Decanul

Publicat în Dilema Veche nr. 577 din 5-11 martie 2015
Alte confuzii jpeg

A trecut un an de la dispariţia unuia dintre cei mai îndrăgiţi profesori de la Filologia ieşeană, lingvistul, istoricul literar şi stilisticianul Alexandru Andriescu. În 1987, ca student în anul I, prima întîlnire cu un universitar am avut-o la deschiderea oficială a anului academic şi ea m-a încredinţat pe deplin că intrasem într-un nou mediu intelectual, ce avea să mă plaseze pe o cu totul altă traiectorie de evoluţie decît cea cunoscută, anterior, în liceu. Universitarul în cauză era chiar profesorul Andriescu, decanul Facultăţii de Filologie în momentul respectiv. În amfiteatrul III-11 (ticsit cu „boboci“ mesmerizaţi de somptuozitatea sălilor de curs), din corpul A al Universităţii ieşene, profesorul a ţinut un discurs liber – inteligent, jucăuş, erudit – de o surprinzătoare căldură umană, capabilă să topească gheaţa începutului de eon şi să relaxeze privirile (încă) timorate. 

Impresia dezvoltată atunci a fost confirmată total în anii care au urmat. Am descoperit cu toţii că Alexandru Andriescu era (şi a rămas aşa, pentru totdeauna, în memoria noastră) unul dintre marii profesori ai Literelor moldave (ne-a predat exemplar, în anul al IV-lea,

asumîndu-şi totodată, în vremuri sumbre, cu o eleganţă şi o diplomaţie de invidiat, dificila funcţie de decan (vorbesc astăzi în „apăsată“ cunoştinţă de cauză). Pe acest palier, cu precădere, experienţele mele de student, în mandatul decanal al profesorului Andriescu, sînt memorabile. Îmi amintesc, bunăoară, şi acum ziua în care, după îndelungi ezitări, am decis – împreună cu prietenul şi colegul meu Laurenţiu Constantin – să mergem în audienţă la decan. (Scriu textul de faţă chiar în biroul în care s-a desfăşurat acea întîlnire, în urmă cu aproape trei decenii şi, implacabil, nostalgia mă copleşeşte…) Eram amîndoi în echipa redacţională a

-ului şi primisem (pe „sursele“ jurnalistice ale vremii) informaţia că, în secretariatul Facultăţii, ar fi existat o maşină de scris în plus, nefolosită de nimeni. 

Cum în redacţie aveam o singură maşină, veche de decenii, căreia, de altfel, Laurenţiu îi dedicase un simpatic articol… „omagial“, ne-am gîndit că nu ne-ar strica o dublură. Solicitarea însă nu era deloc simplă. În comunism, maşinile de scris (personale sau instituţionale) se înregistrau, draconic, la Securitate, de parcă ar fi fost arme de foc. Posesorul/gestionarul unui astfel de instrument devenea responsabil (penal) pentru conţinutul textelor ce ar fi putut fi redactate şi, ulterior, difuzate cu „amprenta“ de identificare a unui anumit typewriter. Se înţelege că interceptarea vreunui „manifest duşmănos“, ieşit dintr-o maşină de scris oarecare, ar fi dus, automat, la ani grei de puşcărie pentru responsabilul ei legal. Nu ne puseserăm mari speranţe aşadar în obţinerea bătrînei „scriitoare“ metalice de la Filo. Bănuiam că decanul va fi – justificat – prudent şi ne va trimite, politicos, la plimbare. Retrospectiv judecînd faptele, mă minunez şi eu de cutezanţa noastră: să ceri – ca student –, în preajma anului 1989, unui decan să-ţi dea o maşină de scris din secretariatul Facultăţii părea o nebunie curată… 

Şi, totuşi, „nebunia“ s-a produs. Jovial, bonom, sub semnul aceleiaşi civilităţi structurale, care ni se dezvăluise din prima zi de şcoală, profesorul Alexandru Andriescu ne-a oferit maşina de scris în cîteva secunde, fără semnături, fără avertizări de „bună conduită“ a textelor, mirîndu-se chiar că nu ne venise ideea mai devreme. Am alergat amîndoi spre redacţie cu mastodontul în braţe, uitîndu-ne, din cînd în cînd, înapoi, îngroziţi, ca nu cumva vreo secretară să se fi luat după noi, strigîndu-ne că „domnul decan s-a răzgîndit“. La fel s-a întîmplat şi cînd am chiulit, în grup, de la ziua de „armată“ (o dimineaţă pe săptămînă era dedicată „pregătirii militare a studenţilor“ – atît băieţi, cît şi fete). Statul major al Universităţii „Cuza“ ne ameninţa cu arestul, cu legea marţială şi, dacă rememorez bine, cu exmatricularea – succedată de batalionul disciplinar. A intervenit domnul decan şi agitaţia s-a potolit. Tot aşa, a trebuit să se interpună, salvator, profesorul Andriescu, cînd, în săptămînile de practică obligatorie la cantină, ne-am enervat şi am făcut grevă împotriva condiţiilor inumane de lucru, atrăgînd tunetele şi fulgerele activiştilor UASC asupra noastră, ori cînd am plecat (toată grupa de Engleză) într-o excursie (neautorizată) la Durău, iar îndrumătorul de an ne povestea, la întoarcere, punitiv, ceva despre „repetenţia în bloc“ şi „votul de blam în organizaţia UTC“. 

Personal, n-am cum să uit nici reacţia lui Alexandru Andriescu la sfîrşitul cursului cu anul meu, cînd, alături de asistent, ne dădea rezultatele la examen. Din raţiuni care mi-au rămas obscure pînă astăzi, asistentul în chestiune îmi evaluase activitatea de seminar cu nota… 5 (în ciuda participării mele constante şi conştiincioase la lucrările/discuţiile derulate de-a lungul semestrului). După clipa de stupoare creată în amfiteatru, profesorul l-a privit, siderat, pe sub ochelari, şi i-a zis direct: „Nu mai spune, coane! Ăsta are teza cea mai bună. Nota 10!“ Aşa s-a conturat în memoria generaţiei mele Decanul Facultăţii de Filologie, Profesorul Alexandru Andriescu. Un personaj destinat excelenţei: academice, administrative, umane, în cel mai înalt sens cu putinţă. O personalitate de o generozitate ireală, asemănătoare celei profesate de Timon din Atena în anii buni ai existenţei sale. Generaţii întregi de filologi ieşeni nu l-au uitat şi nu-l vor uita niciodată pe unul dintre cei mai importanţi profesori ai lor. 

Istoreme

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul unui pediatru: „Vor veni înapoi maladii care omorau frecvent copiii în trecut“
Unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați pediatri din România, dr. Mihai Craiu, trage un semnal de alarmă cu privire la „curentul antivaccinist” și problemele grave care vor apărea. „Vor veni înapoi maladii care omorau frecvent copiii în trecut”, avertizează medicul.
image
Luptător de la Trupele Speciale, filmat masturbându-se la serviciu. Poliția Sibiu, zguduită de anchete
Inspectoratul Județean de Poliție Sibiu este zguduit de noi scandaluri ce-i au în prim plan pe actualul comandant, chestorul Tiberiu Ivancea, și pe un fost angajat al acestei instituții, Marian Răduinea.
image
Iohannis cere mai mulţi militari NATO în România. Analist militar: „Vor aduce două brigăzi de câte 5.000 de oameni”
Preşedintele Iohannis le-a cerut aliaților o mai mare implicare, inclusiv cu trupe, pe flancul estic al NATO pentru descurajarea unor agresori precum Rusia.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a