Cum se face mierea, domnule?

Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Reacţii omeneşti jpeg

Mă întorc la uimirile mele din Austria. Scriam într-un articol precedent despre o adevărată invazie românească de schiori în unele locuri din Austria (în timpul vacanţelor de iarnă, cel puţin). Oamenii care nu se cunoşteau între ei, intrau în vorbă, în româneşte, pe pîrtiile de schi, la băile termale şi în magazine. La ora închiderii pîrtiilor, clienţii magazinelor Spar şi M Preis de pe valea Oetz-ului erau majoritatea români. Comentau, cu voce tare şi uneori cu aprindere, produsele şi preţurile, prin comparaţie cu ce se găseşte în România. Am asistat la un moment în care etichetele unor borcane de miere tiroleză, pe care scria „handmade“ şi bio, au provocat o întreagă dezbatere. „Ce-i aia miere handmade“ – a întrebat cineva – „e făcută de mîna albinelor sau a oamenilor?“ De pe un alt rînd s-a auzit o altă întrebare: „Adică, atunci, aia de la noi cu ce e făcută?“ O cucoană care se uita la ciocolată a intervenit şi ea: „Acum şi mierea poate să nu fie bio?“ În cele din urmă, românii de pe lîngă rafturi au ajuns la întrebarea esenţială: „Dar, de fapt, ce e mierea, domnule?“

La băile termale de la Langenfeld, după cum am mai povestit, seara se crea o nemaipomenită veselie românească (vizitatorii erau aproape toţi români). Mucaliţii cereau ca în „farfuriile“ cu ape termale sărate sau sulfuroase să se pună şi ceva pătrunjel sau leuştean, cu alte cuvinte, să pună acolo de-o ciorbă autentic românească (carnea eram deja noi). Unii care susţineau că totuşi cimbrişorul ar fi fost planta perfectă, nu pentru ciorbă, ci pentru purificarea apei. În marea parcare subterană a băilor, pe lîngă numeroasele maşini cu număr românesc, la loc de cinste se afla un microbuz pe care scria cu verde: „Şcoala de înot Bădescu“. Veniseră cu toţii?

Prin restaurantele şi popularele autoserviri ale cabanelor, la mare altitudine, clienţii schimbau pe româneşte informaţii asupra diverselor feluri de mîncare. „Supa cu găluşte e excelentă. Ca la mama acasă.“ „Nu luaţi chifle dintr-alea, că-s necoapte.“ Şpriţul gata îmbuteliat s-a dovedit a fi, evident, pe gustul multora. Cîteodată puteai asista şi la întîlniri neaşteptate între oameni care se cunoşteau din ţară, cu pupături şi efuziuni de bucurie. Mi s-a întîmplat şi mie.

În aceste condiţii, aproape că nici nu ne-am mai mirat cînd am văzut că şoferul unui taxi care ducea schiorii de la hotel la pîrtie era român. Adică, pînă şi ăia de la care te-ai fi aşteptat să fie de-ai lor, erau tot de-ai noştri. Trebuie să spun neapărat că, în general, era vorba de oameni civilizaţi şi cu bun-simţ, chiar dacă foarte veseli, aflaţi în vacanţă. Nu făceau naţia de rîs. Nu era nici pe departe acea situaţie pe care am auzit-o descrisă de multe ori, în care unii români se ruşinează, prin străinătăţuri, de proprii compatrioţi. Iar austriecii mai că nu se înclinau în faţa clienţilor predominanţi. Pot să mărturisesc că am avut un sentiment aproape imperial.

Ei, bine, totuşi există şi un fel de revers. E o întrebare pe care mi-o pun mai mereu cînd merg în Occident şi mai cu seamă în Austria. Tot ce construiesc oamenii ăştia, atît prin hoteluri cît şi prin casele lor particulare, dă senzaţia de durabil. Lucrul acesta se remarcă de la Viena pînă în cele mai îndepărtate cătune de munte. În băile lor, de exemplu, nu vei vedea niciodată pe sub chiuvete aşa-numitele „racorduri flexibile“ sau burdufuri de plastic alb în loc de clasicul sifon. Toate „dedesubturile“ sînt din metal serios şi strălucesc de curăţenie. Robinetele şi, bineînţeles, duşurile funcţionează exact în ideea pentru care au fost fabricate, fără scurgeri spontane şi neaşteptate, fără amînări sau poticniri, fără nepotriviri de temperatură. Adică, apa rece şi caldă sînt nişte „produse“ livrate la fix. E drept că pînă şi la toaletele publice, de mare circulaţie (sau mai ales acolo), poţi găsi chiuvete marca Villeroy & Boch, din marmură sau din alte pietre. Dar „investiţiile“ acestea probabil că nu se strică şi funcţionează perfect ani de zile fără mari bătăi de cap pentru proprietari şi manageri. Atît baia, cît şi closetul de serviciu din casa în care am locuit timp de o săptămînă (într-un cătun de la marginea unei păduri) erau placate nu cu faianţă, ci cu marmură albă tăiată şi montată impecabil. Nu senzaţie de lux aveai la vederea ei, ci un sentiment de trăinicie. Părea soluţia cea mai normală.

Tot normal e pe acolo şi ca ferestrele (termopan) să aibă rame solide din lemn sau din alte materiale confortabile, despre care nici măcar nu-ţi poţi imagina că îţi vor cere eforturi suplimentare la deschidere sau la închidere, trageri sau apăsări speciale, cunoscute doar de cine le foloseşte frecvent, „că are el o şmecherie, domnule“, cum se zice pe la noi. Uşile, fie că sînt de la intrare sau din interior, se închid întotdeauna perfect şi stau în poziţia în care le laşi, fără să se mai mişte singure ca urmare a vreunor strîmbătăţi constructive.

Inutil să mai spun că prin bucătării totul e strălucitor (chiar şi după ce gătesc românii). Cratiţele, oalele sau tigăile sînt pe cît de grele, pe atît de bune. Lingurile şi furculiţele nu se îndoaie în mînă iar, prin nu se ştie ce minune, nici măcar acolo, la munte, recipientul electric de fiert apa nu are urme de piatră.

Prosoapele sînt parcă peste tot noi şi se comportă precum sugativa. Nu mai vorbesc despre mobilă, despre balustradele scărilor, despre streşini, despre garaje şi şoproanele cu scule (nelipsite din orice gospodărie). Toate amănuntele astea contribuie pe nesimţite la desăvîrşirea senzaţiei de bine şi de confort.

Revin deci, la întrebarea pe care ziceam că mi-o pun mereu. De ce lucrurile astea diferă aşa tare de improvizaţiile cu care avem obiceiul să ne luptăm prin ţară? Cît e din cauza banilor şi cît din cauza mentalităţilor?  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Fost director de școală și consilier local din Suceava, la închisoare pentru că a întreținut relații sexuale cu o elevă
Nicolae Adrian Achihăiei s-a întâlnit de două ori pe săptămână, la el acasă, cu o elevă de 15 ani, timp de aproape doi ani, pentru a întreține relații sexuale cu adolescenta. Relația interzisă era cunoscută de tot satul, dar bărbatul a rămas profesor până a fost ridicat de polițiști.
image
Româncă stabilită în Germania, după experiența care i-a salvat vacanța din România: „Suntem un popor frumos!”
O româncă a povestit pe o rețea de socializare cum gestul unui cuplu de români din Turnu Severin i-a salvat vacanța. Femeia a reușit în aproximativ două ore să-și recupereze documentele pentru care ar fi trebuit, cel mai probabil, să alerge săptămâni întregi.
image
Scandal politic la Eurovision: reprezentanta Israelului a fost huiduită, iar concurentul olandez a fost dat afară din finală VIDEO
În contextul protestelor pro-Palestina din Malmo și a criticilor la adresa organizatorilor, reprezentanta Israelului, Eden Golan, a fost huiduită de spectatori și vizată direct sau indirect de alți concurenți, printre care Joost Klein din Olanda.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a