Detergentul Nicolae şi sinistra lui soţie

Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cel mai mare deserviciu pe care Nicolae Ceauşescu l-a făcut societăţii româneşti a fost acela de a muri relativ repede, atunci, în decembrie ’89. E drept, el a şi fost ajutat în acest sens - a fost poate ajutorul cel mai consistent pe care l-a primit, în toată cariera lui, de la trei dintre instituţiile fundamentale ale statului său: Securitatea l-a ajutat protejîndu-l cu ghilimele, Justiţia l-a ajutat apărîndu-l cu ghilimele, iar Armata l-a ajutat hrănindu-l - tot cu ghilimele, se înţelege, dar şi cu o porţie încă fumegîndă şi caldă de desert cu zero colesterol şi şapte-şaizeci şi doi calibru. Toate aceste ajutoare în ghilimele, de care vorbim, au o circumstanţă atenuantă şi una agravantă. Cea atenuantă este aceea că, într-un fel, dacă e să fim subtili, putem spune că Ceauşescu s-a cam sinucis. Am mai dezvoltat undeva ideea, aici o rezum: el, liderul, se complăcuse în a afişa (ajutat - fără ghilimele - de aparatul de propagandă) o invulnerabilitate şi o atotputernicie care, pentru românii care eram atunci, devenise agasantă. Într-atît de nemuritor şi de stăpîn pe situaţie părea, încît despărţirea noastră de sistemul în cauză însemna, obligatoriu, despărţirea de el - cel autorevendicat a fi piesa principală a acelui sistem. Cel mai de preţ fiu al poporului nu putea rămîne teafăr, odată ce poporul se răzvrătea. Simbolic spus, în fiecare ţară comunistă a existat un zid al Berlinului. Noi, în ultimii ani ’80, aveam chiar vreo trei: unul era pe Tisa - spre unguri, altul era pe Dunăre - spre iugoslavi, altul era pe Prut - spre sovietici. Specificitatea zidurilor berlineze româneşti a fost aceea că au funcţionat în stilul zidului lui Manole, dar în sens contrar: tocmai pentru a putea fi dat jos, a trebuit pus cineva sub dărîmătură! Cuplul Ceauşescu s-a achitat bine de sarcină, primind toate cărămizile în cap. Cum spuneam, cei care l-au împins pe Ceauşescu la zidul Tîrgoviştei au şi o circumstanţă agravantă. Deja, în momentul condamnării şi morţii, trecuseră cîteva zile de cînd el, practic, pierduse puterea. Şi totuşi, era nevoie de un lider mort. Mai întîi, pentru a-i tăcea gura. Eu cred că, în cazul unui proces desfăşurat pe bune, acel bătrînel descărnat, diabetic şi oricum fanatizat s-ar fi încleştat cu mîinile de bară şi, cu gura lui bleagă şi cu ochii apoşi, s-ar fi comportat cam în stilul poveştilor nemuritoare despre tinereţea lui revoluţionară: adică ar fi fost în stare să vorbească ore în şir şi să dea detalii jenante pentru mulţi dintre noii capi ai răzmeriţei. Hărmălaia dosarelor CNSAS este ecoul tăcerii lui Ceauşescu În al doilea rînd - şi astfel ajungem la subiectul nostru -, numai un Ceauşescu mort putea să joace bine ultimul rol al carierei sale; un rol major, de proporţii biblice, acela de ţap ispăşitor. Pentru cîţiva, destui, din anii următori, trucul a funcţionat. Scufundat, prin moarte, într-o mare de catran, Ceauşescu ne-a albit pe toţi. Chiar şi mort, el a rămas prizonierul celor ce şi-au pasat responsabilitatea pe umerii lui slabi. Şi, aşa cum alţii, mai perverşi, au făcut săpun din prizonierii lor, noi din prizonierul nostru am făcut detergent. Tot ce nu funcţiona în această ţară i se datora. Era proastă tabla zincată? Era vina lui. Aurolacii, SIDA în spitale sau delincvenţa juvenilă? Rodul decretelor lui anti-avort. Hibe în cercetare şi învăţămînt? Vina Ceauşeascăi. Cîinii vagabonzi? Demolările lui Ceauşescu. Creşteau preţurile? Moştenirea vechiului regim. În toate aceste aserţiuni era jumătate adevăr şi jumătate ipocrizie. A trecut timpul. România deja este - şi va fi tot mai mult - populată de promoţii pentru care acest alibi nu mai ţine. Studenţii din 1990 doreau să vadă carnetul de note al Elenei Ceauşescu şi carnetul de partid al lui Iliescu; cei din 2006 vor să vadă dosarele CNSAS ale rectorilor. Iar cei din 2010 s-ar putea să dorească lucruri pe care încă nu ni le imaginăm. Nu, nu e vorba de o răfuială între generaţii - cum insistă unii. Este doar vorba, cred, de faptul că aşteptările neîmplinite ale unei generaţii nu băltesc şi nu se evaporă - ci o iau la vale, ca un bulgăre de zăpadă tot mai consistent. Admit că această zăpadă ar putea fi din ce în ce mai murdară: da, pentru că e un bulgăre pe care, pînă a-l scăpa la vale, noi l-am pasat dintr-o mînă în alta. Nu mi se pare nimic tras de păr în a spune că noua hărmălaie de sub geamurile CNSAS are directă legătură cu această fostă tăcere - impusă de condiţiuni - a fostului dirigent. Tăcere care odată şi odată trebuia spartă. În 1990 apăreau cîteva foi, pe jumătate arse, din groapa de la Berevoieşti. În 2006 culpa înseamnă metri cubi de arhivă. Politicienii şi ziariştii sînt cei mai vizibili români; în ceea ce-i priveşte pe unii dintre ei, în 1990 aveam îndoieli, în 2006 avem bănuieli, iar în 2010 s-ar putea să avem certitudini amare. Şi, cum bătrînul ţap ispăşitor cu ochii apoşi şi-a consumat magia, poate e normal ca ei, politicienii şi ziariştii, prin fisurile acelei foste tăceri ce nu era a lor, să fie puşi primii în situaţia de a-şi curăţa singuri, prin propriile cuvinte, acolo unde se mai poate, faţa, mîinile şi numele.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.