Despre măsură (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mă întrebam în numărul trecut, mai mult sau mai puţin retoric, de ce nu se poate şi la noi ce se poate la nemţi? De ce şi de unde această perenă diferenţă pe care cele două naţii par a o ilustra cu precădere? Ei bine, aterizînd din Germania (aproape) direct în Spania, formularea mea devine brusc etnocentrică, obsedată de unicitatea românească. Or, după cum există mai multe "Germanii", există şi o groază de "Românii" pe lumea asta, unele mai amărîte, altele mai procopsite. Spania este una dintre acestea din urmă. Oooh! Este primul lucru pe care poţi să-l spui cînd dai cu ochii de cerul Spaniei şi profilul pămîntului iberic, dîndu-ţi seama că ai ajuns în altă lume. A! - îţi spui apoi în barbă, peste cîteva minute cînd, venind din Germania, dai peste primele hîrtii pe jos. Apoi te întîlneşti cu o puzderie de oameni care vorbesc tare la telefoanele lor mobile (nu e chiar ca în Italia, unde sînt mai multe telefoane mobile decît oameni - îmi explică mai tîrziu, mîndru, un italian. Dar nici ca în Germania, unde n-am văzut practic pe nimeni vorbind pe stradă - îmi spun eu la rîndul meu), auzi muzica din cîrciumi, mame care îşi strigă copiii de se aude la celălalt capăt al oraşului, maşini care se claxonează nervos şi răsufli parcă uşurat: e ca acasă, dar mult mai frumos! Privind marea printre palmierii care umbreau foşnind uşor terasa camerei de hotel, aş fi putut să mă simt în paradis. Asta cu o condiţie: să pot să mă schimb după un drum de o zi. Dar nu puteam, căci bagajul fusese lăsat de compania Iberia pe undeva prin lume. Mîine dimineaţă vi-l aducem la hotel - mă anunţă in good Spanish funcţionara de la ghişeul de bagaje pierdute. N-a apărut nici a doua zi, aşa că m-am dus la aeroport să văd ce se întîmplă. Staţi aşa, că trebuie să-l găsim. Am stat două ore şi chiar l-au găsit. Am prins curaj şi am întrebat şi de bagajul colegei mele. A, nu, e prea mult, a fost o zi grea azi! - îmi explică funcţionara şi dă să-mi închidă ghişeul în nas. Dar măcar puteţi să-l trimiteţi la hotel că, ştiţi, e gravidă şi... - încerc eu în manieră românească să impresionez autorităţile la coarda sensibilă. Depinde de unde veniţi - mi se explică. De la Madrid, scrie acolo pe bilet - îi răspund eu. Nu, nu, din ce ţară veniţi, că dacă sînteţi dintr-o ţară din Comunitatea Europeană, vi-l trimitem la hotel, dacă nu, veniţi să-l luaţi - îmi explică ea. Sîntem, sîntem! - ţopăi eu bucuros, simţind brusc avantajele faptului de a fi cetăţean european. Realizez apoi, cu întîrziere, ce măgărie mi-a spus şi dau să mă enervez. Prea tîrziu, ghişeul era deja închis, iar funcţionara aproape aţipise întinsă în fotoliu. Fusese o zi grea... Organizare spaniolească, ce să-i faci! - exclamă, amuzat, ghidul nostru în momentul în care constată că autocarul a venit să ne ia la cu totul altă oră decît aceea indicată în program. Toată lumea rîde şi dă să se urce în maşină. Doar că una dintre uşi nu se deschide. Şoferul vine fluierînd, arde doi pumni şi un picior într-un colţ al uşii şi defecţiunea se rezolvă. Ajungem la locul conferinţei în timp util. Muzeul este o minunăţie, toată lumea este cît se poate de prevenitoare, iar întreaga logistică, de-a dreptul impresionantă. Descopăr oraşul însă de-abia după 9 seara, cînd toată lumea iese pe stradă. E o animaţie şi un zumzet în aer pe care cu greu ţi le-ai putea închipui în orăşelul german de unde tocmai vin. Pe plajă e un festival al "cometas" şi zeci de zmee de toate formele şi culorile şerpuiesc pe cerul în asfinţit. În fiecare din hotelurile din preajmă este cîte un cockteil de bun venit sau de adio, iar în faţa hotelului se petrec cîteva nunţi, fiecare cu alaiul său pestriţ şi zgomotos. Dacă n-ar fi sistemul perfect de izolare fonică al hotelului, nu ar fi chip de dormit pînă în zori. Dacă mergi cîteva străzi mai departe de circuitul turistic şi zgîrii puţin suprafaţa festivă a litoralului, se întrevede ceva din societatea spaniolă de toate zilele. Realizezi mai bine extraordinara dezvoltare de cînd a devenit membră a Uniunii Europene, modul în care această dezvoltare se traduce în construcţii, iar acestea se traduc la rîndul lor într-un tăvălug imobiliar care trece victorios şi cinic peste cartierele populare. La Plaza del Toros, de pildă, devine evident: în dreapta, un şir de imobile noi a restrîns deja spaţiul tîrgului popular din această zonă, iar o fîşie largă de teren se află în construcţie. În scurt timp tîrgul va dispare, iar cartierul popular va fi sugrumat şi împins mai sus pe colină, tot mai spre periferie. Oraşele-dormitor de-a lungul coastei, cu blocuri impecabile, dar reci şi ostile, printre care nu vezi pe nimeni, îţi dau fiori de banlieue cu probleme. Realizezi în ce măsură sărăcia este relativă şi este cu atît mai greu de suportat cu cît ţara este mai bogată. În orăşelul din Germania vedeai tot mai mult în ultima vreme "oamenii străzii", săraci şi cerşetori pierduţi prin cotloanele oraşului, dar oraşul ca atare nu-ţi oferea imaginea unei puternice fracturi între o lume a bogaţilor şi una a săracilor. La întoarcere, în trenul local, aflu dintr-un ziar că în oraşul unde stau tocmai a fost un atac cu cockteil Molotov asupra unei agenţii imobiliare. Un grup anarhist destul de activ - îmi explică un localnic. Cum e posibil? - mă întreb din nou. Şi de unde provine această cel puţin aparentă dihotomie? Pare ceva similar cu diferenţa psihologică dintre extraversie şi introversie, fiind, evident, cu totul altceva. Ceva, poate, de genul structură versus relaţie, ordine formală, instituţională versus dinamică informală, interpersonală. Fiecare dintre noi avem înclinaţii preferenţiale spre una sau spre alta şi fiecare societate are cîte ceva din ambele. Dar s-ar zice că nici o societate nu le poate dezvolta în egală şi dreaptă măsură pe amîndouă, că orice dezvoltare privilegiază fie o direcţie, fie alta şi că există ceva în cultura fiecărei societăţi care face ca una sau alta dintre căi se fie totdeauna preferată. În grade şi moduri diferite, evident, dar totuşi relativ uşor de identificat. Cu toată mondializarea, Germania nu e ca Spania, iar o ţară a bunei măsuri germano-spaniole nu se profilează încă la orizont.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.