Două săptămîni nu prea plăcute

Publicat în Dilema Veche nr. 444 din 16-22 august 2012
Marea de altădată jpeg

După ce în articolul de săptămîna trecută am dezvăluit cîte ceva despre felul în care se fac unele tabere în ziua de azi, mă gîndesc că poate n-ar fi tocmai neinteresantă povestea unor tabere de altădată. De regulă, înainte de 1989, taberele se făceau în spaţii amenajate în mod special pentru aşa ceva, nu ca acum – în hoteluri sau pensiuni particulare alese pe cine ştie ce criterii. Nu înseamnă însă că era mai bine pe atunci. Una dintre cele mai căutate era tabăra internaţională de la Năvodari (printre puţinele care mai există şi astăzi), pentru condiţiile mai bune, dar şi pentru că o tabără la mare era ceva mai special, în condiţiile în care majoritatea se aflau în zone de munte. Nu oricine ajungea la Năvodari. Eu, de exemplu, n-am ajuns acolo.

Am nimerit într-un loc mult mai friguros, la Bilbor, lîngă Topliţa, unde am ajuns după vreo şapte ore cu trenul şi încă una cu autobuzul. În gara din Topliţa am aşteptat ceva vreme pînă să apară autobuzele. Veşnicele aşteptări legate de autobuzele care duc lumea în excursii şi în tabere, un fel de ritual (dez)organizatoric înrădăcinat de decenii şi imposibil de schimbat. Aştepţi întîi să apară autobuzul... cînd vine te sui în el şi mai aştepţi o vreme pînă să pornească... nimeni nu-ţi spune nimic şi nu înţelegi niciodată rostul acestor pauze interminabile, care-ţi pun răbdarea la grea încercare, mai ales dacă eşti copil.

În sfîrşit, am ajuns la locul unde aveam să ne petrecem două săptămîni din vacanţa mare. Era o curte mare cu cîteva barăci din bîrne groase de brad, date cu gudron. Printre ele era şi un teren cu două porţi şi un catarg pe care se ridica steagul. Evident, am aşteptat din nou pînă să fim triaţi, pe şcoli şi clase, şi repartizaţi într-un fel, în barăci. Acestea păreau vandalizate, aveau geamuri sparte, iar paturile şi mobilele din interior erau total delabrate. Am aflat că, înainte, acolo fusese un cămin pentru copii cu probleme (ce fel de probleme, n-am ştiut).

Nu-mi cunoşteam colegii de tabără, dar aveam neplăcuta senzaţie că ei se ştiau de cînd lumea. Programul era strict, ca la armată. Ne sculam dimineaţa devreme şi trebuia să facem înviorarea, aveam trei mese pe zi şi două gustări la 10 dimineaţa şi la 5 după-amiaza. În afară de nişte felii de pîine intermediară cu magiun, nu-mi mai aduc aminte ce ni se dădea să mîncăm. Mai ţin minte însă înfrigurarea cu care aşteptam să se facă ora de masă sau de gustare, semn că, în general, ne era cam foame. Seara, la nouă, se dădea stingerea. Profesorii erau cazaţi împreună, în cea mai bună baracă, unde petreceau pînă la ore înaintate. Uneori, mai dădeau cîte o raită prin dormitoarele noastre, să vadă dacă ne culcaserăm. Se întîmpla să ne surprindă treji sau chiar bătîndu-ne cu perne.

Peste zi, făceam excursii prin împrejurimi. Cînd era vreme urîtă (şi aşa era mai mereu), stăteam în tabără şi ţin minte că eram vag terorizaţi de tot felul de programe educative, la care nişte profesori pe care nu-i cunoşteam ne spuneau şi ne cereau tot felul de lucruri foarte depărtate de dorinţele şi preocupările noastre.

Cînd nu aveam alt program, noi, băieţii, jucam cărţi sau exersam aruncarea briceagului în diverse suprafeţe de lemn, în care trebuia să se înfigă. De la magazinul de vizavi de poarta taberei ne cumpăraserăm cu toţii bricege cu mîner în formă de peşte. Unii au fost prinşi, iar bricegele le-au fost confiscate. Tot de la magazinul de vizavi cumpăram şi suzete. Da, suzete pentru bebeluşi. A fost un fel de modă lansată de unul dintre noi, care şi-a cumpărat primul şi care ne-a spus că dacă stai seara cu suzeta în gură ţi se îndreaptă dinţii, altminteri nu ştiu ce nenorociri urmau a se întîmpla cu dantura cînd vei fi mare. Şi a doua zi ne-am dus cu toţii, băieţi de vreo nouă-zece ani, să ne cumpărăm suzete. La un moment dat, intrigate de aşa un fenomen, vînzătoarele au început să ne ia la întrebări. Ce naiba făceam cu ele? Cînd luaserăm bricege nu ne întrebaseră nimic.

Prin acea mică localitate am auzit pentru prima dată vorbindu-se ungureşte pe stradă. Mi s-a părut foarte curios să descopăr că există oameni care locuiesc în România şi vorbesc altă limbă. După o săptămînă, mama a venit într-o scurtă vizită, să mă vadă. Am rugat-o să mă ia înapoi acasă. Păream uşor speriat şi îmi curgea nasul. Purtam exact aceleaşi haine ca la plecare, iar tenişii din picioare îmi erau uzi. Găsisem nişte terenuri mlăştinoase prin care să mă afund, în curtea taberei, dar asta fusese cu o zi înainte. Mi-a aruncat tenişii şi mi-a cumpărat nişte pantofi negri, mai solizi. A constatat şi că geamantanul roşu de piele, pe care mi-l cumpărase special pentru tabără, era nedeschis. Nu numai că nu-mi schimbasem niciodată tricoul, pantalonii sau ciorapii, dar timp de o săptămînă nu folosisem nici măcar pijamaua. Umblasem doar în buzunarul geamantanului să iau periuţa şi pasta, fiindcă spălatul pe dinţi era obligatoriu, iar pasta mai folosea şi la alte lucruri, de pildă mînjirea pe faţă a colegilor, în timp ce dormeau (am păţit-o şi eu). Cred că în mediul acela pe care-l percepeam ca murdar, friguros şi ostil în general, aveam senzaţia că mă protejez dacă-mi păstrez tot timpul hainele pe mine, ca o armură. În concluzie, nu ştiu alţii cum or fi fost, dar mie nu mi-a plăcut în tabără. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți bani au românii, în medie, la Pilonul II. Randamentul din cei 16 ani este de 7,8%
Fondurile strânse la Pilonul II de pensii private obligatorii au atins un nou nivel record, de 135 miliarde de lei, cu un randament anual mediu de 7,8%, potrivit datelor APAPR.
image
Momente emoţionante la tribunal: un bărbat înjunghiat de fiica vitregă a cerut clemenţă pentru ea. Ce au decis judecătorii
Un bărbat înjunghiat de fiica vitregă a cerut clemenţă pentru tânăra de 16 ani în instanţă, susţinând că e la fel vinovat pentru incident. Băut fiind, s-a certat cu soţia sa, adolescenta a intervenit, iar el a lovit-o, a spus bărbatul, adăugând că a iertat-o şi că nu vrea să o vadă în închisoare.
image
Scuza folosită de bărbați din toate țările ca să fugă de treburile casnice. Psiholog: „Femeia încă plătește tributul pentru a fi independentă și de succes”
Un studiu internațional a scos la iveală scuza generală a bărbaților ca să fugă de treburile casnice. România, Italia și Grecia sunt țările europene în care tot ceea ce ține de casă și de copii este o „treabă strict a femeilor“.

HIstoria.ro

image
Republica Dominicană, locul de unde a început „Lumea Nouă”
Cristofor Columb și-a lăsat fratele, Bartolomeu, în mijlocul unui Eden, cucerit de perfecțiunea naturală a insulei. Legenda spune că osemintele „părintelui Americii” încă odihnesc în pământul pe care l-a iubit.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.
image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.