Cultura este treaba statului, a statului naţional, care trebuie să apere şi să promoveze cultura naţională. El trebuie să dea dacă vrem să avem cultură, căci aceasta nu este mercantilă, nu creează altceva decît tot cultură, spiritualitate, hrană pentru suflet, şi nu bunăstare pentru corp. Cultura nu produce, ci consumă, dar important este să existe.
Vintilă MIHĂILESCU | ...@hai-hui.ro
De la vaca de caimac la industria laptelui
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Ghiveciul cu legume de ghiveci
adăugat de Marius Mistreţu la data de 01 Iulie 2010 07:07:27
Burghez autodidact, fac şi eu cultură cam ca personajul lui Molière: fără să-mi dau seama.
În ultima duminică a fiecărei luni, cîrciuma mea e plină de clienţi (mai mult cliente). Deşi nu are decît 25 de locuri, invariabil, se strîng 30 şi peste. Atmosfera se încinge repede, şi de fiecare dată îmi rotesc ochii în căutarea unui tub de oxigen. Mă tupilez în bucătărie şi mă prefac ocupat. După 12 ani de cultură, ştiu piesele muzicale pederost. Ies la intervale calculate, să "imortalizez" fotografic evenimentul.
Fetele îşi văd de reprezentaţia lor de flamenco. O specie ceva mai conservatoare decît gimnastica ritmică de azi, ce marchează decadenţa genului în Iberia natală. Duminica trecută îmi făcură una şi mai gogonată. Se asociară cu enoriaşele unei stareţe cadîne de bellydance. Tot japoneză ca şi ele. Aşa că fusei nevoit să trag mai multe poze. Spre deosebire de enoriaşele practicante de flamenco, cadînele nu veniră cu taraful. Mă puseră să le învîrt CD-ul, iar ele dansară karaoakeş*. Ce să vă mai spun? Ruşinos din fire, stăteam mai mult cu ochii-n playlist decît la cadîne. Nu eram decît trei bărbaţi, din care unul, ghitaristul de flamenco. În rest, harem cît vezi cu ochii (miopi).
Va să zică, să recapitulăm: cîrciumă italo-română, cu bucătar român, cu japonezi culturînd ca-n Asia Mică şi-n Iberia Mare. Dacă mai socotesc că făcusem şi o mare musaca balcanică, vă daţi seama de ce imam bayaldî a ieşit.
------------------
* karaoke - este opusul lui nama bansoo (acompaniament pe viu). Kara înseamnă gol, vid iar oke a rezultat din contragerea lui okesutora (orchestra). Cu alte cuvinte: orchestraţie în gol.