în poziția de atac, interlocutorul meu face ravagii. Mă ia pe departe, dar știe el că sînt „de ăla care o dă diplomatic“ în cazuri de-astea. „De-ăla care te ia pe la Ploiești, că să vezi, că să ne respectăm părerile, că există nuanțe… Generația asta cu americănisme și englezisme în cap, că, vezi Doamne, am avea dreptate toți, că să mai discutăm, să cutare, să nu știu ce… Păi, nu e OK! Aia n-are ce căuta aici! Punct!“

Nu mai am loc să zic nimic. Toate plasele de camuflaj au căzut. Omul atacă furibund pe toate fronturile, cu toate armele. Vorbește doar el și ridică volumul cînd are senzația că vrei să deschizi gura, să spui și tu ceva. Se turează de unul singur și se pregătește să apese butonul nuclear. Gata! L-a apăsat! „Cum adică să i faci ăsteia funeralii naționale și doliu național?“ A spus-o. A scăpat de povara pe care o căra. Acum e, cumva, mulțumit. În ochii lui se citesc mii de lucruri în care ne recunoaștem, deseori, mulți dintre noi. O dorință nedefinibilă de răzbunare, rîcă, multă neînțelegere, promiscuitate, refuzul de a ne vedea pe noi înșine, dar și frica de ce am descoperi „la o adică“. Frica. Motorul care ne face, uneori, atît de agresivi, încît ne transformăm în niște caricaturi vorbărețe, gata să jignească în stînga și-n dreapta, să anuleze orice, să suspende orice drept, în favoarea instaurării legii marțiale a lui „Las’ că știm noi…“.

Interlocutorul meu e funcționar într-o instituție publică. E foarte aproape de vîrsta pensionării, dar se ține foarte bine. E departe de a fi un rătăcit sau un drojdier de terasă. E cineva mîndru și sigur pe el, pentru că simte ceva limpede și întemeietor. Simte că e membru al unei majorități care are putere. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.