De la autentic la <i>genuine</i> sau despre omul glocal

Publicat în Dilema Veche nr. 225 din 7 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- Ce credeţi că mi-am cumpărat ieri? - mă întreabă, şugubăţ, G., din celălalt capăt al lumii. E un magazin cu artă inuită, unde mai au şi artizanat din diferite colţuri ale lumii, cred că-l ştiţi... - Ei, ce ţi-ai luat? - mă prefac eu curios. - O lingură de lemn! - exclamă G., tot mai amuzat. O lingură de lemn pe care scria "Genuine Maramuresh handcraft"! - Nu scria şi "made in dignity"? - mă interesez eu, dumirindu-mă despre ce este vorba. - Nu, dar avea o etichetă frumoasă, cu un logo pe ea. Şi fără tricolor... Încep să-mi imaginez. O lingură cioplită în lemn, "artizanal", nici prea mică, nici prea mare, cu ceva însemne pe care le mai vezi încă pe porţile maramureşene, numai bună să atragă turistul global cu farmecele locale ale unui ţinut exotic. Dar pe care nici un etnograf respectabil din România nu ar fi acceptat să o numească autentică. Lungul drum al autenticului către "genuine" - mai meditez eu, jumătate ironic, jumătate căzut pe gînduri. Autenticul a însoţit de la început, ca un cîine de pază, discursul folcloric - şi naţional - despre tradiţii. Împrumutat din limbajul juridic (la notar, de pildă, te duci să-ţi "autentifice" nişte acte), termenul sugera conformitatea cu originalul. Şi era folosit de etnografi şi alţi "experţi" pentru a autentifica "adevăratele" tradiţii şi a le feri astfel de orice "fals", de orice contrafacere. Tradiţiile noastre populare erau garantate astfel ca originale şi originare, ale noastre, ale tuturor şi dintotdeauna. Acest "dintotdeauna" semnifica astfel durata istorico-mitică a naţiunii, iar faptul că aceste tradiţii erau "ale noastre" punea în scenă o anumită unitate culturală a acestei naţiuni - sau măcar reprezentau aceste tradiţii ca pe un soi de metonimii ale acestei unităţi. Aşa cum s-a întîmplat, de pildă, cu faimosul Căluş, devenit, iată, patrimoniu UNESCO în numele întregii Românii. Acest discurs constitutiv construcţiei naţionale impunea astfel, implicit - şi inevitabil, probabil, la acea vreme - un soi de creaţionism cultural, în care faptele tradiţionale erau date dintru începuturi, dimpreună cu poporul care le-a creat şi pe care continuă să-l reprezinte. Tradiţiile erau la popor şi poporul era tradiţie... Opusul tradiţiei (autentice) devenea astfel inovaţia, bănuită prin definiţie de neautentic, deci de kitsch, un soi de fals fără valoare. Unii folclorişti mai operează şi astăzi cu aceste dihotomii tranşante, aflîndu-se astfel în mare dificultate de a se apropia de tot ceea ce reprezintă schimbare socială. Mult mai tîrziu, un istoric (Eric Hobsbawm, un soi de Darwin al tradiţiilor), a răsturnat această paradigmă, propunînd ceea ce el numea "tradiţii inventate", invented traditions. "Conceptul de Ťtradiţii inventate» - îşi aduce el aminte - a început să intereseze cîţiva istorici în anii 1970. Aceştia erau impresionaţi de faptul că anumite practici sociale noi, ritualizate sau exprimate simbolic, care erau construite în mod deliberat şi care apăreau adesea într-o perioadă scurtă şi databilă de timp, revendicau totuşi o continuitate cu trecutul. Am vrut să arătăm că aceste inovaţii ascunse în spatele aparenţei de vechime nu ţineau de ceea ce teoria modernizării numeşte Ťsocietăţi tradiţionale», ci făceau parte integrantă din societăţile contemporane." Altfel spus, tradiţiile (cel puţin anumite tradiţii) erau "invenţii" prezente, încercînd să stabilească punţi de legătură şi continuităţi cu trecutul, dincolo de marea ruptură a Modernităţii. Această nouă grilă de lectură a făcut vogă. S-a răspîndit în toată lumea (nu însă şi la noi...) şi a fost folosită în toate ocaziile. Dacă înainte totul era - sau trebuia să rămînă - tradiţie, acum totul era invenţie, construcţie socială neîncetată, atribuită de regulă unor elite manipulatoare şi unor jocuri de putere omniprezente. Tradiţia devenise un mecanism universal. Unul dintre primele lucruri pe care le-am învăţat astfel după 1990 a fost să evităm cu orice chip termenul "autentic" şi să semnalăm imediat, cu degetele în aer, trei rînduri de ghilimele ori de cîte ori am fi întrebuinţat cuvîntul "tradiţii". Dar piaţa le reglează pe toate, după cum ne învaţă economia liberală. Piaţa mondială sau mondializată, de data aceasta. Ea a trecut la marketizarea tradiţiilor, transformîndu-le pe acestea într-o marfă existentă pretutindeni şi vandabilă oriunde. Doar că pentru a căpăta această "plusvaloare" globală, marfa numită "tradiţii" a trebuit, în mod paradoxal, să fie re-localizată. Nu poţi vinde cu succes aceleaşi "creaţii populare" în toate tîrgurile din lume dacă aceste produse nu sînt garantate pretutindeni ca locale, de la faţa locului. Alţi "experţi", globali de data aceasta, legitimează creaţiile artizanale ca fiind "genuine" şi astfel bune pentru piaţa mondială. Artizanul de succes trebuie astfel, la rîndul său, să se înfăţişeze ca un soi de spirit al locului, să-şi declame identitatea încăpăţînat locală pentru a putea fi acceptat la bursa universală de valori tradiţionale. Dincolo de particularităţile domeniului, această "glocalizare" a tradiţiilor poate fi citită şi ca o parabolă a condiţiei noastre, a tuturor. În orice caz, devine problematic pentru om să-şi mai găsească locul...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un timișorean trăiește în casă cu zeci de reptile, păienjeni și scorpioni. Pentru Mark sunt „animale de companie“ exotice FOTO
Mark Benedek, un tânăr, student la Medicină Veterinară din Timișoara, este pasionat de animale exotice. Îngrijește șerpi, șopârle, scorpioni și păienjeni. Sunt animalele lui de companie, dar merge cu ele prin școli, la orele de Biologie Altfel.
image
Ce se schimbă la CNP-urile românilor
După punerea în funcțiune a Sistemului Informatic Integrat, generarea CNP-ului nu va mai ține cont de locul de naștere.
image
Cascadele Cioclovinei, locul unic în România ascuns în munți, la intrarea într-o peșteră legendară VIDEO
Aflată în Munții Șureanu, Peștera Cioclovina din Hunedoara se numără printre marile atracții din Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, însă la fel de spectaculoase sunt și împrejurimile sale.

HIstoria.ro

image
Republica Dominicană, locul de unde a început „Lumea Nouă”
Cristofor Columb și-a lăsat fratele, Bartolomeu, în mijlocul unui Eden, cucerit de perfecțiunea naturală a insulei. Legenda spune că osemintele „părintelui Americii” încă odihnesc în pământul pe care l-a iubit.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.
image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.