Despre Strîmbă-Lemne

Publicat în Dilema Veche nr. 412 din 5-11 ianuarie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe domnul Cucache îl ştia tot blocul. Era un element indispensabil al decorului copilăriei mele. Avea o garsonieră la subsolul clădirii şi se îngrijea – nu ştiu dacă oficial sau din proprie iniţiativă – de adăpostul antiaerian cu care fusese dotat, încă din construcţie, imobilul unde locuiam, alături de o puzderie de oameni, la sfîrşitul anilor ’70. Cucache trăia singur şi, probabil chiar din acest motiv, iubea copiii. Cînd coboram – întreaga gaşcă – în adăpostul „ALA“ (fascinaţi de labirintul întunecos, prevăzut cu „ieşire“ de urgenţă într-un... canal de pe o stradă învecinată), paznicul (cu simţ de răspundere) locului ieşea imediat din cămăruţa lui. Nu ne alunga însă, ci, bonom, ne prezenta sistemele de siguranţă ale incintei (uşa blindată – ori cel puţin aşa o credeam noi – care se închidea cu „volan“, precum încuietorile giganticelor safe-uri de la CEC, reţeaua electrică, bazată pe generator propriu, a încăperilor, gurile de aerisire, camerele de depozitare a alimentelor, etc. etc.). Ne simţeam ca „în filmele de război“ – protejaţi totuşi necondiţionat. Nu ne imaginam cum „vreun picior de nazist“ (singurul inamic posibil în comunism!) ar fi putut ajunge în interiorul acelei inexpugnabile cetăţi.

Atmosfera „marţială“ era cumva întreţinută şi de pledoariile domnului Cucache. Ne spunea adesea cu entuziasm: „Băi, băieţi, să mîncaţi pîni multă, bre, să creşteţi mari şi voinici. Băi, da’ pîni, băi, nu altceva, că asta dă putere, tătăică“. Demonstrativ, îşi încorda muşchii în faţa noastră. Era slab – pirpiriu de-a dreptul –, iar maioul soios pe care-l purta tot timpul îi punea şi mai mult în evidenţă natura costelivă. I se zicea „Nea Franzelă“, dar nu numai din cauza compulsiei alimentare legate de pîine. Lucrase – înainte de pensionare – în industria panificaţiei şi – tot el povestea – ridica pe atunci, deodată, cîte zece navete cu baghete „Bucureşti“. „Aveam forţă, frăţie, nu glumă, mîncam cinci-şase franzele pe zi“, îşi amintea el cu nostalgie. Ca să fiu foarte sincer, nu cred că Nea Franzelă exagera. Şi-a adus odată, în adăpost, pe cînd noi ne jucam prin cămăruţele obscure ale labirintului, o pîine întreagă (franzelă albă), un ou fiert (tare) şi o ceapă (zdrobită). Şi le-a pus pe un ziar şi a început să mănînce tacticos. Lumea s-a oprit în loc, universul a părut atunci să încapă, cu infinitatea sa cu tot, în ronţăiala fascinantă a lui Cucache.

Treptat, am abandonat cu toţii joaca şi ne-am strîns, mesmerizaţi, în jurul lui Nea Franzelă. Înţeleseserăm, în mod tacit, că adevăratul spectacol era acolo, şi nu prin closetele dezafectate din „ALA“. Omul lua înghiţituri imense de pîine, pe lîngă care strecura, parcimonios, îmbucături infime de ceapă şi ou. În răstimpuri, îşi încorda muşchii la noi şi spunea plin de amărăciune: „Ehei, taică, am îmbătrînit. Cînd eram tînăr, îmi cocea mama, la ţară, trei tăvi cu turte. Treizeci mîncam, singur, la o masă. Ehei, ehei...“ Inutil de precizat că, la sfîrşitul „ospăţului“, Cucache devorase deja, complet, pîinea, avînd încă la dispoziţie jumătate de ou şi un sfert de ceapă. De asemenea, trebuie să precizez că mamele din bloc au pregătit, în acea seară, la cină, speriate desigur, ouă fierte şi cepe zdrobite, punînd lîngă ele, cu ochi măriţi de groază, cîte o franzelă neîncepută. Personal, îmi amintesc că, printre îmbucături „forţoase“, i-am rezumat lui taică-meu teoriile despre vînjoşenie ale domnului Cucache. Bătrînul m-a privit cu suspiciune şi mi-a retezat-o destul de abrupt: „Ia las-o tu mai moale cu adăpostul şi cu Nea Franzelă! Nu de alta, dar băiatul pare să aibă o turtă, în loc de creier“.

Cu toate acestea, trebuie să recunosc că, un interval semnificativ de timp, Cucache a fost pentru noi etalonul forţei fizice, iar pîinea (pe care nu reuşeam totuşi, cu toate eforturile făcute, să o consumăm în exces!) un fel de „nectar al zeilor“. Eram convinşi că, mîncînd sistematic turte şi franzele, ne îmbunătăţeam, invariabil, condiţia fizică. Apoi, lucrurile s-au schimbat, mai întîi sub influenţa lecturilor copilăriei. Din povestirile cu viteji ale lui Al. Mitru aflam că luptătorii lui Ţepeş sau cei ai lui Ştefan consumau doar miez de nucă şi miere de albine, pentru a se menţine în formă. În alte variante, războinicii medievali înfulecau, dimpotrivă, cu voluptăţi pantagruelice, berbeci uriaşi la proţap. Cavalerii lui Arthur – ieşiţi din sobrietatea iniţiatică a Mesei Rotunde – sfîrtecau claponi suculenţi şi plini de frăgezime. În sfîrşit, moda culturismului postmodernist ne-a adus, gradual, în cultura alimentaţiei echilibrate (unde prevalează, pentru o dietă a forţei fizice, lactatele şi ouăle proaspete). Mai recent, perspectiva s-a transformat dramatic, marii nutriţionişti sportivi insistînd pe virtuţile vegetarianismului. „Strîmbă Lemne“ nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, din punct de vedere mentalitar, el variind imagistic, în istoria umanităţii (ca şi atîtea alte stereotipuri, în ultimă instanţă!), în funcţie de valorile fiecărei generaţii. 

Oricum, un lucru ştiu sigur: dacă, acum patru decenii, un specialist în nutriţie de astăzi i-ar fi spus lui Nea Franzelă ce trebuie să mănînce pentru a avea muşchi, acesta din urmă s-ar fi umplut, instantaneu, de oroare, încordîndu-şi, ulterior, ameninţător, pectoralii.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.